|
Mihail VAKULOVSKI
"Bunicul s-a intors la franceza (istorii)"
"Bunicul s-a intors la franceza (istorii)" este ultima carte
de proza scurta a lui Bogdan Suceava, care vrea sa treaca la roman. Am
incredere in viitorul literar al lui Bogdan Suceava, dar deocamdata sa
mai povestim despre franceza bunicului din acest volum de proza scurta.
Cartea poarta numele unei proze din volum, in care "bunicul",
fost veteran de razboi, se hotaraste sa scrie o carte de istorie, asa
cum a trait-o el, nu asa cum e scrisa acum, zice bunicul, iar dupa ce
o scrie si duce manuscrisul unui cunoscut critic literar, care zice ca
lucrarea ar avea mai multe sanse daca ar fi in franceza, traduce cele
aproape 1000 de pagini si i le duce din nou. Cam asa pateste orice scriitor
care se ia dupa critici (evident ca nu asta e concluzia textului..., iar
ultimele cuvinte ale criticului din aceasta proza sint "Doamne-Dumnezeule!",
murmurat, dar cu semnul exclamarii la sfirsit!...). O proza foarte reusita,
chiar daca mie mi-a placut mai tare "Celalalt asediu", cu care
Bogdan Suceava isi incepe cartea si asediul sau asupra cititorilor. Aici
scriitorul opune dragostei, vietii, Europei - cancerul, moartea, America.
Proza incepe tare frumos, de la o incercare nevinovata de a face curte,
si se termina foarte dureros: personajul feminin care-l refuza pe personajul
masculin are cancer, incercase - pe foarte multi bani - sa se lecuiasca,
dar "am pierdut". Un text foarte intens, intr-adevar ca un asediu.
Un asediu al altcuiva, un asediu in care pierzi, pierzi fara drept de
apel, chiar daca incerci sa opui rezistenta.
Foarte interesant e faptul ca relatiile din "Bunicul s-a intors la
franceza" nu ajung niciodata la dragostea fizica, iar personajele
(in special cele centrale) de cele mai multe ori nu primesc nume in proza
lui BS. In "Lumea ta, rock si parfum de guave" el si ea se cunosc
din copilarie si sint prieteni de-o viata, se viziteaza la cele mai ciudate
ore, ea e obsesia naratorului homodiegetic, iar ea ii impartaseste - detaliat
- toate aventurile prin care trece. De altfel BS minuieste cu multa siguranta
arta detaliului. Nici macar in "Salutari din Praga" nu se ajunge
la dragostea trupeasca, desi aici e deja un cuplu de indragostiti, insa
unul care se tine tot pe povestiri, pe naratiune. Scriitorul se opreste
- ca-n filmele aratate de televiziuni - exact in momentul fierbinte (sau
rece). Poate ca Bogdan Suceava isi pastreaza temperaturile extreme si
in acelasi timp normale pentru romanul la care lucreaza acum, dar asta
vom trai si vom citi.
Cealalta latura a prozei lui Bogdan Suceava din "Bunicul s-a intors
la franceza" este cea de factura politico-sociala. Pentru asta BS
se foloseste atit de locurile copilariei, adolescentei, cit si de cele
in care munceste acum, atit de prezent, cit si de viitor(ul nu prea indepartat,
atita cit sa fie actual). "In Bucuresti, cind se lasa seara"
e o proza despre lucrurile necunoscute care se intimpla intr-o familie
cunoscuta & importanta, luind ca exemplu familia unui proaspat sef
de sectie a C.C. pe probleme de aparare nationala. Intrigi peste intrigi,
sotie "nebuna", fiica-sa e surprinsa bauta si... in pat cu unu',
o omoara pe mama-sa, impingind-o de la balcon. Incheierea nu tine de rezolvarea
"cazului" in sens social, ci in sens familial. Plutonierul care
vazuse totul e nevoit sa spuna ca sotia sefului de la C.C. a alunecat
singura. "Eva cobori de pe treptele vilei si se apropie de tatal
ei. Tudor se intoarse si vazu un chip atit de frumos cum Sanda nu avusese
niciodata" - sfirsit "fericit", ca-n anii nebuni ai socialismului,
cum ar zice familia Cosovei, ani cind are loc actiunea textului. "Descompunerea
patriei in particule elementare" este un text politic ... din viitor,
de pe 16 aprilie 2006. Fabula prozei: un ziarist care relatase evenimentele
din Busteni - exploziile vilelor unor demnitari de stat & mafioti,
fusese luat de cei care revendicasera aceste explozii, Armata de Eliberare
Sociala a Romaniei, amenintat cu moartea si pus sa-si scrie ultimul text.
Textul (al lui BS, nu al ziaristului) este compus din aceasta nota a ziaristului,
pe care o citim pina aici ca pe textul scriitorului, si relatarea scurta
a naratorului - "trezirea". O proza f realist-magica, potrivita
si foarte buna pentru lectura obligatorie a deputatilor & senatorilor.
