|
Raspunzind anul trecut unei anchete a "Vietii Romanesti", afirmam
ca fenomenul cel mai spectaculos petrecut in literatura noastra dupa 1989
a fost explozia prozei. Cred ca pot afirma linistit acelasi lucru si despre
cele petrecute in acelasi interval si in literele iesene, doar ca putin
mai defazat. In generatia mea si in celelalte generatii postbelice, aici,
in Iasi, au dominat, cantitativ si calitativ, poetii, eseistii si criticii
literari, prozatorii fiind, mai degraba, niste pasari foarte rare, singurul
care a obtinut si o oarece cota nationala fiind Corneliu Stefanachi, inclusiv
insa si datorita unui scandal de plagiat!, care l-a costat scaunul de
redactor sef al "Convorbirilor literare". Chiar si Constatin
Parascan, dedicat cu pasiune prozei, a devenit mai cunoscut in calitatea
sa de recent biograf si exeget al lui Ion Creanga.
La fel au evoluat lucrurile si in primul deceniu postrevolutionar, daca
fac exceptie de Dorin Spineanu ccleg de generatie cu mine, poet cunoscut,
desi fara volum publicat prerevolutionar, care, imediat dupa revolutie,
si-a distrus cele vreo sase manuscrise de poezie si a inceput sa publice
proza - romanul Zile salbatice chiar in 1990, un amuzant thriller politic
despre o "lovitura de stat comunista la Iasi" doi ani mai tirziu,
doua excelente volume de povestiri in ultimii ani. Natasa blues, de acum
vreo patru ani, are si un titlu care ma face visator si azi - si nu doar
titlul, de altfel! Rar gasesti atit de frumos aliate abjectia si candoarea,
cuvintul diafan si cel crud, chiar foarte crud, precum in prozele sale.
El a fost urmat de Nichita Danilov, cu volume de povestiri fantastic-suprarealiste,
care n-a mers, totusi, doar pe mina prozei, publicind in continuare mai
multe volume de poezie.
Insa, cum spuneam, despre o veritabila explozie a prozei aici, pe malurile
Bahluiului, putem vorbi de-abia spre sfirsitul deceniului trecut, odata
cu schimbul de generatii de la revista Timpul, cu aparitia editurii T,
apartinind fundatiei care editeaza si revista si cu implicarea exceptionalei
edituri Polirom in procesul de sprijinire si promovare a tinerei literaturi
originale, indeosebi a prozei. Incepind cu mijlocul anului trecut a devenit
activa si editura Versus, apartinind Clubului 8 - din patru carti deja
publicate, trei sint de proza! Si astfel, prin intermediul acestor institutii
noi sau restructurate si reorientate, a iesit la lumina o veritabila pleiada
de tineri si foarte tineri prozatori, alcatuita din nume ce au capatat
deja nu doar circulatie nationala, ci si o anume notorietate - Serban
Alexandru, Ovidiu Nimigean (cunoscut mai ales ca poet, pina la publicarea
anul trecut a thrillerului suprarealist Mortido), Dan Lungu (care este
si unul din cei mai promitatori tineri sociologi), Catalin Mihuleac, Lucian
Dan Teodorovici, Florin Lazarescu, Radu Pavel Gheo (pe care ne incapatinam
sa-l consideram iesean in continuare, desi, dupa anul american, s-a reinstalat
in Timisoara! De altfel, a ramas mereu un fidel colaborator al Timpului.),
Gabriela Gavril, Radu Parpauta (prea discret si excesiv de perfectionist)
s.a.
