Florin LAZARESCU (n. 28 martie 1974, Doroscani-Iasi) este absolvent al Facultatii de Litere, Universitatea AL.I. CUZA - Iasi (1998). Master in literatura comparata (2000). Membru fondator al Asociatiei Culturale Outopos (1997). Debut literar in revista OUTOPOS (1999). A publicat in: MONITORUL, ZIUA, OPINIA STUDENTEASCA, TIMPUL, CONTRAFORT, OBSERVATOR CULTURAL, DILEMA, TIUK. Autor al volumului de proza CUIBURI DE VISC (Outopos, Iasi, 2000). In curs de aparitie, romanul CE SE {TIE DESPRE URSUL PANDA si Lazarescu&Teodorovici - MERSUL TRENURILOR. PROLEGOMENE. A aparut in antologia OZONE FRIENDLY - IA{I, RECONFIGURARI LITERARE (Editura T, 2002). Redactor al revistei TIMPUL. Redactor de promovare si relatii cu presa - Editura Polirom. Email: flazarescu@yahoo.com/ site: www.lazarescu.reea.net

Mihai Vakulovski: Florin, ce te-a invatat povestea cu mos Craciun dintr-o proza de-a ta?

Florin Lazarescu: M-a invatat ca atunci cind cresti mare ti se pot intimpla lucruri dintre cele mai ciudate. M-a mai invatat ca nu e de ici de colea sa stirnesti reactii organice prin ceea ce scrii. O. Nimigean imi povestea ca a citit Povestea de Craciun cu glas tare, in fata consiliului de familie, si ca toata lumea a ris in hohote. E o bucurie enorma pentru un scriitor sa cistige atitudini de genul acesta.

- Cum ai inceput sa scrii literatura, cum erau textele tale de inceput, care a fost reactia oamenilor apropiati?

- Spre deosebire de multi altii, n-am fost deloc un copil precoce, n-am avut nici un roman scris in clasa intii si nici n-am visat sa iau premiul Nobel inca de la gradinita (asta a inceput ceva mai incoace). Daca ar fi fost sa ma iau dupa apucaturile mele din copilarie, azi ar trebui sa fiu pictor. Desenam zile intregi, cu pasiune. Numai ca degeaba. In privinta picturii, am ramas la nivelul gradinita, grupa mica. In gimnaziu am scris o poezie (tovarasului Nicolae Ceausescu; pe care am citit-o mamei si mama m-a indemnat stinjenita sa n-o mai zic la nimeni) si o uratura (in care-mi bateam joc de fiecare vecin in parte; daca as fi avut curajul sa le-o spun, as fi luat cu siguranta bataie)... De fapt, nu-mi vine sa cred ca am trecut cu vederea cea mai mare realizare "literara" a mea (s-ar putea sa nu o depasesc niciodata): o compunere din clasa intii, in care ma plingeam ca sint singur la parinti si nu am cu cine juca fotbal. Mama sustine si astazi ca in urma acelei compuneri s-a hotarit sa mai faca un copil. Asa a aparut sora-mea... Una peste alta, pina acum vreo trei ani, de felul meu eram poet (drept dovada titlul prost al volumului meu de debut). Am primit prin '98, la Tecuci, nu's'ce premiu de poezie al Asociatiei Scriitorilor din Iasi. Cind m-am dus sa-mi iau premiul, l-am luat cu mine si pe Lucian Dan Teodorovici. Am baut bine, am mincat bine, dupa obiceiurile pamintului. In iarna, era un concurs de proza la Aiud. Naraviti deja de "frumusetea" concursurilor literare, n-am vrut sa-l ratam. Teodorovici avea, ca sa zic asa, opera (un roman si vreo 30 de povestiri), insa eu nu scrisesem nici un rind de proza. Asa ca m-am asezat la masa si am scris o povestire. Am pus-o in plic, am trimis-o la Aiud si am luat un premiu. {i iar am mincat si am baut bine... Oarecum din joaca, am descoperit ca ma simt foarte bine atunci cind povestesc, cind (re)inventez personaje, bla-bla-bla. A urmat o perioada dementiala din viata mea: profesor la tara. Adio boema ieseana, adio dolce far niente al studentiei! Faceam un soi de naveta. De luni pina joi aveam ore. Joi seara eram moderator la un cenaclu literar din Iasi. De multe ori parcurgeam prin noroi cei zece kilometri pina la gara, luam trenul, ajungeam la cenaclu si le povesteam prietenilor ce grozavii mi se intimplasera in cursul saptaminii. In aceea perioada am inceput sa descopar o adevarata pasiune pentru proza. Nu cred ca ma va mai parasi vreodata, indiferent de reactii. Ca veni vorba de reactii, ele au fost incintatoare. Unii dintre vecinii mei de la tara care s-au recunoscut in paginile cartii au plins. Altii s-au suparat, ca nu le-am acordat un spatiu mai mare etc. {i mai surprinzator, toti au ajuns sa creada ca li s-a intimplat ceea ce povestesc eu acolo chiar si atunci cind am apucat-o pe cimpiile fictiunii. Daca mai adaug la asta si faptul ca TVR-ul a facut un reportaj de vreo juma' ora (imagini de la mine din sat, interviuri cu vecinii, secvente din viata in camin) despre mine si prima mea carte pot spune chiar ca am avut succes.

