Alexandru VAKULOVSKI
LUNA AMARA - ASFALT, URMA - Nomad Rhymes, SHUKAR COLLECTIVE - TAVES BAHTALO!, PLANETA MOLDOVA - PLANETA MOLDOVA, PARAZITII - PRIMII 10 ANI

Mihail VAKULOVSKI
PAVEL STRATAN - Amintiri din copilarie

LUNA AMARA - ASFALT

Lumea in care luna se reflecta in asfalt

Asfalt e albumul care imi place cel mai mult din tot rockul romanesc. Si pe care l-am asteptat cel mai mult. Desi aveau multe oferte de-a edita un album, baietii de la Luna Amara au refuzat, au asteptat pana cand le-a placut si casa de discuri, si conditiile de inregistrare, si producatorul, si muzica pe care o fac.

Poate din cauza rabdarii lor a iesit un album beton si in general au trecut de la hartuirea lor pe fata de catre patronii cluburilor, de la microfoane inchise (cenzura se numeste?) la performanta de-a fi trupa rock cu cele mai multe concerte in 2004. Am avut onoarea sa fac cu ei un turneu de lansare a Letopizdet-ului la cutie cu Asfalt. Dar nu de aia imi place muzica lor. Poate si pentru ca Asfalt-ul e un fel de coloana sonora a Letopizdet-ului. Pentru ca gandim, in mare, la fel, ascultam aceeasi muzica, bem aceleasi minti, uram aceleasi lucruri.

Albumul e mare, contine 15 piese, dintre care Mara si Ciudat sunt inregistrari din timpul concertelor. Piesele sunt foarte diferite (ca doar si Nick si Mihnea sunt diferiti, diferiti si ca voce!), oasele lunii amare se rup incet in somn in cenusi de gri dorian spalate de ploi, greata si furia apasa spre noroiul imputit cu nervi si decadere… urmeaza o cadere in oras pierdut in fum, nefericit in zidurile sicriului imens, mai bine-ar fi fum… nu doar mortii stiu cum e sa mori, direct de pe griul blocurilor un zbor ne tranteste de asfalt - e singura mea sansa sa am control… ramasitele zdrobite de asfalt ale ego-ului nr. 4 se ridica, alearga si incearca sa scape, dar de fapt totul se-ntampla doar in cap… vreau sa ies din noapte si sa ma pierd intr-un suras rosu aprins… ramasitele din mine vor sa fie ingropate in gradina ta… si ma faci sa plang sa rad, ca si cand la tine-n gand as fi eu… cum mai rezist printre atatia negustori de destine, dizident?... imi caut un antidot, ‡ nu vreau sa ajung un idiot… totul e atat de previzibil si fara umor, ceea ce mi se intampla e cu siguranta folclor… am un spion, il urasc si am sa-l omor… imi traiesc cu greata starea de gratie, urland ma trezesc si te vad plangand… si n-o sa stii niciodata cum ar fi fost, sa zambim pana la capat intr-o lume fara rost… down, down, sa ne rotim pe doua pastile in jos, totul o sa fie pizdos… ciudato, ciudatule, ciudatilor…

Muzica se intinde la fel de la grunge, hardcore, punk, rock alternativ, totul mixat bine intr-un stil ce se numeste Luna Amara.

Daca nu ati ascultat Asfalt-ul, sa-l ascultati. E o tentatie mare. Scapam des de aceasta tentatie. Sa ne innodam venele si sa ne aruncam cadavrele in cacat. Cacat!

Degraba va aparea noul album Luna Amara. Tot La Rebel Music, cu Kerosen (da-ne numele tau sa dam foc la guvern!). Intre timp Petru a plecat de la Luna Amara. Imi pare foarte rau, pentru ca imi place mult de el, dar sper ca Vali - noul chitarist, sa ne faca sa nu simtim chiar foarte mult si amar loc lipsa…

Mi-e dor de voi, blea!

(A.V.)

