Mihai Vakulovski: Stefane, mai Stefan Manasia, la ultimul festival de Poezie (avangardista!) din Sighisoara (2000, ca-n 2001 nu s-a mai facut), dupa ce-a citit Sandu (Vakulovski) si cu tine, fiind prezentati ca si clujeni, ati fost intrebati (cam retoric) cum sinteti priviti la "Echinox", fiindca prea erati diferiti de clujeni, prea…altfel…
Stefan Manasia: Mai intii, da-mi voie sa te salut, mai Mihai Vakulovski. Festivalul din Sighisoara a fost, intr-adevar, pentru mine si pentru tinerii mei colegi de breasla din Iasi, Timisoara sau Brasov (Bucurestiul a lansat un "desant" de cronicari literari!) o sansa de-a ne cunoaste mai bine, de a afla ce directii imbratiseaza tinerii poeti romani. In recitalul din ultima zi a manifestarii, am concurat, in fata publicului, alaturi de veteranii optzecisti si cred ca am facut-o cu brio. Sincer sa fiu, mie mi-a ramas gindul la textele mortale ale citorva ieseni… Acum, in ceea ce priveste Clujul, esti un pic rautacios: da, eu si Sandu am citit niste poeme directe, persuasive, care evadau din discursul consacrat al poetilor napocani, indragostiti pina peste cap de metafora, de o atmosfera sumbra, gata sa-si impartaseasca intelepciunea in urmatorul volum… Am fost mai putin scrisniti, paranoici dar nu isterici, recunosc.
MV: Cum se intimpla ca, de oriunde ati veni, la studii, in Cluj, va legati foarte tare de acest oras, nu stiu daca mai fain sau, din contra, mai naspa decit altele, la voi insa e mai mult decit o solidaritate - un fel de paranoia, nici macar ardeleneasca - ci clujeana-clujeneasca…
StM: Aici voi compune, pentru tine, Mihai, un mic "indreptar sentimental". Am venit la Cluj pe urmele acelui minunat prozator care a fost Ion Negoitescu. "Straja dragonilor", volumul sau de memorialistica, m-a fermecat chiar inainte de a ajunge la facultate. Negoitescu, prozatorul si criticul, a insemnat pentru mine ceea ce pentru altii au fost, la o anumita virsta, Gombrowicz sau Camus: si el sfida ierarhiile, si el se duela cu primitivii. Am intilnit in Cluj doi mari profesori, carora le datorez (nu exagerez cu nimic!) o buna parte din ceea ce insemn azi. E vorba de doamna Doina Curticapeanu si de primul cititor al poemelor mele, domnul Ion Vlad. In parte, datorita unor fiinte asemenea domniilor lor, am refacut, mental, Clujul decadent si molipsitor de cult, Clujul lui Negoitescu, si de-aici pina la a ma inconjura cu faldurile paranoiei n-a mai fost decit un pas.
MV: Iti amintesti cum ai ales, pentru studii, Clujul, cum ti-a parut "el" la inceput, care este parerea ta despre acest oras acum, dupa atitia ani "clujeni"
StM: La prima parte a intrebarii, iata, am si raspuns. Cred ca orice oras ii ofera observatorului atent niste sentimente amestecate. Pe de o parte, Clujul inseamna librarii si anticariate, un cinematograf bun, cafenele literare, reviste, adica un insectar in care-ti doresti sa fii rastignit, crucificat pe boldul micut. Pe de alta parte, Clujul este Napoca, orasul unde, sosit ca proaspat student, la cazare, o tanti administrator isi primea "spaga", in vreme ce-mi povestea despre cum va civiliza Ardealul un "regatean" frivol ca si mine. In Cluj se vorbeste o romana de o melodicitate rar intilnita, amabila si cu efect sedativ; napocanii insa se exprima intr-un grai imposibil, ca al primilor hominizi: se face, astfel, diferenta intre cultura si violenta.
MV: Am auzit ca, inainte de a veni la Cluj, erai o mica glorie la Rimnicu Vilcea, orasul unde te-ai nascut, care este acum atmosfera acolo, prin ce se deosebeste atmosfera culturala de la Vilcea de cea din Cluj?
