Denisa MIRENA PISCU

 

     

"Pentru mine "revelatia scrisului" nu a venit din lectura, ci din interactiunea cu literatura in facerea sa", interviu cu Denisa Mirena Piscu


Mihai Vakulovski: Denisa, mie nu-mi place intrebarea cu "De ce scrii?" Tu te-ai gindit vreodata de ce scrii poezie?
Denisa Mirena Piscu: Nici mie nu-mi place intrebarea… Principalul e ca scriu!

- Denisa, ai debutat si underground (Colectia lui UN Cristian, "carmen"), si cu ISBN (la Vinea) cu doua volume cu acelasi nume - "Pufos si mecanic". Ti se pare un titlu reusit... sau cum?
- Asta e parerea majoritatii celor care l-au comentat. In ceea ce ma priveste, da, mi se pare un titlu foarte misto si sugestiv pentru dimensiunile multiple pe care cred ca merge poezia mea: explozie si implozie - pufos si mecanic - extindere si contragere; suav, candid, pur, dar si puternic, rece, distant, "sec", cum zici tu.

- Apropo, cum definesti tu poezia?
- Nu ca pe un viciu, apropo! Si scrisa, si citita, e datatoare de energie, pentru mine. Sa te opresti din mersul lucrurilor si sa pui pe hirtie tot ce-ai asimilat, transfigurat. E un exercitiu de autoevaluare. Prilej de fericire si inaltare. Un nucleu!

- Nu te-am intrebat despre poezie pur si simplu, dar multa lume se intreaba daca ceea ce scrii tu este poezie. Ti se pare un lucru firesc? Asta te bucura sau din contra?
- Asta ma mira, pentru ca nu am mai auzit aceasta parere impartasita de "multa lume". Care multa lume? Am avut lecturi publice din toate poeziile mele si acolo s-a discutat direct despre "calitatile si defectele" poeziilor mele, nicidecum despre statutul lor. Ce altceva ar putea fi? Aforism? Proza? Epopee?

- Cum ai ajuns la stilul acesta - texte foarte mici, mecanice, cum zici tu, doar niste detalii seci?
Cum aratau primele tale poezii? Iti amintesti cind ai inceput sa scrii?
- Am inceput sa scriu "inca din copilarie", sub influenta atmosferei literare din familie. Se discuta, se scria, se citea literatura, asa ca am inceput sa am si eu propriile mele ambitii, dar dincolo de asta nu as fi "intrat in joc" daca nu aveam un simt lingvistic, artistic, o sensibilitate poetica proprie mie. La fel de firesc se intimpla acelasi lucru cu Sebi acum, dupa cum bine stii, are propriile lui ambitii de a "scoate o carte", de a avea o revista, toate astea sub influenta noastra, dar atractia lui fireasca e mai degraba catre stiinte naturale.
Prima mea poezie, cred, se chema "O rosie mica, gogoneata". Dat fiind ca ti-ai anuntat in acest interviu intentiile de a ma face sa spun "cit mai multe", ti-o si spun, pe toata: "O rosie mica, gogoneata, / Era rosie la fata ./ Transpirata si pe frac, / Era rosie ca un rac. // Fotbal ea juca de zor: / Da-i si hop si sut si gol! / Dar cind jocu' era in toi / Aparu un cartofoi. // El felicita pitica / Si-anunta pe loc echipa / Rosiutei de culoare / Ca fiind cistigatoare. // Si-uite-asa in ziua aia / Rosia se batu cu Steaua / In gradina la Madepha / Si lua cupa UEFA.." Ei, ce zici, in stilul lui Piscu, nu? Despre asta vorbeam mai inainte. Erau incercari copilaresti, mai degraba fapte imitative (nu ca m-as dezice de aceasta poezie!). Nu mai stiu cum s-a facut trecerea catre "luarea in serios" a poeziei, probabil tot sub incurajarea parintilor care gustau micile mele tentative si se entuziasmau cu naturaletea caracteristica.
Am inceput sa particip la concursuri literare si asta s-a extins pe o perioada de citiva ani, din clasa a VI-a, cind am luat primul premiu la concursul interjudetean "Cuvinte potrivite" si am debutat in pagina de literatura a revistei "Astra", Brasov, pina in liceu, cind savuram cu reala bucurie procedura de anuntare telefonica a cistigatorilor: eram sunata acasa si invitata la festivitate, cu transportul, cazarea si masa asigurate in diferite orase din Romania, de la Bistrita la Giurgiu, de la Oravita la Botosani (criteriul geografic ajunsese de mare importanta pentru mine in selectarea concursurilor!). Imi satisfaceam, asadar (sau imi descopeream!) pasiunea de a calatori, de a vedea locuri noi si de a intilni oameni interesanti. Iata ce legatura neasteptata si ce cauzalitate "geografica" pentru poezie! Semnam cu pseudonim, apropo, Mirena Pecris, din grija de a-mi asigura independenta literara fata de parintii mei, care ar fi putut fi cunoscuti de unii din membrii juriilor. Scriam si proza si am si publicat, sub acelasi pseudonim. Prin clasa a VIII-a scriam ciclul de poeme prezent in sectiunea a patra a volumului meu de debut, "Cineva a gresit scara", poeme lungi, descriptive, cinematografice, daca vrei. Am scris acest ciclu (mult mai lung, initial) "pe viu", adica ieseam de la scoala si ma opream pe cite-o tejghea, pe cite-o banca, pentru a scrie, pe foi de caiet, ceea ce vedeam in jurul meu, ceea ce ma impresiona. Am facut asta zile la rind, saptamini poate, si imi amintesc ironia vecinilor de scara care ma intilneau prin piata scriind si ma taxau cu "n-ai birou acasa, sa scrii" etc. Poeziile astea le-am pastrat si chiar le-am introdus in volum pentru ca, dincolo de diferenta de forma, mi se pare ca ar contine aceeasi atitudine de distantare de real, de un real pe care il resimt glaciar, murdar, trist, pe masura ce il traversez de la un capat la altul. Incerc sa gasesc salvarea in alte zone si nu in intentia inutila de a-l provoca la un dialog justificator. Mi-am dat seama, mai apoi, ca am inregistrat, de fapt, un grafic al societatii romanesti postrevolutionare, cu "untura topita" si cu "cineva (care) a gresit scara". Mi se pare un poem fracturist a priori, in ciuda faptului ca e mai putin intempestiv! Nu stiu cum am "ajuns" la forma concisa de astazi - iata ca, intr-adevar, "am ajuns", evolutiv! - insa trecerea spre texte sintetice mi se pare un exercitiu de maturizare. De asemenea, detaliile "seci" implica cititorul (cerindu-i colaborarea) mai mult decit ar face-o un text inchis (prin explicitare).

