|
"Pentru
mine "revelatia scrisului" nu a venit din lectura, ci din
interactiunea cu literatura in facerea sa", interviu cu Denisa
Mirena Piscu
Mihai Vakulovski: Denisa, mie nu-mi place intrebarea cu "De
ce scrii?" Tu te-ai gindit vreodata de ce scrii poezie?
Denisa Mirena Piscu: Nici mie nu-mi place intrebarea… Principalul
e ca scriu!
- Denisa, ai debutat si underground (Colectia
lui UN Cristian, "carmen"), si cu ISBN (la Vinea) cu doua
volume cu acelasi nume - "Pufos si mecanic". Ti se pare un
titlu reusit... sau cum?
- Asta e parerea majoritatii celor care l-au comentat. In ceea ce ma
priveste, da, mi se pare un titlu foarte misto si sugestiv pentru dimensiunile
multiple pe care cred ca merge poezia mea: explozie si implozie - pufos
si mecanic - extindere si contragere; suav, candid, pur, dar si puternic,
rece, distant, "sec", cum zici tu.
- Apropo, cum definesti tu poezia?
- Nu ca pe un viciu, apropo! Si scrisa, si citita, e datatoare de energie,
pentru mine. Sa te opresti din mersul lucrurilor si sa pui pe hirtie
tot ce-ai asimilat, transfigurat. E un exercitiu de autoevaluare. Prilej
de fericire si inaltare. Un nucleu!
- Nu te-am intrebat despre poezie pur si simplu,
dar multa lume se intreaba daca ceea ce scrii tu este poezie. Ti se
pare un lucru firesc? Asta te bucura sau din contra?
- Asta ma mira, pentru ca nu am mai auzit aceasta parere impartasita
de "multa lume". Care multa lume? Am avut lecturi publice
din toate poeziile mele si acolo s-a discutat direct despre "calitatile
si defectele" poeziilor mele, nicidecum despre statutul lor. Ce
altceva ar putea fi? Aforism? Proza? Epopee?
- Cum ai ajuns la stilul acesta - texte foarte
mici, mecanice, cum zici tu, doar niste detalii seci?
Cum aratau primele tale poezii? Iti amintesti cind ai inceput sa scrii?
- Am inceput sa scriu "inca din copilarie", sub influenta
atmosferei literare din familie. Se discuta, se scria, se citea literatura,
asa ca am inceput sa am si eu propriile mele ambitii, dar dincolo de
asta nu as fi "intrat in joc" daca nu aveam un simt lingvistic,
artistic, o sensibilitate poetica proprie mie. La fel de firesc se intimpla
acelasi lucru cu Sebi acum, dupa cum bine stii, are propriile lui ambitii
de a "scoate o carte", de a avea o revista, toate astea sub
influenta noastra, dar atractia lui fireasca e mai degraba catre stiinte
naturale.
Prima mea poezie, cred, se chema "O rosie mica, gogoneata".
Dat fiind ca ti-ai anuntat in acest interviu intentiile de a ma face
sa spun "cit mai multe", ti-o si spun, pe toata: "O rosie
mica, gogoneata, / Era rosie la fata ./ Transpirata si pe frac, / Era
rosie ca un rac. // Fotbal ea juca de zor: / Da-i si hop si sut si gol!
/ Dar cind jocu' era in toi / Aparu un cartofoi. // El felicita pitica
/ Si-anunta pe loc echipa / Rosiutei de culoare / Ca fiind cistigatoare.
// Si-uite-asa in ziua aia / Rosia se batu cu Steaua / In gradina la
Madepha / Si lua cupa UEFA.." Ei, ce zici, in stilul lui Piscu,
nu? Despre asta vorbeam mai inainte. Erau incercari copilaresti, mai
degraba fapte imitative (nu ca m-as dezice de aceasta poezie!). Nu mai
stiu cum s-a facut trecerea catre "luarea in serios" a poeziei,
probabil tot sub incurajarea parintilor care gustau micile mele tentative
si se entuziasmau cu naturaletea caracteristica.
Am inceput sa particip la concursuri literare si asta s-a extins pe
o perioada de citiva ani, din clasa a VI-a, cind am luat primul premiu
la concursul interjudetean "Cuvinte potrivite" si am debutat
in pagina de literatura a revistei "Astra", Brasov, pina in
liceu, cind savuram cu reala bucurie procedura de anuntare telefonica
a cistigatorilor: eram sunata acasa si invitata la festivitate, cu transportul,
cazarea si masa asigurate in diferite orase din Romania, de la Bistrita
la Giurgiu, de la Oravita la Botosani (criteriul geografic ajunsese
de mare importanta pentru mine in selectarea concursurilor!). Imi satisfaceam,
asadar (sau imi descopeream!) pasiunea de a calatori, de a vedea locuri
noi si de a intilni oameni interesanti. Iata ce legatura neasteptata
si ce cauzalitate "geografica" pentru poezie! Semnam cu pseudonim,
apropo, Mirena Pecris, din grija de a-mi asigura independenta literara
fata de parintii mei, care ar fi putut fi cunoscuti de unii din membrii
juriilor. Scriam si proza si am si publicat, sub acelasi pseudonim.