In "Bunicul s-a intors la franceza (istorii)" Bogdan Suceava
este scriitorul care urmareste relatiile dintre oameni, de orice virsta
si profesie, pentru scriitorul Bogdan Suceava important fiind omul, nu
profesia lui sau timpul in care traieste, aceste calatorii de scurta durata
in timp fiind cautari ale unor situatii interesante in care au cazut sau
vor cadea oameni vii, asa cum sintem noi sau cum au fost parintii si bunicii
nostri. N-as vrea sa iau in discutie biograficul scrierilor lui BS, dar
in timpul lecturii acestei carti ai impresia ca scriitorul scrie doar
despre lucruri, actiuni si evenimente bine cunoscute lui, ceea ce da scriiturii
o siguranta asemanatoare cu incapatinarea bunicului care scrie si traduce
in numele adevarului. Eu - ca si cititor, nu ca si critic literar - ii
multumesc lui Bogdan pentru aceste istorii atit de bine povestite care
au ajuns si la mine.
|
Alexandru
VAKULOVSKI
Bunicul s-a intors la franceza
Ultimul volum al lui Bogdan Suceava, Bunicul s-a intors la franceza,
are opt povestiri, sau istorii, cum le numeste autorul. Cu ele Bogdan
Suceava ocupa un teritoriu vast, atat din punct de vedere tematic, cat
si spatial si temporar.
Actiunea primei povestiri, Celalalt asediu, se desfasoara intr-o universitate
din SUA. Un student strain se indragosteste de o tanara asistenta. Dar
intre ei continua sa ramana acel strat de gheata - care se dovedeste a
fi cancerul.
Alta proza, Istoria de la Al Waqbah sau Calatoriile omului cameleon, se
desfasoara de la Valea Rea, in Kuweit. Culmea solidaritatii interetnice
infaptuita de Matei, mecanicul roman care face un cazan pentru palinca.
Din punct de vedere temporar, Bogdan Suceava pana in Romania coboara pina
in Romania comunista (In Bucuresti, cand se lasa seara), in familia lui
Tudor Bistreanu, un secretar al Comitetului Central. E o atmosfera care
mimeaza normalitatea, de fapt totul este anormal. Sotia lui e nebuna,
iar fiica, ca o clona a lui Pavlic Morozov, o arunca de la balcon. Tudor
Bistreanu isi admira fiica langa cadavrul sotiei: cat de frumoasa e. El
tocmai mai urcase o treapta in conducere, dupa discutia cu Elena Ceausescu.
La cealalta extrema temporala e Descompunerea Patriei in particule elementare.
Proza e compusa din notele lui Mihai Valeanu din 16 aprilie 2006. El e
reporter si filmeaza niste vile ale politicienilor corupti incendiate
de teroristii romani (!). Teroristii l-au rapit si i-au spus ca spre dimineata
il vor extermina. Ii sugereaza sa scrie adevarul - sa fie un exemplu pentru
alti ziaristi.
Salutari din Praga e o proza in care se coboara de la realitatea cotidiana
la cea livresca. Naratorul homodiegetic trece direct de la ceea ce povesteste
iubitei sale in ceea ce povesteste. Pe el il intereseaza daca Tycho Brache,
un astronom care a facut un model al universului in centrul caruia e Pamantul,
s-a intalnit in Praga cu Mihai Viteazu, caci ambilor le-a fost atribuita
o fraza: "Fa, Doamne, sa nu fi trait in van". Jocul coincidentelor,
suprapunerilor e "singurul loc pe unde trece Dumnezeu, singura realitate".
In Povestea cubului Rubic e vorba despre un tanar care plimba cainele
si a fost lovit de un autobuz. Naratiunea e compusa din bucati descriptive
si din bucati din gandirea socata/alienata (?) a tanarului care e concentrat
pe asezarea cubului Rubic.
Bunicul s-a intors la franceza, proza care da titlul volumului, il are
in centru pe un batran care a scris o carte de istorie. Din toti care
au luptat in statul lui major, impotriva rusilor, a ramas doar el viu.
Vrea sa-si spele lasitatea ca nu a fugit in muntii Fagaras cu aceasta
carte. Un critic literar ii zice in gluma ca ar fi bine sa fie scrisa
in franceza. Cand isi termina de tradus volumul (de 900 de pagini), el
innebuneste definitiv.
In Lumea ta, rock si parfum de guave e vorba despre o prietenie intre
un baiat si o fata. Ei sunt cei mai buni prieteni, dar nu sunt amanti.
E o relatie stranie de prietenie cand unul are nevoie de celalalt, cand
sunt legati din copilarie, ceea ce ii face sa simta uneori "ca vad
mai multi ani deodata, mai multe varste deodata, trecutul si viitorul
laolalta, totul dincolo de ceea ce as putea schimba."
Bunicul s-a intors la franceza e un volum ciudat de istorii ciudate. Este
miraculosul care se intalneste in realitate. Iar naratorii lui Bogdan
Suceava sunt ca niste magi care observa lucrurile stranii. E o carte care
te captiveaza, iti place si te convinge - cum scrie in prefata Liviu Antonesei.
Tot Liviu Antonesei scrie ca "s-ar putea deduce ca am motive de optimism
in ce priveste viitorul "literelor romane", pe dimensiunea prozei,
vreau sa spun. Atunci, nu-mi ramane decat sa fiu optimist si sa astept
in continuare cartile. Inclusiv pe ale lui Bogdan Suceava!".
Intr-adevar, ca bunicul s-a intors la franceza nu ne da nici un semn optimist,
insa Bunicul s-a intors la franceza e cu siguranta un semn bun pentru
proza romaneasca.
* Bogdan Suceava, Bunicul s-a intors la franceza, istorii, Editura T,
Iasi, 2003
|