StM: Nu-i adevarat, nu eram o "mica glorie" (sau nu eram constient de asta). Rimnicu-Vilcea, orasul in care nu m-am nascut, este mult mai sanatos si reconfortant decit altele: nu da vreun semn de viata spirituala. Fireste, imitatori exista pe ici pe colo. Rimnicu-Vilcea ar trebui sa-si formeze niste arheologi constiinciosi: liceul pe care l-am absolvit si eu, "Alexandru Lahovari", a fost frecventat in trecut si de Virgil Ierunca (e drept, libraria "Humanitas" ii poarta numele, dar atit), de Nicolae Manolescu sau Eugen Negrici. Eu sint, de fapt, pitestean si, ticaloase si inselatoare, de-acolo imi vin primele amintiri…
MV: Tot la Sighisoara, in barul-restaurant "Casa Vlad Dracul", unde am fugit de ceilalti, poeti si criticii lor, care, tineri si batrini, au luat drumul discotecii, ti-ai amintit de nu stiu ce gindacel si a intrat in "hora" si Simona Popescu, cu care ati discutat cel putin o ora despre tot felul de animalute si viermisori, in termeni stiintifici, se intelege. De unde ti se trage aceasta dragoste de natura, ca sa zic asa, si la ce-ti foloseste?
StM: Draga Mihai, de o discutie stiintifica nu cred ca poate fi vorba. Insa, unii observa "animalutele", la fel cum altora le place sa cleveteasca sau sa discute politica (tot un fel de birfa). Fiind atent la mersul unei gainuse, Umberto Saba a scris un poem splendid inchinat sotiei lui. Am preferat sa discut despre regnuri cu Simona Popescu, dar si cu Rares Moldovan si Marius Voinea, in timp ce la alte mese, sub efectul paralizant al vodcii, gurile se desclestau numai pentru o anecdotica simplissima. Apoi, in ultima carte de versuri a Simonei Popescu apar tot felul de "mesageri"-insecte, intr-atita de comici incit uneori mimeaza seriozitatea. Si in poemele mele, "mesagerii" joaca un rol important. Altminteri, in odaia in care dorm si scriu, am doar o glastra cu o floare care n-a inflorit niciodata (zadarnice incurajarile mele!) si, pe la colturi, deasupra bibliotecii, niste paianjeni micuti si infometati.
MV: Despre copilarie; trebuie sa fi fost un copil tare ciudat - "parerea mea". ce cazuri, din copilarie, ti-au ramas in memorie, "pozitive" si "negative", am auzit ca aveau un fel de gradina zoo, sau botanica, sau si-si, cica aveai specii rare de broaste…
StM: Bine, accept sa plonjez in chestia asta, sa vedem ce-o sa iasa. Intr-un sat din Muscel, undeva intr-o mlastina traiau testoase, pe care un copil exagerat de curios si de posesiv voia sa le aiba; aproape zilnic lua cite una si-o ascundea in gradinita din fata casei ("gradina de la drum"), intre begonii, ferigi, duzi si bujori. Pina cind, intr-o noapte, bunicii ii descoperira marele secret. Ceea ce Junger numeste "vinatoarea subtila", el practica la modul ingenuu: supraveghea ore-n sir insectele, fara a suferi insa insectarele; si era sa lesine de admiratie in dimineata cind descoperi, linga un ug de mure, un paianjen imens si suplu, negru-portocaliu. Curind copilul deveni eu: am crescut - pentru a-i intelege - pesti de acvariu, dar si cleni sau platici, viermi de matase si limacsi, melci acvatici, scoici, insecte de apa si gindaci de mure, am hranit fluturi in spinarea carora, marele meu verisor idiot infipsese un bold. Mai inainte de a ajunge la poezie, am "trait" extaza poetica in fata unei lumi care, pentru adultul lobotomizat, nici macar nu exista. Orgasmul dinaintea materiei vii, dotate cu feromoni si sentimente, inaripate sau nevertebrate, este foarte asemanator orgasmului poetic.
MV: Cum ai inceput sa scrii poezie? Desi nu se (prea) stie, gurile rele vorbeste ca ai cam debutat, in volum, inca din perioada "Vilcea", cica ascunzi acest fapt bio-bibliografic…
StM: Ingaduie-mi sa pastrez tacerea asupra primului subiect. A existat o cartulie pe care insa n-am redactat-o eu, ci un editor entuziast si, de ce sa nu recunosc, ageamiu. Produsul in sine arata oribil, cind l-am vazut imi venea sa lesin. Altfel, sint citeva versuri acolo in care ma redescopar: "Balena asta traia linistita/ Era frumoasa si era uschita/ Isi vopsea ochii cu dermatograf prost/ Isi dadea fanoanele cu ruj anost/ Era cuminte si o iubeam mult/ Era balena din cartile de demult/ Eu tocmai citeam despre Colorado/ Cind au venit pescarii si au violat-o". Plus "eroismul" virstei, fireste.
