Dumitru CRUDU

Dumitru Crudu - poet, prozator, dramaturg si publicist. Nascut in R. Moldova (1968), student in Chisinau, Tbilisi, Brasov, masterat - Sibiu. Ziarist, profesor, autorul fracturismului (impreuna cu Marius Ianus). Carti publicate: Falsul Dimitrie, E inchis va rugam nu insistati, Sase cinturi pentru cei care vor sa inchirieze apartamente (poezie), Crima singeroasa din statiunea violetelor, Salvati Bostonul (teatru). In prezent - redactor la "Europa libera" (Chisinau).

"Atunci am inteles ca solidaritatea umana este o vorba goala, iar afectiunea si simpatia sint, de cele mai multe ori, o simpla chestiune retorica"
(Interviu cu Dumitru Crudu)


Mihai Vakulovski: Draga Dumitru Crudu, desi te-ai plimbat prin toata Europa, ca sa zic asa, pina la urma tot la Chisinau ai ajuns…

Dumitru Crudu: La Chisinau am ajuns aproape ca intimplator. Nici eu nu credeam ca ma voi intoarce. Nu ma asteptasem la asta. Inainte de a ma reintoarce insa, trecusem prin niste experiente limita. Succesiv, ramasesem fara casa, fara serviciu, fara prieteni si, neavind nici o posibilitate de-a schimba ceva, oricite incercari facusem, am parasit acel oras ospitalier. Dormeam pe unde apucam si zile intregi nu mincam nimic. Sa nu crezi ca ingros culorile pentru a le stoarce lacrimi cititorilor. Nu-i asta intentia mea. Dar nici nu vreau ca plecarea mea sa fie interpretata ca un nou banc de-al lui Dudu. Pentru ca nici pe departe nu a fost asa. Atunci am inteles ca solidaritatea umana este o vorba goala, iar afectiunea si simpatia sint, de cele mai multe ori, o simpla chestiune retorica.

MV: Ti-ai facut studiile, in decurs de vreo 10 ani, in Chisinau, Tbilisi, Brasov, Sibiu… Ce ti-a ramas, macar ca amintire, cum se zice, din fiecare dintre aceste orase? Care ti-a placut cel mai, si care - taman din contra?

DC: Orasul care m-a marcat a fost Tbilisi despre care imi amintesc si acum cu multa parere de rau. Plecasem dintr-un Chisinau ultranationalist la acea ora, dominat de figurile lui Grigore Vieru si Leonida Lari, si am nimerit intr-o alta lume. Prima experienta pe care am avut-o m-a lecuit de nationalism. Eram si eu tratat ca un strain. Eram agresat si amenintat pe strada. Iar
odata am fost chiar inchis de militarii georgieni. Atunci am inteles ca nationalismul e un lucru sinistru, la care nu trebuie sa aderi nicidecum. Daca la Chisinau fusesem in acea perioada un simpatizant al miscarii nationaliste, la Tbilisi devenisem o victima a acesteia. Din acele vremuri mi se trage cosmopolitismul, apolitismul meu si repulsia pe care o am fata de orice fel de nationalism.

MV: Esti cunoscut mai ales ca poet, ai publicat 3 carti de poezie deosebit de interesante, care ti-au adus nu numai premii, inclusiv cel de experiment, ci si … popularitate. Cum ai inceput sa scrii poezie?

DC: Inainte sa scriu poezie, eram un individ foarte singuratic. Inceputul eu poetic care s-a intins pe o perioada foarte lunga fusese dramatic. Voiam foarte multe sa spun, dar nu aveam mijloacele poetice necesare pentru asta. De aceea, toate acele incercari au fost niste imitatii, pastise, frizind pe alocuri chiar plagiatul, adica au fost expresia imposibilitatii si disperarii de-a nu te putea exprima. Din acest impas am iesit cind am ajuns la Brasov si cind i-am intilnit pe reprezentantii Scolii de la Brasov. Anii petrecuti la Brasov sint, pentru mine, niste ani in care ajunsesem la o compatibilitate intre mijloacele de expresie si ceea ce as fi vrut sa comunic.

MV: Despre debutul tau circula o gramada legende, una mai nazdravana decit celelalte. Dudule, zi-mi si mie cum ai debutat? Care este debutul tau "pa bune", cel de la "Arhipelag" (Falsul Dimitrie) sau cel de la "Pontica" (E inchis va rugam nu deranjati. Sau "nu insistati", cum e scris pe prima pagina?)? Ai scris poezii cu Partidul-Lenin-Viitorul (luminos)?

