Mihail VAKULOVSKI


Metamorfozele critice ale lui IULIAN CIOCAN



     

Iulian Ciocan este unul dintre putinii critici literari din Basarabia care nu este autodidact si nu scrie si el critica literara ca sa se afle in treaba, ci are o scoala foarte buna, cu un erudit magistru in spate, de la care chiar a avut ce invata in studentie. Dupa parerea mea, Iulian Ciocan este cel mai fin cunoscator al teoriei literaturii din R. Moldova, totodata fiind criticul care utilizeaza cel mai exact si cel mai eficient termenii literari si asta nu pentru a epata, ca in cazul altor critici "tineri". De altfel, dupa ce s-a intors de la studiile absolvite in Romania, tinarul critic a predat citiva ani teoria literaturii la Universitatea Pedagogica "Ion Creanga" din Chisinau.
Dupa un debut foarte interesant, "Metamorfoze narative" (Ed. Arc, Chisinau, 1996), Iulian Ciocan scrie si publica o noua carte, "Incursiuni in proza basarabeana" (Ed. Arc, Chisinau, 2004). Daca "Metamorfoze narative" era un volum foarte bine inchegat, gindit si realizat, avind de toate, inclusiv multe experimente, critice si in proza, "Incursiuni in proza basarabeana" este o carte tematica de critica literara si tot ce putem sti despre aceasta carte este ce intelegem noi, cititorii, caci de aceasta data extraordinarul teoretician Iulian Ciocan nu-i mai intinde o mina de ajutor cititorului sau, ci-l lasa, ca-n proza, sa inteleaga ce vrea (si ce poate). Cartea este compusa din doua parti, intitulate simplu - "Eseuri" si "Fragmente critice". Atit. Fara prefata, fara postfata, fara alte lamuriri. "Eseuri" are cinci texte: "De la samanatorism la postmodernism", "O cacealma (reflectii despre proza lui Ion Druta dupa o relectura)", "Un prozator (pe nedrept) ignorat (reflectii despre proza lui Serafim Saka dupa o relectura)", "Un roman memorabil (Martorul de Vasile Garnet)" si "Al treilea val" (Despre Alexandru Vakulovski si Stefan Bastovoi). In "Fragmente critice" Iulian Ciocan aduna sapte dintre cronicile sale despre prozatorii basarabeni: "Subiect si personaj", "Rememorarea copilariei ca remediu impotriva mortii","Intimplari banale cu femei resemnate","O babilonie ordonata","Scrisul ca perpetuare a traditiei (scrise)","In preajma 'revolutiei'" si "Resurectia veteranului". "De la samanatorism la postmodernism" este cel mai important text al volumului din punct de vedere al constructiei cartii, o piesa care are functia cheagului si care transforma "Incursiuni in proza basarabeana" dintr-o carte pur si simplu bine scrisa intr-o carte interesanta, "memorabila". Prin "De la samanatorism la postmodernism" Iulian Ciocan da forma cartii, o face cu forme, ca sa zic asa. Primul text de dupa "De la samanatorism..." este "O cacealma (reflectii despre proza lui Ion Druta dupa o relectura)", in care criticul explica samanatorismul idolului si rasfatatului criticii basarabene de pina acum, iar ultimul text din "Eseuri" este "Al treilea val", in care Iulian Ciocan demonstreaza postmodernitatea din romanele si mai tinerilor Alexandru Vakulovski si Stefan Bastovoi. Astfel prin "De la samanatorism la postmodernism" proful de teorie a literaturii incheie primul cerc al cartii, exact de la samanatorism si reprezentantul de baza al curentului - Ion Druta - la postmodernism si reprezentantii curentului in proza basarabeana, cum zice Iulian Ciocan: Alexandru Vakulovski si Stefan Bastovoi. Si ca papusa basarabeana sa aiba si cap si picioare, criticul isi incheie cartea cu o cronica la o carte postmoderna scrisa de un excelent prozator basarabean de saptezeci de ani, din generatia lui Druta - Aureliu Busuioc. Astfel "Eseuri" si "Fragmente critice" sint inclestate in spirala tinarului critic: de la samanatoristul Druta la tinerii postmoderni in prima parte si de la Druta la postmodernul Busuioc in carte.
Dupa cum se vede si din titlu, in aceasta a doua carte a sa pe Iulian Ciocan il intereseaza proza basarabeana. "Si adevarul este ca avem citiva prozatori, din generatii diferite, a caror valoare este comparabila cu cea a unor scriitori romani foarte buni, nu trezeste indoieli, si ale caror texte, in acelasi timp, nu ignora specificul local. Acesta din urma insa este descris dintr-o perspectiva defetisizanta, demitizanta, deideologizanta. Sunt niste autori care reusesc sa spuna ceva important, esential despre Basarabia si oamenii sai", spune Iulian Ciocan. In eseul despre Druta, Iulian Ciocan sustine ca "rezistentul prin cultura" Ion Druta este de fapt un smecheras ("'Las ca-i bine' este o gaselnita care convine atit samanatoristilor, cit si fosilelor realismului socialist. Creind aceste personaje resemnate/senine/evlavioase, preocupate de cresterea animalelor si cultivarea pamintului, Druta a reusit sa "recruteze" adepti in doua tabere inamice. Din "hatisurile" samanatoriste taranii smeriti ai lui Druta par "patrioti" ai satului si "paznici" ai "specificului national", pe cind de pe "baricadele" realismului