Nicoleta ESINENCU

Foto - Lene Berg

"Pentru un text de teatru e mai important sa-l vezi pus in scena decat pus in carte",
interviu cu Nicoleta Esinencu

Nascuta pe 17 decembrie 1978, la Chisinau, R. Moldova. Studii la Universitatea de Stat a Artelor din Moldova, specialitate Dramaturgie si Scenaristica. Secretar literar la teatrul "Eugene Ionesco", Chisinau. Membru al societatii autorilor dramatici din R. Moldova. Autoarea pieselor "Cum sa scrii o piesa", "Fuck you, Eu.ro.Pa!", "A saptea kafana" (co-autori - D.Crudu, M.Fusu).

Mihail Vakulovski: Nicoleta, imi amintesc de prima ta piesa de teatru, pe care ai scris-o cu multi ani in urma si pe care am citit-o pe Valea Dicescu, la Chisinau. Chiar de la inceput ai scris teatru? Cum ai ajuns la teatru?

Nicoleta Esinencu: Din intamplare. Sau prin pile. Trebuia sa merg la o scoala. Tata a auzit de la Angelina Rosca, pe care o cunoaste foarte bine, ca va lua un curs de dramaturgie la Universitatea de Arte, m-a intrebat daca nu ma intereseaza, i-am zis da.
Nu aveam educatie teatrala si nu-mi placea teatrul, pentru ca la scoala ne impuneau sa cumparam bilete si sa mergem cu toata clasa la spectacolele la care vroiau profesorii.
Asa am inceput sa scriu teatru.

- Acum esti un autor de teatru destul de cunoscut - jucat (la Brasov), tradus si publicat si in strainatate ("Le septieme kafana" (Franta), impreuna cu Dumitru Crudu si Mihai Fusu), fara a debuta insa, deocamdata, in volum. Intrebare cu doua capete, deci: (I) cum ai devenit atit de cunoscuta incit piesele tale sa fie si traduse, si jucate si (II) cum de inca n-ai debutat editorial?

- Nu ma preocup de textele mele dupa ce sunt scrise. Sau mai bine zis nu ma ocup in mod special de promovarea lor. Ele circula, nu stiu cum, de la sine, din mana in mana, din mail in mail, uneori sunt povestite, astfel ajung la regizori, la edituri. La fel cum a ajuns si la tine "Fuck you, Eu.ro.Pa!", nu? L-ai gasit la un prieten de-al tau acasa. Apoi pentru un text de teatru e mai important sa-l vezi pus in scena decat pus in carte. Daca e vorba de debut editorial se pregateste acum, aici, la Stuttgart, editura "Solitude". Cartea va cuprinde o editie bilingva (germana si romana) a textului "Fuck you, Eu.ro.Pa!". Si asta s-a produs cam bizar. M-au intrebat daca vreau sa am textul in aceasta editie. Le-am zis ca daca vor ei e ok. Ca sa auda un DA au fost nevoiti sa ma intrebe daca accept o editie "Solitude" cu "Fuck you, Eu.ro.Pa!". Nu e vorba de o modestie, textele exista, ele circula. Ce-ti mai trebuie? Ieri am primit un mail ca "Fuck you, Eu.ro.Pa" se monteaza la Moscova. Si textul a ajuns acolo din Romania. Circula.

- Dupa absolvirea facultatii ai lucrat ca si consilier literar al teatrului "Eugene Ionesco" (Chisinau), profesie frumoasa si utila pentru un dramaturg. Ce inseamna pentru tine perioada de la "Eugene Ionesco"?

- O scoala buna. Nu doar de teatru…

- Piesele tale sint directe si existentiale. Ce rol are biograficul pentru tine ca scriitor?

- Biograficul sau autobiograficul? Depinde de biografia cui vorbesti. Eu scriu teatru social, ma preocupa ceea ce se intampla astazi, ar fi stupid sa evit societatea cu personajele si biografiile lor. In acelasi timp nu cred ca e cazul sa cautati proto(TIPI) in textele mele. S-ar putea sa gresiti…

- Cum a actionat asupra ta faptul ca esti fiica lui Nicolae Esinencu, un mare scriitor basarabean caruia ii porti si numele, numai ca la feminin?

- Inca n-a fost nici un interviu in care sa nu fiu intrebata de tata. Chiar saptamana trecuta vorbeam despre asta cu o artista din Suedia, Lene Berg. Ea zice ca raspunsul cel mai potrivit la aceasta intrebare este - il iubesc pe tatal meu. Societatea adora raspunsuri de genul asta. Da, zic, dar la noi nimeni nu pierde o ocazie sa spuna ca isi iubeste parintii. Atunci, zice ea, trebuie sa spui ca esti in conflict cu el, conflict de generatii. In cazul in care toata lumea evita sa spuna public ca poate avea un conflict cu parintii e numai bine sa zici ca esti in conflict. Sunt in conflict cu tatal meu si din acest motiv nu va pot raspunde cum a actionat asupra mea faptul ca sunt fiica lui.

- Ce scriitori basarabeni ai propune tinerilor din Romania? Ce scriitori romani ai propune tinerilor din alte tari, de exemplu din Germania, unde te afli acum cu o bursa?

- Am avut cateva ocazii sa vorbesc aici, in Germania, despre literatura romana si acum imi dau seama ca m-am oprit tot timpul la acelasi nume. Au fost simple discutii la cafele cu alti tineri scriitori, filozofi, artisti din intreaga lume si am vorbit intotdeauna de Sandu Vakulovski. Nu din motiv ca este cel mai reprezentativ. Si nici nu-i doresc sa fie. Asa s-au derulat discutiile. De la "Este in Chisinau un aeroport?" pana la "Cum se traduce Pizdet?". Cred ca asta a fost o propunere pentru tinerii din alte tari. Cand cunosc tineri din Romania, aici, in Germania, ne propunem unul altuia Vakulovski.

- Ce scriitori te-au influentat?

- Am fost influentata din frageda copilarie de "Albinuta" lui Grigore Vieru. Pot sa-ti spun ca acum citesc mai mult dramaturgie contemporana. Ivan Viripaev, Lukas Barfuss, Werner Schwab si Fritz Kater.

- Cum iti par revistele culturale si editurile din R.M. si R.? Prin ce se deosebesc ele?

- N-am nici un chef sa raspund la intrebarea asta.

- Ce-ai face pentru tineri daca ai fi presedinte al vreunei uniuni scriitoricesti sau influenta la vreo editura sau revista importanta?

- In primul rand nu as fi niciodata presedinte. In al doilea - tinerii de aia sunt tineri ca sa faca ei singuri ceva, dar sa nu inceapa prin a se face presedinti.

(Interviu realizat de Mihail Vakulovski, Brasov - Stuttgart, martie 2005)