o La un moment dat, adica dupa absolvirea facultatii, unul din personajele tale isi cauta cu disperare un serviciu, o slujba. Cum isi gaseste, acum, de lucru un tinar absolvent, un tinar?

Dupa cum ii e norocul. Incerci intr-o groaza de locuri si-astepti sa vezi ce iese. Dupa ce am refuzat sa ma titularizez profesor la tara, dupa ce am dormit pe jos, prin casele prietenilor, timp de vreun an de zile, la mine a iesit Editura Polirom. Faptul ca am fost angajat aici se datoreaza incapatinarii mele ca merit mai mult si, in buna parte, tot cartii mele de debut.

o "Cu vreo doua luni in urma, m-am hotarit sa parasesc definitiv meseria de profesor", zice un (alt?) personaj de-al tau. Cum te hotarasti sa faci ceva "important"? Cind ti se intimpla asta stii ca e vorba de ceva important, sau ca si cu Mos Craciun?

E-o chestie de instinct. Cred in hotaririle luate "din senin". Ca este important sau nu se vede mai pe urma.

o Cum e sa debutezi fiind iesean? Revistele culturale bucurestene, de exemplu, publica texte bune sau trebuie sa te incuscresti cu red-sef, sa bei cu directorul, sa te iubesti cu secretara, etc, te intreb asta fiindca, desi, la Iasi, sinteti un grup tinar si puternic, nu vi se prea intimpla sa apareti altundeva decit la "Timpul", o revista foarte interesanta, dar care nu prea iese din Iasi.

E fain sa fii prozator intr-un oras dominat de poeti. Capeti un statut aparte. In privinta revistelor culturale n-am motive de frustrare. Am publicat in "Dilema", "Oservator cultural", "Vatra" sau "Contrafort" fara sa dau de baut la nimeni. Nu m-am incuscrit cu nici un redactor-sef. Nu m-am iubit cu nici o secretara. Pur si simplu, am trimis articolele sau povestirile. Mai greu e la inceput. Acum, de exemplu, n-am timp sa scriu la revistele culturale. Nu cred ca as fi refuzat. Centrul mi se pare destul de deschis fata de periferie. Numai sa ai ce spune, nu sa publici asa, ca sa te afli in treaba. N-as zice ca "Timpul" nu iese in tara. E permanent prezenta la revista presei. Sau, spre exemplu, interviul meu cu Sorin Antohi a stirnit chiar o polemica intre "22" si "Observator cultural".

o In Iasi s-a observat, poate ceva mai tare decit in alte orase, lupta dintre generatii. Cu toate astea, in ultima antologie editata de voi, "Ozone friendly", intra scriitori de toate virstele, cel mai important fiind, se vede cu ochiul liber, criteriul valoric. Care si cum este viata culturala a Iasului si cum te simti in interiorul ei?

Sint multe de schimbat in viata culturala a Iasului. Cert este ca lucrurile au inceput sa se miste. Exista multi oameni de valoare care-si doresc asta. Polirom-ul e un exemplu de cum poti sa transformi cultura "de provincie" in cultura "din provincie" cu nimic mai prejos de ceea ce se face la Centru.

o Iti inchei o povestire, "Puterea obisnuintei", cu "la lumina veiozei, am scris rindurile de mai sus. Dar de ce marturisesc eu toate acestea?" Te-ai intrebat vreodata de ce scrii, daca mai are rost sa scrii, pentru cine scrii, ai zis vreodata ca te lasi de scris si … de ce?