socialist ei sunt vazuti ca niste aborigeni nastrusnici, dar loiali puterii sovietice. Druta a profitat din plin de pe urma acestor personaje "enigmatice", ambigue. "Asa e viata" inseamna pentru samanatoristi o "condensare" a filosofiei stramosilor, iar pentru "mastodontii" realismului socialist - acceptarea ideologiei sovietice. Taranii lui Druta parca nu participa la edificarea socialismului, dar parca nici nu i se impotrivesc. Nu intimplator Druta este astazi scriitor canonic nu numai la Chisinau, ci si in "rezervatia" comunista din stinga Nistrului") si ca "mitul Druta mai dainuie din cauza serviabilitatii si lipsei de discernamint ale criticii dar si a ignorantei cititorilor". Cit despre "cel de-al treilea val", Iulian Ciocan nu judeca romanele cu inima si, in general, criticul nu judeca, ci analizeaza: "Nu sunt de acord cu criticii care i-au reprosat lui Sandu Vakulovski faptul ca se situeaza de partea miserupistilor drogati si anarhisti. Aceasta pentru ca nu exista nici un indiciu care sa arate ca autorul ne propune niste modele demne de urmat. El constata mai degraba o stare de fapt, aceea ca exista o legatura fireasca intre studentii narcomani si societatea putreda, "drogata", paralizata de tranzitie. Bineinteles, tinerii degradati nu trebuie venerati, dar nici luati in suturi, considerati niste monstri. Ei sunt produsul societatii pe care o ignora. Societatea nu e cu nimic mai buna decat ei. Iar daca le reprosam totusi nedorinta / incapacitatea de a face ceva, ar trebui sa ne intrebam in acelasi timp de ce societatea, fie aceasta basarabeana sau romaneasca, i-a lasat de izbeliste. Este simptomatic faptul ca nimeni nu este deranjat de starea de decadere in care au ajuns tinerii "soli" ai Basarabiei. De fapt, sfidarea conventiilor sociale are drept consecinta si un lucru bun: narcomanii devin mai sinceri decat oamenii "normali", ei refuza ipocrizia care uniformizeaza si dezumanizeaza indivizii. Sa remarcam si faptul ca Sandu Vakulovski este primul prozator basarabean care foloseste fara jena cuvintele indecente. Provenind din limbi si teritorii argotice diferite, acestea se simt ca pestele in apa in romanul prozatorului basarabean. Iata doar cateva "perle": "pidari, cazioli, gruzi, pricali, tormoz, blea, baci, pula, fuck off, travca, menti, vaibesc, gavniuc, pula mea, cacat, bag pula, huiovo". Trebuie spus insa ca folosirea cuvintelor argotice este motivata: ca elemente componente ale cotidianului ele atribuie romanului un surplus de autenticitate (e normal ca un narator-narcoman sa injure la tot pasul), iar pe de alta parte, ele exprima deseori realitatea mai exact decat cuvintele decente ale lexicului" - "Asa cum ne apare in romanul lui Stefan Bastovoi, realitatea sovietica nu este terifianta, orwelliana, ci (tragi)comica, grotesca, absurda. Si asta nu doar pentru ca lumea e redusa la cotidianul familial si scolar si este vazuta cu ochii unui copil-pionier naiv, ci si pentru ca perioada descrisa este cea a zastoi-ului brejnevist cand deportarile si rasunatoarele procese publice devenisera inutile din lipsa cronica de "dusmani ai poporului".". In concluzie, "Sandu Vakulovski si Stefan Bastovoi stiu bine ce si cum vor sa scrie. Pizdet si Iepurii nu mor sunt doua romane importante care mizeaza pe autenticitate. Doua romane care demonstreaza ca proza basarabeana poate da in continuare carti de calitate". Semne bune si pentru proza basarabeana, si pentru criticul literar Iulian Ciocan, mai ales ca "multi dintre prozatorii interriverani "redescopera" astazi realitatea. Sunt multe lucruri de spus despre infernul sovietic. Descrierea consecintelor dezmatului comunist in Basarabia ar trebui sa fie, in opinia mea, una din mizele scriitorilor interriverani. Nu stiu daca basarabenii vor putea scrie o proza comparabila cu cea a lui G. Orwell sau A. Soljenitin. Stiu doar ca ei au ce spune, au ce marturisi. Aici, in Basarabia, s-a intimplat ceva ce nu s-a intimplat in Romania sau altundeva in lumea fosta comunista. Realitatea basarabeana poate concura cu cea mai bizara fictiune".
In aceasta a doua carte a lui Iulian Ciocan as mai mentiona, in afara scriiturii cizelate si exacte, "dialogul" tinarului critic cu criticii autohtoni mai in virsta, "criticii interriverani", cum le zice. Apoi in acest re-debut, "Incursiuni in proza basarabeana", Iulian Ciocan isi imbogateste metodele critice, alaturind esteticului socialul si explicind termenii culturali cu ajutorul social-politicului si invers, ceea ce nu se putea observa in "Metamorfoze narative". Special n-am intrat in false polemici despre prozatori basarabeni care n-au intrat in carte, dar ar fi meritat s.a.m.d., in primul rind fiindca - in aceasta carte - tinarul si laboriosul critic literar Iulian Ciocan nu si-a propus sa faca o istorie a prozei basarabene. In incheiere as atentiona ca Iulian Ciocan nu este unul dintre cei mai buni critici basarabeni, ci poate cel mai bun tinar critic roman.

