Vasile ERNU

Nascut in 1971. Absolvent in 1996 al facultatii de filosofie a Univ. "Al.Ioan Cuza" Iasi. In 1997 este absolvent al masteratului de filosofie a Universitatii "Babes-Bolyai" din Cluj. Din 1998 este doctorand al facultatii de filosofie din Cluj. In 1997 este fondatorul si redactorul revistei Philosophy&Stuff. In perioada 1997-1999 este managerul Fundatiei Tranzit. Din 2001 este cofondatorul si Directorul executiv al Fundatiei Idea de care apartine Editura Idea si revista de arta contemporana Balkon.

- Mihai Vakulovski: Vasile, toata lumea care te cunoaste te stie ca pe un om activ, care mereu a incercat sa faca, sa schimbe ceva. In prezent, desi inca foarte tinar (un, nu-i asa, mare defect), esti director executiv al Fundatiei Idea de care tine editura "Idea" si revista "Balkon", si altele, toate de lux, nu "doar" de calitate! Acuma, ca sa se oftice multi prieteni comuni, dar nu numai, ar trebui sa te intreb cum ai reusit, ca doar ai reusit, nu?

- Vasile Ernu: Ma rog, nu ma mai simt nici eu asa tinar. Iar chestia cu "ai reusit" mi se pare hollywoodiana. Nu-mi place omul-star, omul-vedeta. Intelectual-vedeta, functionarul-vedeta mi se par modele care comporta un mare risc. Acest model e preocupat de constructia aparentei, a fatadei. Lucrurile trebuie sa fie frumos poleite. E ca in reclama cu tampoane. Stim cu totii ca povestea e nasoala rau, mai ales femeile stiu acest lucru, adica cel in cauza, insa mimam fericirea, perfectiunea etc.
Pentru mine lucrurile au importanta doar la nivel de semnificatie. Nu ma intereseaza aparentele, si asta nu inseamna ca nu utilizez aceste mecanisme ale aparentelor, ci ca ma intereseaza in mod special sensul lucrurilor in care sint implicat. A fi multumit de ceea ce faci inseamna a fi multumit de sensul lucrurilor realizate. Nu conteaza cine esti, ci cum esti si care e sensul pe care-l dai la ce esti si la ce faci. Cum e posibil acest lucru? Pentru mine a fost importanta povestea rabinului care m-a invatat ca nu conteaza atit de mult cine esti, ci unde te plasezi. In grila de interpretare de mai sus asta inseamna sa te plasezi in locul si linga oamenii care utilizeaza acelasi etalon de utilizare a semnificatiei (sau unul apropiat) pe care il ai si tu. Sau utilizeaza un sens care te poate ajuta sa te dezvolti si sa te realizezi. Ca element al unui mecanism poti fi inlocuit oricind si oriunde. Insa cind lucrezi cu o entitate precum sensul nu poti fi inlocuit niciodata. De ce? Fiindca semnificatia este o chestiune in care instanta fata de care raspunzi esti tu insuti. Ma rog in caz ca esti un om religios mai este una care se cheama D-zeu. Asa ca tu nu te poti inlocui pe tine insuti.

- Cum ai ajuns la Iasi si ce ai facut pina atunci, ca multi "stiu" ca esti evreu din Odessa? Dar la Cluj? Te opresti aici?..