DC: Debutul meu a fost destul de confuz. Nici eu nu stiu bine cu care carte am debutat mai intii. Cele doua carti despre care vorbesti au aparut in acelasi timp. Despre Lenin si partid nu am scris nici un rind. Ar fi trebuit sa scriu?

MV: Ai luat o diploma la concursul "Amanta/amantul anului 2000",
ce zici?

DC: Cu toate ca, dupa ce am plecat din Brasov, nu am mai scris nici un vers macar, diploma asta ma bucura un pic. Dar a venit cam tirziu. De citiva ani nu mai scriu poezie, si nici nu vreau sa mai scriu vreodata poezie. A nu mai scrie poezie pentru mine inseamna o incercare de-a ma salva de abisurile mele psihice si existentiale.

MV: Ultima vreme scrii mult teatru, ti s-au jucat piese in Romania, Moldova si-n strainatate. Ai publicat si o carte, Crima singeroasa din statiunea violetelor, care, din cite stiu, ti s-a si jucat. Care e deosebirea dintre tine in pielea poetului Dumitru Crudu si Dumitru Crudu in piele de dramaturg?

DC: Am publicat doua carti de teatru. Ultima a aparut acum o luna si se cheama Salvati Bostonul. Exista in ea, la nivel structural, un dialog intertextual cu Gheorghe Craciun, un prozator de care, dupa parerea mea, nimeni dintre tinerii care scriu astazi literatura nu pot sa faca abstractie. Dincolo de aceasta insa, teatru pe care il scriu e un mod de-a redobindi unele certitudini si sperante. De-a recistiga si de-a regasi pofta si gustul vietii.

MV: Cica ai de gind sa te cari in Holywood, - e alta balada despre Dudu, sau ai acolo un prieten georgian evreu?

DC: Bineinteles ca am de gind. Dar, deocamdata, sint la Chisinau.

MV: Am auzit ca te insori, asta e ca si cum ai scrie poezie sau teatru?

DC: Este adevarat.

MV: Ultima ta isprava oarecum sociala e fracturismul, manifestul fracturismului. Cum, unde si de ce a aparut acest manifest, alte momente interesante despre el, ca am auzit ca e cam periculos, macar pentru cei doi care l-au scris/trait, tu si Marius Ianus, alt poet tinar?

DC: Fracturismul a fost o isprava care mi-a adus numai si numai neplaceri. O gramada de prieteni pe care i-am pierdut si foarte multi oameni care nu mai vor sa mai vorbeasca cu mine. Iata pericolul. Initial, fracturismul era foarte inofensiv pentru mine. Cautam sa gasesc un mod de-a ma exprima, propriu doar mie, rezultind din atentia foarte mare la reactii si nu la fenomenele care le declanseaza. Era o schimbare de optica. Acum insa fracturismul nu-mi mai spune mare lucru. Pentru ca nu mai scriu poezie.

MV: In timp ce tu te-ai retras cuminte, cel putin pentru o vreme, in cetate, Marius Ianus continua cauza fracturismului, tine steagul sus, cum se zice. In ce relatii ati ramas dupa ce evenimentul, fracturist, s-a consumat?

DC: Marius Ianus a ramas un militant, un om care vrea sa impuna anumite lucruri. Eu insa m-am retras din acest joc. Acum nu mai vreau sa schimb fata literaturii. Ma intereseaza mai mult sa ajung eu sa scriu mai bine. Existenta mea si biografia mea ma marcheaza atit de mult incit gasesc in ele suficiente motive pentru a ma revolta. Cauza raului si a nefericirii o gasesc in mine. Daca societatea nu se poate schimba, macar eu sa reusesc asta.

MV: Stiu ca mai ai o carte de poezie, nepublicata…

DC: E cel mai bun manuscris al meu. Citeva poezii le-am publicat in Vatra, la concursul amantilor. Tin foarte tare la el fiindca reusisem sa scriu acea poezie a reactiilor pe care o visasem cind am scris manifestul. Erau acolo reactii pure, necontrafacute, a unui om care suportase o seama de agresiuni. Din pacate insa, acest manuscris mi l-a pierdut unul dintre prietenii mei foarte buni. Pacat. Fiindca este singurul manuscris bun pe care l-am scris vreodata.

MV: Cum te intelegi cu intelectualitatea - scriitorimea de la Chisinau?
Ce relatii ai avut cu cei de la Tbilisi, Brasov, Sibiu?