De scris nu cred ca o sa ma las. Numai sa nu se lase scrisul de mine. Simt o bucurie enorma atunci cind scriu... Romanul pe care tocmai l-am terminat - Ce se stie despre ursul panda - mi-a transformat ultimul an in cea mai frumoasa perioada a vietii mele. N-as vrea sa intru in locurile comune impuse de asemenea intrebari. Prima mea carte pacatuieste prin aceea ca in citeva locuri am incercat sa "fac cu ochiul" criticii, sa explic mecanismele literare, rostul scrisului etc. O mare timpenie!Cred ca ceea ce scriu vorbeste de la sine despre publicul tinta, rostul scrisului etc. Nu criticii dau masura scrisului tau. M-am eliberat intru totul de asta.

o Cine iti place mai mult dintre "batrinii" scriitori? Ce scriitor romIn te-a influentat? Scriitori preferati?

Fac parte dintr-o generatie ametita care a citit, de-a valma, tot ce i-a cazut in mina, de la Karl May si pina la James Joyce. Inflentele livresti vor fi existind ele, dar nici una nu si-a lasat definitiv amprenta pe felul in care scriu. Nu scrii pentru ca i-ai citit pe altii. Invat sa scriu, in egala masura, de la Kundera, de la muncitorii cu care am jucat septica pe tren, de la Tom si Jerry, de la filmele americane de duzina... Daca vrei sa-ti spun neaparat, "batrinul" meu nu este un scriitor, ci fotbalistul brazilian Roberto Carlos. Am vazut cu ani in urma un interviu in care isi explica senzationalele sale suturi de la distanta. Isi alege o tinta exterioara portii - o panou cu reclame, de exemplu - si loveste mingea violent, cu efect. In zbor, mingile sutate de el par ca o sa se duca naibii, undeva in tribune. Numai ca, in ultima clipa, spre surprinderea tuturor, traiectoria se schimba, mingea intra la vinclu. La asta se reduce, daca vrei, ars poetica mea. Fixez tinte false, pornesc de la lucruri marunte, nesemnificative, care aparent nu duc nicaieri si incerc sa dau gol. Nu eu trebuie sa spun daca si reusesc. Oricum, cind scriu, il am in minte pe Roberto Carlos... Ultima mea descoperire in materie de scriitori rom^ni e Petru Cimpoesu. Il consider printre cei buni de pe la noi.

o Cum iti pare literatura scrisa de tineri? Cine dintre acesti tineri scriitori ti se pare mai interesant?

La o privire de ansamblu, tinerii de azi scriu, paradoxal, cam fara vlaga. Buni stilisti, unii chiar de-a dreptul rafinati, dar nu prea spun multe. Sint prea incrincenati de "revolutie" incit pierd din vedere propria evolutie. Mai tot timpul se raporteaza la ceva exterior scrisului (aparteneta la optzecism, postmodernism, minimalism, fracturism etc.) si asta le inhiba propria valoare. Evident, cunosc si exceptii, insa, la momentul de fata, din ce stiu eu, n-as paria pe mai mult de patru-cinci. Asta si pentru ca mai toti "tinerii" au publicata cite o singura carte. Nu ma aventurez sa dau pronosticuri despre tinerii care au o singura carte.

o Cum crezi ca se pot face cunoscuti scriitorii tineri de valoare? Ce ai face pentru asta, daca ai fi un scriitor "cu putere", orice ar insemna asta?

O data ce sint convins, m-as duce pina in pinzele albe. A facut "Vatra" un numar despre Nicolae Manolescu? De ce n-ar face unul si despre Dragos-Bogdan Suceava sau despre Lucian Dan Teodorovici? Poate bat cimpii, insa mi se pare ca ne scaldam in continuare in aceeasi mentalitate cazona specifica societatii rom^nesti: s-astepte, ca si noi am stat la coada. Nu este de ajuns sa faci o cronica - fie si in "Rom^nia literara" - unui tinar scriitor si cu asta sa crezi ca l-ai promovat. Nu este de ajuns sa il publici, daca nu platesti si promovarea de rigoare.

(iulie 2002)