- Da e putin hazliu… povestea cu originile e legata intotdeauna de un anumit demers de mistificare. Originile sint un construct ca de fapt toata viata noastra. Insa chestia originilor are ceva special din simplul motiv ca putem interveni retrospectiv si putem modifica ceea ce numim realitate. Noi memoram acea realitate selectiv si o prezentam avind anumite intentii. Tinind cont de aceasta posibilitate mie imi place sa speculez acest lucru. Oamenilor e bine de multe ori sa le prezinti ceea ce le-ar placea sa auda sau sa le prezinti lucruri care-i intriga ori altceva decit sint obisnuiti sa auda. Eu am ales aceasta strategie pornind de la o observatie elementara: romanii, in marea lor parte, sint lipsiti de o gindire critica si impart lucrurile in pro si contra. Iar a spune ca apartii unei anumite categorii, in mintea lor existind un etalon prestabilit, inseamna sa-ti complici viata. Poti fi supraapreciat sau subapreciat, gen: moldovenii sint neseriosi iar ardelenii seriosi. Eu am stat in ambele regiuni si am vazut la fel de multi "neseriosi" si "seriosi". Am ales trucul cu "evreul de la Odessa", care fie vorba intre noi are mult adevar, pentru ca aceasta chestie nu spune romanului multe lucruri. Aceasta specie nu poate fi categorisita usor si asta presupune ca ai sanse sa fii apreciat efectiv pentru ceea ce esti, plus ca are un iz exotic care impune o anumita distanta, iar distanta protejeaza. Dar ajunge cu aceasta poveste.
Deci … Iasul. Am intrat la filosofie aici in 1990 fiind un sovieticus revoltat. Ani frumosi, dezamagiri multe. Eu eram un produs sovietic format in perioada perestroika, lucru de care am fost si sint multumit. Am fost intotdeauna adeptul acelor proceduri pe care le-am numit valorificarea dezavantajelor. Avandaj, dezavantaj sint doar diverse unghiuri ale unor situatii, adica ceea ce este dezavantaj dintr-un anumit punct de vedere poate fi un mare avantaj din alt punct de vederea. In acest sens ceea ce avem mostenit prin diverse conjuncturi devine avantaj sau dezavantaj doar in dependenta de modul in care utilizam datele problemei. Asa ca ceea ce numesc unii greaua mostenire a comunismului poate fi transformata intr-o marfa la fel de buna ca buna mostenire a capitalismului. De fapt, fie vorba intre noi, intre cele doua nu exista o diferenta esentiala ci numai una de nuanta. Asa cum, aici fac o afirmatie ceva mai grava, nu exista diferenta esentiala intre comunist si disident. Acest lucru trebuie argumentat mai pe larg si nu e cazul aici. Revenind de unde am pornit… am incercat intotdeauna sa valorific experienta, cunostintele si chiar deprinderile spatiului din care veneam. Fireste ele se transformau in altceva fiindca aveau nevoie de adaptare la context, iar adaptarea la context presupune o preluare de noi informatii, de capatare a unor noi experiente etc. Iasul a fost o perioada de adaptare, deseori destul de confuza pentru mine insa cu intilniri foarte importante. Tin la acest oras destul de mult sau mai degraba la unii oameni pe care i-am intilnit.
La Cluj am venit necunoscind pe nimeni si am luat-o de la zero. Am vrut la acea virsta sa schimb locul si contextul. Acum Clujul nu e un oras prea interesant pentru mine. Am facut un master si trag de coada un doctorat care nu ma mai intereseaza. Insa aici am intilnit oameni cu care am reusit sa fac lucruri in care m-am regasit si cred. Si tot aici mi-am descoperit aptitudinile manageriale. Cu prietenii am pus pe picioare o revista precum Philosophy & Stuff, am realizat multe la Fundatia Tranzit si acum sint implicat pina peste cap la IDEA. Stai acolo unde poti face lucruri in care te regasesti. Adica la Cluj sint in deplasare (pentru tine "comandirovka") unde am ceva de rezolvat. Daca povestea se va termina voi pleca in alta parte in deplasare. Nu sint legat de geografie si apartenente. Insa in principiu sint destul de loial fata de o poveste in care ma implic si in general imi cam ard corabiile.

- In perioada clujeana ai facut, impreuna cu alti prieteni, o altfel de revista de filosofie, pre numele ei Philosophy & Stuff. Cu toate ca era o revista supercautata, ea … a disparut. Cum apare o revista si cum, desi demonstreaza ca e o revista foarte faina, originala, unica si deosebit de necesara, dispare?