MV: Acum esti in redactia "Echinoxului", care e atmosfera actuala la revista-cenaclu, care e atmosfera culturala a Clujului, acum?
StM: In asemenea chestiuni, mi-ar placea ca revista sa aiba purtator de cuvint. Cenaclul este departe de ceea ce trebuie sa fie si asta, in primul rind, din cauza tineretii conformiste si cacademizante dintru inceput. Sper sa fie doar parerea mea, dar studentii de azi nu mai citesc literatura decit daca e in… bibliografie. Asemenea gagicilor cu talie de viespe care, la cinspe ani, isi doresc o glorie de manechin, si studentii in cauza ar vrea sa primeasca aplauze pentru ca sint imbracati bine si se piaptana regulamentar. Despre viata culturala a Clujului nu prea am ce-ti povesti, poate doar ca, vara asta, am avut o discutie geniala cu Ion Muresan, despre Trakl si Mazilescu, despre decenta in poezie…
MV: Ziceai intr-o poezie ca poemul se scrie cu viata. E un nou neo-antopocentrism sau ce?
StM: Vai, ce eticheta lunga si obositoare! In fapt, poemul era despre un pescarus, l-am scris intr-o iarna pentru Marius Voinea, care purta vesnicul lui pulovar verde-auriu ca o burta de varan. Ne tineam strins de halbele de Ursus (toxice), sa nu cadem, vorbeam despre poezie si filme, iata ce-am scris!
MV: spuneai, in alt poem, numit sugestiv "Saxul lui Charlie", ca "e inutil sa te ridici / sa faci dus sa faci dragoste sau / sa mai incerci sa traiesti si sa scapi". Andrei Bodiu zicea, intr-un poem, cu ironie, fireste, ca dimineata nu e pentru poezie. Nici ziua, nici seara. Ce inseamna pentru tine sa scrii-sa citesti poezie?
StM: Ceea ce inseamna cafeaua dupa mahmureala, sexul dupa o saptamina petrecuta la bunici s.a.m.d. Citesc poezie aproape in mod natural, fara sa-mi dau seama. Citesc numai poetii care-mi contorsioneaza sufletul ca pe un acrobat: poate in viata nu facem intotdeauna nici ceea ce trebuie, nici ceea ce ne-am dori; de-aceea eu cred ca poezia e singura noastra scapare, pentru ca avem libertatea de a alege. Gindeste-te, Mihai, cum ar fi sa o posezi, nopti la rind, pe Kate Moss?
MV: Ce iti place sa citesti? Care ar fi scriitorii care te-au influentat?
StM: In liceu citeam aproape exclusiv poezie, acum citesc aproape numai "vieti" si "istorii", jurnale. Rar ma mai "prinde" si un roman. M-am atasat foarte mult de biblioteca mea, in care fiecarui volum ii aflu rostul, pot sa-l iubesc. As reciti anumite proze de Beckett, Thomas Wolfe, Blecher, Camus, Salinger, Suetonius, Longos, Vasari, as reciti poeme de Pasolini, Pablo Neruda, Birgitta Trotzig, Trakl, Celan.
MV: Cum iti pare literatura scrisa de tineri? Spre ce crezi ca se indreapta literatura romana? "Clujenii" au ceva de spus la acest paragraf? Apropo, din punct de vedere heideggerian, cine e mai postmodern - Husserl sau Kierkegaard?
StM: Din fericire, "literatura tinara" nu o cunosc atit de bine, si cum nu ma pricep la ocultisme, la profetii, iata, ma multumesc sa visez: locuiesc in cartierul "popular" al Clujului, Manastur, singurul cu o "flavour" specifica - aici moravurile sint altele, muzica se asculta altfel, iar discutiile se prelungesc interminabil, dincolo de zori. Aici, eu si prietenii mei, Marius Voinea, Liviu Bujan, istericul Mircea Minica (o va lua, desigur, ca pe un compliment), J.C. Felvinti scriem altfel de texte, pe pielea si pe urechile noastre experimentam. Povestim mai bine decit cei mai exersati textualisti, improvizam mai misto decit nouazecistii. Daca deschidem cercul, va devoram. Cornel Vilcu.
septembrie, 2002