DC: La Chisinau sint multi scriitori interesanti. Ca si la Tbilisi, Brasov sau Sibiu. Relatiile mele cu mediul scriitoricesc sint ca si inexistente. De la un punct incolo, prefer sa citesc o carte buna decit sa vorbesc cu nu stiu ce persoana din breasla literelor.

MV: Ce parere ai despre electricieni?

DC: Foarte buna. Pacat insa ca, la momentul de fata, nu-i cunosc pe nici unul dintre ei.

MV: Ai tot lucrat in presa. Cum iti par revistele romanesti de cultura, de pe ambele maluri ale piriului?

DC: Foarte multe reviste pe care as vrea sa le citesc nu le citesc fiindca au ceva plictisitor in ele. Ceva le scapa. Si, mai exact, le scapa fenomenul literar contemporan.
MV: Adica? Ce ai in vedere prin "fenomenul literar contemporan"?
DC: Fenomenul literar contemporan este foarte complex. Mie imi place foarte tare poezia lui Marius Ianus, dar si poezia lui Alexandru Musina. Imi place Ioan Es Pop, dar si Liviu Ioan Stoiciu. Am dat niste exemple. Ceea ce as fi vrut sa spun este ca sint unele reviste care stirbesc fenomenul literar, vorbind numai despre anumiti scriitori. Literatura contemporana insa este cu mult mai vasta. Ar fi pacat sa credem ca literatura romana de astazi se termina acolo unde sfirseste judetul nostru.

MV: Ce fel de revista ai face daca ti s-ar da suma de bani necesara pentru asa ceva? Prin ce s-ar deosebi de, sa zicem "Romania Literara"?, in afara faptului ca i-ai schimba redactorul-sef, cronicarii si sediul (sau sediul - nu?)?

DC: "Romania Literara" este citita de scriitorii care au depasit virsta de 76 de ani. De aceea, nici nu ma intereseaza. Nu vreau sa fac reviste. Nu vreau sa schimb componenta redactiilor si a sediilor in care se afla. Ambitiile mele nu se ridica atit de sus. Nu stiu de ce, prefer sa citesc revistele care apar pe internet. Sint mai apropiate de ceea ce asteapta cititorul.

MV: Ce scriitori iti plac, tie, Dudule, ca si cititor?

DC: In ultima vreme, l-am redescoperit pe Gheorghe Craciun care mi se pare ca e unul dintre cei mai mari prozatori de astazi. De asemenea, am o mare simpatie pentru Alexandru Musina. Imi mai place si Ion Muresan, Emil Galaicu sau Liviu Ioan Stoiciu. Si, fara doar si poate, Matei Visniec, Alina Cadariu si Radu Macrinici.

MV: Ce scriitori tineri iti par mai interesanti?

DC: Toti acei scriitori tineri care vor sa schimbe literatura. Si sint foarte multi. Si la Bucuresti, Brasov, Cluj sau Chisinau. Parerea mea este ca literatura tinara a furnizat deja foarte multe surprize neasteptate.

MV: Crezi ca "optzecistii", adica "scriitorii (vesnic) tineri", mai au ceva de spus in literatura romana sau cam gata, pa, servus, etcetera?

DC: Bineinteles ca au. Optzecistii sint cea mai puternica grupare de scriitori care exista astazi. Tendintele dominante ale literaturii sint configurate de ei. Parerea mea este ca tot ce exista mai valoros in literatura romana postbelica a fost facut de optzecisti.

MV: Vorbeam de viitor. Cit despre trecut, care sint schimbarile importante facute de "optzecisti"?

DC: Ce intrebare dificila. Pe timpuri, raspunsul la ea m-ar fi pasionat foarte
tare. Acum insa, iti spun foarte sincer, ma cam plictiseste. Si nu e
vorba despre generatia 80, pe care o consider cea mai buna din literatura romana de
astazi, ci despre raspunsul la aceasta intrebare.

MV: Cum vezi literatura, si mai ales poezia, in viitorul apropiat?

DC: Nu pot face pronosticuri. Putem sa vorbim doar despre ceea ce este. Cele citeva centre ale scriitorilor sint disputate de Bucuresti, Brasov si Cluj. Mie mi se pare ca viitorul literaturii are o legatura foarte mare si cu viitorul nostru ca oameni. Cum va fi acesta? Cine ar putea sa raspunda la aceasta intrebare?

noiembrie 2001 (Chisinau - Bucuresti)


E-mail: revista_tiuk@yahoo.com
© Copyright pentru grafica Dan Perjovschi; Webdesign & Webmaster Viorel Ciama
Site gazduit de http://reea.net