- Cred ca aceasta revista, si nu exagerez de loc, a fost unul din cele mai importante fenomene culturale din Romania perioadei respective. Daca s-ar fi putut extinde si permanentiza ar fi devenit chiar un fenomen.
A aparut printr-o intimplare. Eu terminam masterul (1997) si am cunoscut o gasca de studenti de la filosofie care erau prin anul 3 cu o minte brici, revoltati asa cum le sta bine unor studenti si foarte creativi. Ei - (Ovidiu Tichindeleanu, Alexandru Polgar, Vitalie Condratchi, Cristian Pralea, Cristian Branea, Gilbert Danco, iar mai tirziu Sebastian Big si doi prieteni dintr-o generatie mai in virsta, Ciprian Mihali si Adi Sirbu; sper ca nu am uitat pe nimeni) - doreau sa faca aceasta revista, iar eu m-am alaturat. Singura problema era faptul ca ei nu aveau si un proiect practic. Asa ca am contribuit in mod substantial la partea procedurala a aparitiei ei. Am intilnit la Chisinau un prieten care dorea sa scoata un supliment cultural al unui cotidian si eu am facut propunerea. Intelegerea era ceva de genul: noi facem textele, voi o tipariti si ne dati si noua 1000 de exemplare. A fost o nebunie. Cind le-am spus baietilor nu le venea sa creada. Si a inceput aventura. Am scris texte, am mers la Chisinau si am facut revista, dupa care am transportat-o la Cluj si pe urma din mina in mina am difuzat-o. Primele doua numere au aparut la Chisinau, dupa care am gasit ceva bani si am scos-o in Cluj. Am ajuns pina la numarul 9.
De ce a fost semnificativa aceasta revista? Pentru prima data, cred eu, a fost schimbata acea paradigma filologisto-literaro-folclorica care domina discursul culrtural romanesc. Toata Romania se scalda intr-un discurs da si nu, de factura Romania literara. Nici o alta revista nu a reusit sa depaseasca aceasta paradigma. Chiar daca au existat mici incercari la unii mai… dilematici. Ei bine, noi cred ca am reusit sa producem o revista care propunea un discurs critic avind si avantajul unei echipe foarte tinere nealterate de discursul de interese a comitiilor si comitetelor. Cred ca acum daca ar trebui sa mai facem ceva de acest gen trebuie pornit de acolo de unde a ramas Philosophy & Stuff. Din pacate ea a tinut atit cit a tinut facultatea dupa care lumea s-a imprastiat si a trebuit sa ingropam jucaria. Dar eu cred ca in curind vom reusi sa inventam ceva nou. Trebuie facut acest lucru fiindca se poate.

- Revista Balkon a ajuns la numarul 10 si e, de multa vreme (inca de la numarul 1?), de departe cea mai buna revista de arta (din Romania mi se pare putin, dar n-as vrea sa risc prea tare…). Gindindu-ne ca o asemenea revista n-avea cum sa apara din neant (sau avea?), cum s-a facut echipa redactionala si ce faceau pina atunci oamenii astia?

- Aceasta revista este proiectul unei persoane care nu avea un nume de rezonanta in cultura romana. El se numeste Timotei Nadasan si este un absolvent al sectiei de grafica, dupa care a ramas la Academia de Arte, dupa care s-a lasat si a incropit o mica afacere pe care a reusit s-o dezvolte si sa devina practic o firma de prestigiu. Astazi Idea Design & Print e un nume in domeniul designului si tipariturii. El a decis sa faca aceasta revista si dupa cum se vede a si facut-o. Revista Balkon este specializata pe domeniul artei contemporane. Exista si in Budapesta o revista cu acelasi nume si cu aceleasi preocupari care are o istorie mai veche. Insa aceste reviste sint total autonome atit conceptual cit si financiar. Intre ele exista doar un parteneriat de colaborare. Adica imprumutam unii de la altii textele care ne intereseaza. Deci meritul cel mai mare apartine celui care a avut initiativa si contributia financiara si care reuseste sa fie consecvent cu ceea ce si-a propus. A mai reusit sa aduca citiva oameni, care nu sint nume sonore, dar sint de mare calitate precum Attila Tordai si prietenul meu Alexandru Polgar (adica Duti pentru noi) care pentru mine este unul din cei mai promitatori scriitori in domeniul criticii sociale si filosofiei. Daca ar accepta sa-i devin editor as semna cu ambele mini. Un alt lucru important este atragerea unor colaboratori importanti din tara si strainatate care scriu si de la care primim consultanta. Din pacate, si asta am mai spus-o de citeva ori, nivelul revistei este peste nivelul artei si criticii de arta contemporana care se produce la noi. Balkon este o revista care a devenit un punct de referinta. Insa acest lucru trebuie spus cu modestie si cu asumarea responsabilitatii a ceea ce inseamna acest lucru.

- La editura Idea ati scos carti numai de filosofie, numai carti bune, cel putin deocamdata, numai carti care te lasa cu ochii in soare, din toate punctele de vedere, fara a le compara cu "marfa" altor edituri, unele de-a dreptul jalnice, si ca si calitate a cartii-obiect, uneori n-ai cum sa nu vrei sa-ti cumperi o carte, de care ai nevoie, dar care e varza: hirtie de ziar, inghesuita la maximum, folosite, cu text!, si copertele, litere minuscule, coperte kitchioase, pret incredibil de mare s.a.m.d. Intrebarea, oricit de aiurea ar parea, e daca va veti limita la filosofie si daca puteti sa continuati in acelasi ritm, cu aceeasi calitate?