URMA - Nomad Rhymes

Pe drumuri cu urme

L-am cunoscut pe Mani acum cativa ani. Eram cu Mihai "in trecere" prin Music Pub si au venit Mihnea, Nick si Mani. Ne-am mutat in Hard Rock si am continuat activitatile normale de seara ale unor oameni obositi. Nu stiu de ce, dar Mani nu mi s-a parut atunci a fi un om care ar avea ceva cu muzica.

Mai tarziu am aflat ca pe atunci Mani Gutau, impreuna cu Dan Byron, Dominic Csergo si Sorin Erhan inregistrau in Cluj un album. Un simplu proiect care nu se dorea cu viitor. Pentru ca toti cantau (si canta) si in alte trupe. Byron si Domi in KUMM, Erhan in Firma.

Pentru ca proiectul nu avea viitor, albumul a iesit foarte misto. Toti au cantat asa cum au vrut si cum au simtit. Nomad Rhymes e un album ce mi se pare foarte sincer. E vorba de multe drumuri incalcite, de tristete, de viteza fugii, de nostalgie, de dragoste, de durere, de visuri neimplinite. De urme care nu se sterg si nu se vindeca.

E greu de caracterizat muzica pe care o fac URMA. Pare foarte aproape de grunge, dar parca e altceva. Cum la Luna Amara apare trompeta in bucati grunge, asa in URMA apare flautul lui Byron. Apropo, pe Dirt shine se aud si Mihnea Blidariu si Nick Fagadar de la Luna Amara.

Istoria URMEI e foarte ciudata. Dupa un singur concert, la Stufstock, in 2003, aparea Nomad Rhymes si trupa se desfiinta. Albumul se gasea greu, dar era ascultat de multa lume. Asa ca pana la urma muzica i-a re-unit pe URMA. Urmatorul concert a avut loc la Stufstock, in 2004. De atunci lucrurile stau bine. Chiar in zilele astea URMA inregistreaza un nou album. Daca nu au terminat deja treaba.

Asa ca nu ramaneti in urma, daca inca n-ati ascultat URMA faceti rost de Nomad Rhymes, urmeaza alt album, cel putin la fel de fain - dupa piesele noi pe care le-am auzit live.

(A.V.)

SHUKAR COLLECTIVE - TAVES BAHTALO!

Lautarium

Ei, frati romani, va plac tiganii? Nu? Da' de ce? Va ajuta sa va goliti buzunarele? Dar romanii nu va ajuta si ei? Sau va place ca e la moda, desi Freud…

Nici nu trebuie sa-i iubiti. Ori ii iubiti, ori nu. Dar trebuie sa recunoastem chestiile lor misto. Apropo, misto - cuvant tiganesc.

Uite, a aparut un album extraordinar. Trupa de muzica traditionala tiganeasca (o toba, o pietricica si niste linguri) - Shukar, compusa din Tamango, Napoleon si Clasic, impreuna cu cinci DJ, au format Shukar Collective si au si scos un album - Taves Bahtalo! - care inseamna, daca-mi amintesc bine: sanatate; un fel de: sa traiti bine!

Cine sunt DJ? Cristian Stanciu, Dan Handrabur, Vlaicu Golcea, Lucian Stan si prietenul nostru (care a facut si design-ul albumului) de la Planeta Moldova - Mitos Micleusanu. Ei au reusit sa construiasca pe muzica traditionala tiganeasca, foarte ciudata (nici vorba de cacat de manele!) niste mix-uri foarte reusite. Probabil ca ati si vazut la posturile TV primul lor videoclip - Maladelma.

Albumul trebuia sa apara initial doar la Londra, dar intre timp a fost editat si in Romania. Asa ca bucurati-va de tiganii nostri, atat timp cat avem exclusivitate la muzica lor.

Printre altele, la cumatria mea, sau cum s-o mai numi ea, a cantat o trupa de tigani. Tata imi povestea ca erau geniali. Desi isi mai trageau cate una cand imparteau banii. Si mai erau filmele sovietice cu tiganii aia misto, cu Budulai si cu caii!