- Faptul ca te-ai nascut si ai trait intr-o familie de scriitori, Daniel Piscu si prozatoarea Dina Hrenciuc, te-au influentat in activitatile tale filologice? Ce-a insemnat pentru tine atmosfera scriitoriceasca din casa Piscu?
- Cele mai misto erau sedintele de cenaclu ad hoc din anumite seri, cind citeam, comentam, veneam cu idei si ajungeam sa scriem impreuna texte intregi, totul sub semnul spontaneitatii si al destinderii/ludicului. Ne distram intr-adevar teribil! Nu era scris, nu era citit, recitat, comentat, criticat, ci erau toate la un loc. Acum lucrul asta se intimpla mai rar pentru ca eu ajung mai rar acasa, din Bucuresti, si cind o fac abia apucam sa discutam despre ceea ce este stringent. In afara de asta, discutiile literare, polemice sau "concordante" sunt foarte productive pentru ca suntem toti trei personalitati puternice si diferite.

- O intrebare despre influente. Cine te-a influentat mai tare? Ce scriitori ti se par mai apropiati? Din literatura romana ce ti se pare mai interesant, ce-ai propune unui strain care habar n-are de literatura romana?
- Scriitorii Daniel Piscu si Dina Hrenciuc m-au influentat cel mai mult, in modul pe care l-am descris mai sus. Altfel spus, prin propriul lor exemplu, sa nu crezi ca au insistat vreun moment sa ma "apuc" de scris, din contra, mi-au probat incapatinarea de a face acest lucru prin repetate avertismente asupra realitatilor literare dure.
La nivel stilistic, nu-mi revendic nici o influenta. Asta pentru ca nu m-am apropiat niciodata atit de tare de un poet incit sa ma las influentata de el. Nu am capacitatea de a ma lasa asimilata de lectura si, la rindul meu, nu devorez. Mult timp am resimtit asta ca pe un handicap, incep sa cred ca e o detasare care ma poate salva de patimi si frustrari.
In plus, pentru mine "revelatia scrisului" nu a venit din lectura, cum li s-a intimplat majoritatii colegilor mei de generatie, optzecistilor, scriitorilor in general, ci din interactiunea cu literatura in facerea sa, cu procesul insusi, nu cu finalitatea (serile familiale de literatura despre care vorbeam).
Imi plac mult si as recomanda: Ioan Es. Pop, Ion Muresan, Emil Brumaru, Matei Visniec (pe care l-ai identificat tu ca fiind apropiat de mine si cu asta sunt de acord, desi nu e vorba de influenta), Stefan Agopian, Ovidiu Verdes.

- Cum ti se par revistele literare si editurile din Romania?
- Citesc (rasfoiesc): Vatra, Timpul, Romania Literara, Observatorul Cultural, Luceafarul, Cotidianul, Ziua si Ziarul de Duminica, de obicei la BCU, mai multe deodata si din urma, cind am timp. E o operatiune de informare si selectez din fiecare cite ceva interesant (se completeaza!). In ceea ce priveste editurile, regret exclusivismul, elitismul si "inchiderea" unora dintre ele; apreciez disponibilitatea altora de a risca (si cistiga!) publicind literatura tinara - vezi poetii debutati de Editura Vinea si campania lansata de Polirom pentru promovarea tinerilor prozatori.

- Ce-ai face pentru scriitori daca ai avea putere, daca ai avea o revista sau o editura importanta?
- Burse: de creatie, in tara si strainatate.

- Cum ti se par scriitorii acum tineri? Cine dintre ei crezi ca va rezista, va face cariera in literatura?
- Hotariti. Cei mai hotariti.


Interviu realizat de Mihail Vakulovski
(Brasov-Bucuresti, 15 februarie - 25 august 2004)



E-mail: revista_tiuk@yahoo.com
© Copyright pentru grafica Dan Perjovschi; Webdesign & Webmaster Viorel Ciama
Site gazduit de http://reea.net