- Echipa Editurii Idea este mica insa nici editura nu si-a propus sa devina o editura foarte mare. Si sintem cam aceeasi oameni: Timotei Nadasan si Attila Tordai - coordonatorii colectiei Balkon, care e specializata pe critica de arta contemporana; Ciprian Mihali si Alexandru Polgar coordoneaza colectia Panoptikon care se vrea o colectie de critica sociala. Mai sint eu care fac de toate la cite ma pricep. Mai este tehnoredactoarea Lenke Janitsek si graficianul Eugen Cosorean. Si tiparul evident la Idea Design & Print cei care fac ca lucrurile sa arate asa cum arata. Editura Idea este un rezultat al cuplului Idea Design & Print si Fundatia Idea.
Important la aceasta editura e faptul ca are o politica editoriala clara care propune nume importante si actuale ale celor doua domenii. Si fireste dorim sa prezentam publicului roman carti care arata si sint tiparite la nivelul celui occidental.
Deocamdata ne vom reduce la cele doua colectii si poate anumite carti in afara colectiei care vor fi editate din ratiuni bine intemeiate. Acestea sint domeniile care ne intereseaza, la care ne pricepem cit de cit si care credem pot dezvolta un anumit gen de reflexivitate de care duce atit de mjult lipsa ceea ce se numeste indeobste cultura romana. In ce priveste calitatea nu cred ca putem cobori sub nivelul a ceea ce am scos din mai multe motive. Avem o echipa de calitate si o tehnologie care ne permite acest lucru. Insa cel mai important ramine dorinta de a face lucruri de inalta calitate.

- In afara tirgurilor de carte la care participati, cum distribuiti cartile editurii, te intreb fiindca n-am mai vazut altundeva vreo carte a editurii voastre si e mare pacat

- Exagerezi. Am patruns deja pe piata. Numai ca tu stai in Brasov unde e ceva mai complicat si noi nu producem carti gen "Ghidul turistului". Sintem prezenti in reteaua Humanitas si in librariile mai importante din orasele universitare. In curind sper ca vom intra si pe reteaua Diverta. La Brasov sintem distribuiti prin Libris. Eram mai greu de vazut in momentul in care aveam 5-6 carti. Insa acum cind avem 15-17 si vor mai aparea inca vreo 10 atunci vor fi vazute mult mai usor.

- Am inteles ca nu ati primit nici un ban de la Ministerul Culturii, care se zice ca mai ajuta, prin sponsorizari, mizere, se intelege, editurile; unii insa trag foloase, chiar daca altii ar merita-o de o suta de ori mai mult. Cum rezistati intr-un asemenea ritm, exista oameni bogati in Romania care mai sponsorizeaza o carte, care sustin un grup de muzica, comanda o sculptura de la un artist pa bune?

- Ministerul Inculturii sau a Culturii moarte poate. Nu au pagina web, nu anunta concursurile de finantare, criteriile si rezultatele. Totul se rezolva prin relatii si intelegeri. La inceput spuneam ca nu voi cere niciodata bani de la astfel de institutii. Insa acum spun urmatorul lucru: noi platim impozite ca si prietenii domnilor strategic plasati, deci avem si noi voie sa concuram pentru acesti bani. Trebuie sa ne batem pentru ei, de ce sa ajunga pe mina celor care stiu doar sa-i pise, scuza expresia. Asupra acestui gen de chivernisire a banului public ar trebui sa facem dezbateri publice si ar trebui luata atitudine. Ma rog ajungem la acelasi "ar trebui".
In ce priveste oameni care sustin acest gen de activitati nu sint prea multi. Noi colaboram cu o persoana precum Georg Lecca care a sustinut financiar aparitia cartii aparute in afara colectiilor noastre, dar care a luat citeva premii importante la Bookarest si a fost recunoscuta ca o bijuterie edtitoriala. E vorba de publicarea unui manuscris a lui Mircea Eliade, Note asupra simbolismului acvatic. Insa astfel de oameni sint putini din pacate. Cei cu bani investesc in fotbal si cultura divertismentului. Asta e. Dar mai colaboram cu fundatii care sustin astfel de preocupari. Pentru noi partenerii importanti sint Fundatia Concept, Pro Helvetia, Programul "Nicolae Iorga" al Ambasadei Frantei si centre culturale precum cel al Frantei si Germaniei etc. Si mai alergam dupa diverse granturi europene care sustin astfel de activitati.