Nici un fel de discriminare pozitiva. Respek' si taves bahtalo!

(A.V.)

PLANETA MOLDOVA

Pojalustapoftim!

Cei care asculta primul album Planeta Moldova rad. Fie ca inteleg, fie ca nu inteleg. Oricum, fredoneaza si rad. Pentru ca au de tate: si saslac, si vafli, si capusniac, si morojni, si usturoi, si curechi, si abricoasa, si frati di pisti Prut, si mototacli cu caliasci…

Rad pentru ca e de ras sa te recunosti intr-o lume a visurilor total absurda in care totusi am crezut cu totii (altii au patit-o mai rau - inca-cred). O lume construita dupa modelul sovietic, in care tu esti cel mai pizdos gospodar, tati fimeile vor sa-ti suga pula, si Clava, si Zina, si Evanghelina… Da' tu ai cea mai pizdoasa fimei! Si mai ai si tractor si chiar daca hapanesti peredoz si ajungi la psihusci, oricum tat ti invidiazi si tat vor sa sie ca tini!

Tu esti centrul, nici chiar inoplanetenii nu-s mai crutai ca asa moldovan ca tini. Numai tai nu ta-i frica, mintea ta intunecata conduce racheta cu pace (pace!) in suflet intotdeauna acasa - pe Planeta Moldova. Pentru ca planeta noastra-i cea mai roditoare, are de tati, pentru tat.

Ei, chiar daca mai pleaca cate-o femeie de pe planeta noastra in Italia. Ca te saturi sa fii prodavciti. Da' si acolo suntem cei mai pizdatai. Ii pizdanim pi capitalisti si construim acolo planeta noastra, nahui blea.

Da' in schimb cand ne intoarcem in sat dupa zagran, zapizdim cele mai mari bespredeluri. Aducem di tati pentru tat si ni ubivim cu patanii. Ne inchidem in garaj si da-i cu saniala. Sa bem samahon din dosuga parinteasca. Asta e ruletca moldovneasca.

Da blea, e pizdos sa fii moldovan. Tat ti invidiazi si vor sa fie ca tini. Si daca suntem asa de pizdosi, nahui ne trebuie noua minte!

Iaca, blea. Si ca sa va cumparati sigur albumul - intrati pe www.planetamoldova.net, unde puteti gasi de toate de la Planeta Moldova. Si muzon, si multfilme (eh, Prikoke, Prikoke!) si emisiuni foarte serioase pe care Florin si Mitos le huiarnesc pe radio Guerrilla, si scenete mai jaznenaie (preferata mea e MariJane, ba La psihiatru, ba...).

Hai, davai, patani, sa nu va gruzanesc prea tare ca nu sunteti moldoveni. Ma duc sa huiarnesc o ruletca moldovneasca. Doar sunt un gospodar tare pizdos!

(A.V.)

PARAZITII - PRIMII 10 ANI

Tot auzisem de primul album Parazitii: Poezii pentru pereti. Titlul mi s-a parut fain. Pentru ca de atunci Parazitii isi dau seama ca hip hop-ul e poezie, ca poezia hip hop din Romania nu poate fi decat pentru pereti.

Cautasem albumul, insa nu mai dam de el. Chiar si Parazitii nu-l considerau un album foarte serios. Imi trezise interesul si pentru ca baietii aveau atunci doar 16 - 17 ani. Anul trecut am avut norocul sa-l gasesc la Mihai Lucaciu, tras pe un cd de pe o caseta. Inregistrarea era foarte proasta, dar pentru intelegerea evolutiei si a atitudinii initiale parazitare Poezii pentru pereti este o comoara. Pe langa vocile mai subtirele si a inregistrarii proaste - albumul e chiar misto.

D-aia m-am bucurat mult cand au aparut Primii 10 ani. Sunt doua cd-uri, cu 38 de piese (dintre care una e ascunsa - nu-i parasc pe baieti, cautati-o): de la Poezii pentru pereti pana la albumele solo ale lui Cheloo si Ombladon.