Interventia institutiilor pe care le-am amintit a fost esentiala, pentru
ca, de pilda, Lucian Dan Teodorovici publicase deja doua carti de proza,
dar a devenit un nume de referinta al "noii proze" odata cu
editarea la Polirom, in 2002, a romanului Circul nostru va prezinta:,
propus pentru mai multe premii literare importante. La fel, debutul cu
un volum de povestiri la Junimea al lui Florin Lazarescu a trecut ca si
neobservat, in vreme ce romanul Ce se stie despre ursul Panda (Polirom,
2003) s-a bucurat de un succes de critica unanim. Poate ca si cartile
recente ale celor tineri autori sint mai bune decit cele dintii, dar cu
siguranta conteaza si prestigiul editurilor, capacitatea acestora de a-si
difuza produsele. Chiar editurile recente si mici, cum sint T si Versus,
nefacind compromisuri la calitate si difuzind "la tinte fixe"
(publicatii literare si de informare generala, personalitati culturale,
critici activi etc), au reusit sa-si fixeze un anume prestigiu, in ciuda
tirajelor mai degraba modice ale cartilor editate. Recent, cea din urma,
a lansat Cartea I Mallarme din tetralogia Benedict si Maledict de Serban
Alexandru, care a facut deja vilva la lansarea ieseana si dupa aceea,
carte ce va marca o data in literatura noastra rafinata, avind drept personaj
principal insasi literatura. Cum autorul apartine, mai degraba, generatiei
mele, se vede ca exemplul impetuos al tinerilor a fost urmat si de "batrini".
Inclusiv de mine! La o repede ochire, observ ca Check Point Charlie, cartea
mea de povestiri de anul trecut, a avut cea mai buna primire dintre toate
cartile mele, literare sau neliterare - peste 40 de comentarii, recenzii,
semnale etc, am reusit sa numar eu, dar nu este exclus sa mai existe,
sa mai apara! Acum, un bun sociolog al culturii, Dan Lungu de pilda, ar
putea incerca sa afle daca nu cumva aceasta explozie, locala dar si nationala,
a prozei nu este cumva legata si de o oarece reorientare a gustului public
dinspre literatura de non-fictiune si traduceri, care a bintuit in deceniul
trecut, spre literatura de fictiune si originala, ce pare sa se manifeste
incepind cu, aproximativ, luat ca reper conventional, anul 2000.
Insa importanta culturala a unui oras nu este data numai prin ceea ce
scoate la lumina din maruntaiele sale, ci si prin ceea ce atrage pe orbita
sa, prin ceea ce absoarbe. L-am amintit pe Radu Pavel Gheo, dar pentru
noi, ieseani au devenit, macar partial, si craioveanul Cornel Mihai Ungureanu,
dupa publicarea romanului Pasii sarpelui la editura T, si californianul
Bogdan Suceava, dupa ce-a tiparit la aceeasi editura Bunicul s-a intors
la franceza si a devenit colaborator permanent al Timpului, dar si bistriteanul
Sorin Catarig, dupa ce l-a debutat Ovidiu Nimigean la Versus cu excelenta,
desi mignona, culegere de proze Unele consideratii asupra tehnicii salvarii
aparentelor.
In ce ma priveste, n-am dubii in ceea ce priveste consolidarea acestei
orientari spre proza a literelor iesene, macar pe perioada urmatoarelor
vreo doua-trei decenii, cita vreme acesti autori, si altii care tot vin,
ba la revista, ba la Clubul T care, deosebit de Clubul 8 este al incepatorilor,
nu al deja consacratilor, cita vreme, deci, acesti autori vor fi in plina
putere creatoare, am insa o multime de curiozitati: cum o fi romanul la
care lucreaza acum Lucian Dan Teodorovici?, cum vor arata Povestirile
cracoviene ale Gabrielei Gavril in volum?, cum va continua tetralogia
lui Serban Alexandru?, cind isi incheie Spineanu urmatorul roman?, cum
continua cartea lui Radu Pavel Gheo dincolo de fragmentul trimis la Timpul?,
cind naiba se va hotari Parpauta sa scoata primul volum, ca ma apuca batrinetea!?
s.a.m.d. O multime de curiozitati, prin urmare. Dar, cum imi cunosc "marfa",
nu ma indoiesc ca ele imi vor fi, rind pe rind, satisfacute! Unele anticipat,
altele intr-un tirziu, in cele din urma, pina la urma, prea tirziu...
|