Iulian Ciocan "Incursiuni in proza basarabeana", Ed. Arc, Chisinau, 2004

 


PS: Desi nr. Tiuk-ului pe care-l cititi acum e gata de (foarte) multa vreme (stie multa lume despre asta, inclusiv Iulian Ciocan), asa s-a intimplat ca revista n-a putut fi lansata mai devreme pe net. Intre timp a aparut si "Contrafort", revista tinerilor scriitori din R. Moldova, unde redactorul-sef, Vitalie Ciobanu, publica o cronica ("Gherila criticii tinere") in care-si permite sa-i dea sfaturi insistente autorului "Metamorfoze-lor narative" si "Incursiuni-lor in proza basarabeana" si se revolta ca Iulian Ciocan scrie "de bine" despre cei mai tineri scriitori luati in discutie ("Pretentiile criticului "se inmoaie" considerabil, atunci cand intra pe terenul colegilor sai de promotie literara, Alexandru Vakulovski si Stefan Bastovoi. "Miserupismul", bascalia, sfidarea conventiilor sociale, limbajul indecent, capacitatea - atitudinala - de a te desparti de trecut razand sau, pur si simplu, injurandu-l, par sa fie punctele-forte ale "noului val" de prozatori basarabeni. Criticul pariaza, aproape fara rezerve, pe aceasta cohorta decomplexata, in pofida unui adevar pe care exponentii sai il probeaza cu o ravna irepresibila: "autenticitatea" frusta - singura - inca nu inseamna literatura. L-as sfatui pe Iulian Ciocan sa fie mai atent la felul in care isi distribuie judecatile de valoare. Gherila este adesea partizana, obiectivitatea critica - un ideal greu de atins chiar si pentru luptatorii incercati"). Chiar n-aveam de gind sa iau in seama spuma pe care o face la gura redactorul-sef al revistei tinerilor scriitori din RM cind aude de literatura scrisa de scriitorii tineri. D-l Vitalie Ciobanu (care, fie vorba intre noi, e chiar batrin pentru scriitorii tineri) nu poate suporta cind un scriitor tinar scrie bine si - mai ales - cind are succes, iar Stefan Bastovoi scrie foarte-foarte-foarte bine, e o valoare certa de mare succes (nu povestesc de Sandu, ca sa nu spuneti ca-s subiectiv, de parca literatura e obiectiva). Nu poate suporta nici cind cineva are alta viziune despre literatura. Spune imediat ca asta nu-i literatura. D-le Vitalie Ciobanu, de ce credeti ca stiti mai bine decit Iulian Ciocan ce e si ce nu e literatura/literatura? Daca va irita astia tineri asta nu inseamna ca sinteti "superior" si ca lor le plac textele dvs; cele critice - foarte lungi & super obositoare, iar cele narative - ilizibile (cine n-a aflat inca - Vitalie Ciobanu a debutat cu un roman presadovian cu personaje sadoveniene). Nici mie nu-mi place Vitalie Ciobanu, dar am incercat sa nu se vada asta, ba din contra, l-am sustinut cum am putut; intr-adevar, nu l-am dat niciodata ca exemplu, dar stiu ca in literatura - ca si sub stele - e loc pentru toata lumea, inclusiv pentru cei care nu ne plac fiindca-s mai buni ca noi.

 


E-mail: revista_tiuk@yahoo.com
© Copyright pentru grafica Dan Perjovschi; Webdesign & Webmaster Viorel Ciama
Site gazduit de http://reea.net