Prima piesa de pe album e In jur, piesa pentru inregistrarea careia Cheloo si Ombladon si-au vandut blugii. E poate cea mai brutala, cea mai pe bune, cea mai suparata piesa. E veridica si nu te scarbeste, ca in cazul altor formatii de pseudo-hip hop. Iata niste fragmente: "In gatul ma-sii, ma, baga-mi-as pula sa-mi bag, in gatul ma-sii, chiar ma cac pe tot, ca-mi vine sa urlu, ca porci imputiti de cacanari, hoi de mama lor de javre, in jur! Ce pula mea, injur!". Supararea nu e trucata, e chiar pe bune (e ceea ce simt chiar acum): "Nu stati prea mult pe ganduri, incepeti sa-njurati: guvernul, stabii, asta-i o traire. Injur, baga-mi-as pula, intreaga carmuire". Si, in concluzie, doamnelor si domnilor: "Caci ce pot ca sa fac? nu pot sa schimb nimic si nu pot ca sa tac, in toate mie-mi vine pula sa o bag!" Scurt, clar si cuprinzator, cum spunea profa mea de mate.

Tot din primii ani e si Barbut, care contine bucati memorabile: "Din nou in cartier e seara si toti baietii am sarit din cas-afara: la o bere, doua bere, trei bere, patru bere. Gatul tot mai cere, insa nu-i nici o placere."

De altfel, nici nu trebuie sa ma chinui sa caut fragmente memorabile din Parazitii. Pentru ca gasesti cu carul. Iata totusi inca o bucata din La interventie: "Ma doare capu', ma doare-n cur ca ma doare capu. am tot ce n-are sfantu sa fie drac, ce mama dracu'! fac filozofie in jargon, n-am somn. teapa dau, beau, somnifere iau, bai, nu mor de boala, fratioare, niciodata scarba de sifilis nu moare".

Al doilea cd contine si cateva piese soundtrack si single-uri: Jos cenzura, Filmul lui Liviu, Instigare la cultura, Fuck you Romania si Playback (da-te-n gatul ma-tii) o piesa care nu a aparut la timp pentru ca da…

Cred ca ai motive sa asculti compilatia asta. Eu, cel putin, am foarte multe. Nu rade, daca tu n-ai motive - da-te-n gatul ma-tii!

(A.V.)