Prin clasa a VIII-a scriam ciclul de poeme prezent in sectiunea a patra
a volumului meu de debut, "Cineva a gresit scara", poeme lungi,
descriptive, cinematografice, daca vrei. Am scris acest ciclu (mult
mai lung, initial) "pe viu", adica ieseam de la scoala si
ma opream pe cite-o tejghea, pe cite-o banca, pentru a scrie, pe foi
de caiet, ceea ce vedeam in jurul meu, ceea ce ma impresiona. Am facut
asta zile la rind, saptamini poate, si imi amintesc ironia vecinilor
de scara care ma intilneau prin piata scriind si ma taxau cu "n-ai
birou acasa, sa scrii" etc. Poeziile astea le-am pastrat si chiar
le-am introdus in volum pentru ca, dincolo de diferenta de forma, mi
se pare ca ar contine aceeasi atitudine de distantare de real, de un
real pe care il resimt glaciar, murdar, trist, pe masura ce il traversez
de la un capat la altul. Incerc sa gasesc salvarea in alte zone si nu
in intentia inutila de a-l provoca la un dialog justificator. Mi-am
dat seama, mai apoi, ca am inregistrat, de fapt, un grafic al societatii
romanesti postrevolutionare, cu "untura topita" si cu "cineva
(care) a gresit scara". Mi se pare un poem fracturist a priori,
in ciuda faptului ca e mai putin intempestiv! Nu stiu cum am "ajuns"
la forma concisa de astazi - iata ca, intr-adevar, "am ajuns",
evolutiv! - insa trecerea spre texte sintetice mi se pare un exercitiu
de maturizare. De asemenea, detaliile "seci" implica cititorul
(cerindu-i colaborarea) mai mult decit ar face-o un text inchis (prin
explicitare).
- Faptul ca te-ai nascut si ai trait intr-o familie
de scriitori, Daniel Piscu si prozatoarea Dina Hrenciuc, te-au influentat
in activitatile tale filologice? Ce-a insemnat pentru tine atmosfera
scriitoriceasca din casa Piscu?
- Cele mai misto erau sedintele de cenaclu ad hoc din anumite seri,
cind citeam, comentam, veneam cu idei si ajungeam sa scriem impreuna
texte intregi, totul sub semnul spontaneitatii si al destinderii/ludicului.
Ne distram intr-adevar teribil! Nu era scris, nu era citit, recitat,
comentat, criticat, ci erau toate la un loc. Acum lucrul asta se intimpla
mai rar pentru ca eu ajung mai rar acasa, din Bucuresti, si cind o fac
abia apucam sa discutam despre ceea ce este stringent. In afara de asta,
discutiile literare, polemice sau "concordante" sunt foarte
productive pentru ca suntem toti trei personalitati puternice si diferite.
- O intrebare despre influente. Cine te-a influentat
mai tare? Ce scriitori ti se par mai apropiati? Din literatura romana
ce ti se pare mai interesant, ce-ai propune unui strain care habar n-are
de literatura romana?
- Scriitorii Daniel Piscu si Dina Hrenciuc m-au influentat cel mai mult,
in modul pe care l-am descris mai sus. Altfel spus, prin propriul lor
exemplu, sa nu crezi ca au insistat vreun moment sa ma "apuc"
de scris, din contra, mi-au probat incapatinarea de a face acest lucru
prin repetate avertismente asupra realitatilor literare dure.
La nivel stilistic, nu-mi revendic nici o influenta. Asta pentru ca
nu m-am apropiat niciodata atit de tare de un poet incit sa ma las influentata
de el. Nu am capacitatea de a ma lasa asimilata de lectura si, la rindul
meu, nu devorez. Mult timp am resimtit asta ca pe un handicap, incep
sa cred ca e o detasare care ma poate salva de patimi si frustrari.
In plus, pentru mine "revelatia scrisului" nu a venit din
lectura, cum li s-a intimplat majoritatii colegilor mei de generatie,
optzecistilor, scriitorilor in general, ci din interactiunea cu literatura
in facerea sa, cu procesul insusi, nu cu finalitatea (serile familiale
de literatura despre care vorbeam).
Imi plac mult si as recomanda: Ioan Es. Pop, Ion Muresan, Emil Brumaru,
Matei Visniec (pe care l-ai identificat tu ca fiind apropiat de mine
si cu asta sunt de acord, desi nu e vorba de influenta), Stefan Agopian,
Ovidiu Verdes.
- Cum ti se par revistele literare si editurile
din Romania?
- Citesc (rasfoiesc): Vatra, Timpul, Romania Literara, Observatorul
Cultural, Luceafarul, Cotidianul, Ziua si Ziarul de Duminica, de obicei
la BCU, mai multe deodata si din urma, cind am timp. E o operatiune
de informare si selectez din fiecare cite ceva interesant (se completeaza!).
In ceea ce priveste editurile, regret exclusivismul, elitismul si "inchiderea"
unora dintre ele; apreciez disponibilitatea altora de a risca (si cistiga!)
publicind literatura tinara - vezi poetii debutati de Editura Vinea
si campania lansata de Polirom pentru promovarea tinerilor prozatori.
- Ce-ai face pentru scriitori daca ai avea putere,
daca ai avea o revista sau o editura importanta?
- Burse: de creatie, in tara si strainatate.
- Cum ti se par scriitorii acum tineri? Cine dintre ei crezi ca va rezista,
va face cariera in literatura?
- Hotariti. Cei mai hotariti.
Interviu realizat de Mihail Vakulovski
(Brasov-Bucuresti, 15 februarie - 25 august 2004)
|