- Care sint planurile tale, legate de editura, dar nu numai?

- Cu planurile stii cum e … Pina la o anumita virsta esti prins intr-un mecanism care nu-ti prea permite sa te gindesti la ce vei face mai departe. Sint chestiuni pe termen scurt care situatia ti le impune cum e cazul doctoratului pe care trebuie sa-l termin sau sa-l abandonez. Fireste o sa-l termin. In ceea ce priveste Fundatia Idea si Editura Idea, acestea sint proiecte de lunga durata, cred eu, care trebuie construite cu multa migala si inteligenta. Sper ca echipa care e in acest moment sa functioneze bine si sa reusim sa dezvoltam in timp aceste institutii. Oricum sint multe proiecte gindite, vorba aceea, noi sa fim sanatosi.
In ce priveste proiecte personale am in cap citeva carti. Una este legata de modele din spatiul estic din perioade de tranzitie. De exemplu cazul Ostap Bender. Imi este mai greu sa gasesc un model romanesc. O alta carte gen jurnalul unui comunist… Insa ea va fi scrisa in tandem cu cineva asa ca aici povestea e mai complicata. Mai am un proiect care e gata numai trebuie pus pe hirtie si care poate aparea intr-un an de zile si este legat tot de o carte. Dar despre asta la timpul potrivit. Si mai am si niste proiecte de grup care sint mai greu realizabile caci sint in joc mai multe persoane. Insa mie imi plac mai mult proiectele de grup.

- Si, in incheiere, o intrebare la care poate ca te-ai asteptat: cum ti se pare literatura scrisa de tineri; literatura tinara vazuta prin ochii unui tinar editor-filosof, ca sa zic asa? Stiind ca nu publicati literatura, ce ai publica, totusi, din literatura contemporana? Sau pe cine?

- Bine aici sint un profan. Insa un lucru trebuie sa clarific: nu am nimic impotriva literaturii. O iubesc si o respect. Ceea ce e suparator in ceea ce numim noi cultura romaneasca e discursul care se vrea critic si care e de fapt o pasta filologico-folclorica. Si culmea e ca se vrea si etalon. Ma rog o armata de Titi, de Niki, Piki & Co. Mai nou pilule in forma HRP etc. "Salvatorul neamului" de care nimeni nu are nevoie, va veni din generatii care acum sint sub 30 de ani. Si acest "salvator" nu va salva numic, ci va sti pur si simplu sa faca un exercitiu elementar de greu. Va sti sa gindeasca. Adiga va sti sa puna bine intrebarile, sa creeze un discurs critic despre ceea ce interogheaza si va sti chiar sa-si chestioneze si propriul discurs. Si sa nu mai gindeasca in turma gen saizecisti, optzecisti etc.
Pe cine sa editezi… Pai gasca optzecistilor care e mai cunoscuta nu mai au nevoie de asa ceva. Unul precum prietenul nostru Musina are magaoaia lui. N-are el timp sa scrie ca de editat… Altii s-au inrolat la Paralela 45. Nu se zice ca optzecistii si-au "tras" editura? Iar Cartarescu a fost preluat en gross de Humi. Deci baietii s-au "scos". Sau mai nou se spune s-au pozitionat corect. Termenul cica e din economie-publicitate nu din Kamasutra.
Iar cei tineri din acest domeniui nu-i prea cunosc din pacate. Stiu despre ei mai degraba din auzite decit din citite. Daca as vrea sa editez literatura tinara m-as informa si as apela la sfetnici in care am incredere si care cunosc acest domeniu. Sper ca sint din astia, tu stii mai bine. Dar momentan nu editam acest gen de scriitura fiindca noi credem ca Romania are nevoie si de altceva. De fapt nu vrem sa salvam pe nimeni si nici sa facem lichidarea analfabetismului la tara. Vrem pur si simplu sa facem bine ceea ce ne intereseaza, in ce ne regasim si ceea ce cit de cit putem sa facem.

(august 2002, Bucuresti - Cluj)