Mihail VAKULOVSKI

PAVEL STRATAN - Amintiri din copilarie

In ultima vreme pe piata muzicala au aparut trupe & cintareti extraordinari, care-mi plac foarte tare si-i simt prieteni adevarati, chiar daca pe unii nici nu-i cunosc (personal, cum se zice). E ca si cu vreo 10 ani in urma, cind au aparut - la Chisinau - scriitorii pe care i-am asteptat dintotdeauna - Dumitru Crudu, Iulian Fruntasu, Stefan Bastovoi, Alexandru Vakulovski. Acum insa e vorba de muzica, nu de literatura, sau nu numai de literatura, fiindca textele lor sint si literatura, exact ca la Ada Milea si PARAZITII, care erau pina acum atit de singuri - dar siguri! - in preferintele mele muzicale. E vorba de trupe si CD-uri pe care le ascult foarte des, acasa, pe drum, in masina, la lucru, oriunde, le recomand prietenilor. E vorba de LUNA AMARA, PLANETA MOLDOVA, PARAZITII, ZDOB & ZDUB si PAVEL STRATAN. Evident ca imi place mult si URMA si SHUKAR COLLECTIVE, despre care a scris mai sus Alexandru, imi place si FARA ZAHAR, si VITA de VIE, si CUIBUL, si GINDUL MITII si, se intelege, PHOENIX, dar vorbeam de trupe care-mi sint foarte-foarte apropiate, asa, ca Ada MILEA. Si fiindca Sandu a scris deja despre LUNA AMARA, PARAZITII si PLANETA MOLDOVA, pe care vi-i recomand cu insistenta, ma voi opri putin la Pavel Stratan. Ca si in cazul Adei Milea, locul pe care l-a ocupat Pavel Stratan in muzica si cultura romaneasca era virgin. Norocul culturii romane e ca acest loc liber n-a fost ocupat de un oarecare, cum s-ar fi putut, totusi, intimpla, ci de un mare talent si, se pare, un mare caracter - un artist care nu scrie, ci se scrie. Primele doua albume ale lui Pavel Stratan se numesc AMINTIRI DIN COPILARIE, adica AMINTIRI DIN COPILARIE si AMINTIRI DIN COPILARIE, Vol. II. AMINTIRI DIN COPILARIE este compus din piesele EU BEU, LULUTA, ASA-I CA DESE ORI, TATA, CIND LILIECII ZBOARA, VINUL DE PRIMAE, CEASUL, TIGARA, IN SEARA ASTA, LA CITY, VASILE MANGU, S-O-NSURAT BAIETII si CIND ERAM MITEL. AMINTIRI DIN COPILARIE (II) - din SECA, INCA NU-NVATAM…, PESTISORUL DE AUR, PRIMUL SARUT, VIATA MOLDOVANA, PESTE ANI CINCIZECI, LA TANTI NINA, SANATATE, M-AM NASCUT DE ZIUA MEA, COPILARIA, FOC LA GHETE si VISUL. Pavel STRATAN scrie si versurile si muzica si e foarte apropiat prin ceea ce face de ceea ce in muzica ruseasca, pe care o cunoaste foarte bine, fiind basarabean nascut in URSS, se numeste avtorskaia pesnea, reprezentata in primul rind de Vladimir Visotki. Ca si Visotki, Pavel Stratan isi scrie viata, textele lui Stratan exprima existenta, viata lui Stratan, deocamdata din perioada copilariei, care, stim cu totii, e "nevinovata", cum zicea si Ion Creanga, cel mai mare scriitor roman din toate timpurile, de care, iata, Pavel Stratan e cel mai apropiat - de unde si denumirea celor doua CD-uri de pina acum ale sale. De aici si limpezimea si veselia si bucuria din cintecele sale. Chiar daca de cele mai multe ori e vorba de o copilarie foarte nazbitioasa a eului poetic, care e si personaj principal, existenta caruia e urmarita de ochiul de vultur al tatalui, personaj foarte important nu numai in aceste doua CD-uri, ci si in viata fiecarui om. Inca o data - versurile lui Pavel Stratan sint cu totul extraordinare, nu numai fiindca sint traite, sincere si bine lucrate, Stratan muncind la primul sau album ani de zile, versurile sale fiind adunate cu multa migala, cuvintele din textele sale legindu-se unele de altele ca si actiunile din copilarie a doi frati sotiosi, poeziile fiind pline de substanta si avind si acel vino-ncoace care lipseste multor poeti cu carti care se vor/cred importanti. Muzica insa vine de la sine, cel putin asa pare, dar - atentie! - Pavel Stratan este absolvent al Academiei de Muzica, Teatru si Arte Plastice. Stilul cintecului de autor pe care-l practica Pavel Stratan si care-mi aminteste si de Bulat Okudjava, Victor Toi/KINO, Alexandr Rozembaum, care fac parte din aceeasi familie - si mai ales, iar, Visotki - ii permite sa cinte si cu accent basarabenesc, accent atit de atragator - in special, iata, in cultura - element care imprima cintecelor sale, pe linga vocea foarte misto, o latura si mai existentiala & adevarata. Cind am auzit pentru prima oara Pavel STRATAN m-am distrat si m-am bucurat foarte tare - mi-a placut din prima! Dar ascultindu-l tot mai des mi-am dat seama ca Stratan e si… trist, cum a zis o gagica. Vezi piesa VISUL, mai puternica decit orice piesa biografica din muzica romaneasca, pe bune. Special n-am vorbit despre vreo piesa anume, desi mi-a fost greu sa nu citez din AMINTIRI DIN COPILARIE. Mie imi plac toate piesele lui Pavel STRATAN, un artist caruia nu-i lipseste nimic - ascultati-le si bucurati-va!