Mihail Vakulovski

Poezia ca stiinta "pa bune"

Cartea de debut a lui Gabriel H. Decuble, "Epistole… si alte poeme" (2001), are exact 100 de pagini, cu tot cu postfata lui O. Nimigean, paginile de inceput si fara "Cuprins", care e numerotat cu 101. Asa cum ne promite in titlu, si poetul GHD ce zice - face!, cartea este compusa din "Epistole"(10) si "Addenda", care, la rindu-I, cuprinde "Sonete catre cei din stirpea-i lui Diomede"(7), "Glose"(4), "Cintece primitive"(7), "Epigramate"(20) si "Palingenezie lingvistica. Afinitati elective"(5 bucati).Cartea incepe cu doua "Inchinari" ca o inchinaciune (in doua feluri - pozitii?-) din luptele orientale, menite cititorului, pas inainte in care se vede ca Gabriel H. Decuble, atunci cind scrie, stie. Stie cum ii va fi cartea abia inceputa, asa cum stie de ce culoare (rosie) va fi aceasta carte de poezie, inca o data, de debut. Accentuez ca e vorba de o carte de debut numai din cauza ca asta nu se vede - nu se simte, GHD fiind un meserias pa bune, un scriitor deadeva. Pentru el poezia e chiar o stiinta si asta poate ca i se trage din faptul ca poetul nostru este, la servici, lector, studiind, de-a lungul vietii sale de …33 de ani (nascut in 1968), romanistica, germanistica si filologie clasica la universitatile A.I.Cuza (Iasi), Albert-Ludwig (Freiburg i. Br.) si Sorbona (Ecole pratique des Hautes Etudes, Paris), este doctor in medievalistica al Universitatii din Fraiburg, fost bursier al Ministerului Culturii din Grecia, al fundatiilor germane DAAD si Konrad-Adenauer, intre 1999 si 2001 - lector de limba si literatura romana la INALCO din Paris si, din 1992, - membru al Catedrei de Germanistica de la Iasi, autor de eseuri serioase si lucari cit se poate de stiintifice, publicate in tara si in , ca sa zic asa, strainatate, cronicar si traducator, iata. Se pare ca, atunci cind scrie poezie, Gabriel H. Decuble nu se gindeste deloc la cititori, la glorie, etc., - de aici si acele inchinaciuni, care vin ca o scuza, ca un fel de scuza, daca tot trebuie sa le publice, pe aceste texte facute in , parca, gluma, atit de serioase si exacte incit, parca il vad, cind le termina, il apuca risul. "Epistole-le" sint texte fabricate suta la suta, cu sute (mii) de trimiteri intertextuale si trimiteri in subsolul paginii, unde, de asemenea in versuri, poetul explica si exemplifica, parca dintr-un trecut ("trecutul un cal este mort: oricit cu sfichiuri pe cur / de cravasa l-ai arde, oricite ghionturi in burta i-ai da, / nu-l calaresti, din pacate, si-i clar ca lumina din zare: in genere / nu recistigi, un lucru cind pierzi"), ce zice acum, in scrisoare, care, fie vorba intre noi, prea docte si prea intelectualicesti par pentru a crede ca chiar au fost citite vreodata de, sa zicem, un prieten de copilarie, cum ar fi, de exemplu, acel George din "epistola a treia", un poem bun de exemplu, la fel ca si celelalte, poem din care citez un fragmentut, cel de la inceput, care poate sa ilustreze si nelipsitele trimiteri din poem in poem, si altele: "Baieti fiind, ti-aduci aminte George?, nimb mai frumos / purtam pe vrestetul blond, pe vorbele spuse cu ochii, / decit cohorte de ingeri si sfinti din cerul hid in / nemarginirea-i. / nu prea cuminti, certati permanent cu tutela, / mai mult lipsind de-acas', "pilotind scaieti" pe tapsan, / cu vulturi semeti o data zburam in volute de abur neuronal, / vorbeam in limbi, pufaiam si-notam in a'niculitelului* / tulburatice ape…
*Cintec de lupta la daci (1986)
Sa mai bem frate dac, / Bautura / Face bine la stomac, / Ura! // Sa coaca mielul in propria-i blana / Ca spada intr-o teaca romana" s.a.m.d., etc. - cite trimiteri, cit intertext, cit mestesug! In ciuda lungimii si a hiper-livrescului, textele lui GHD, vii si vivace, care curg si se scurg, unul cite unul, spre "Cuprins", se citesc cu placere, si asta si in cazul cind, trebuie sa recunoastem, ne-am cam lictisit de atita facatura in literatura (rima involuntara, se intelege). Ca si celelalte parti ale cartii, daca nu esti foarte grabit ca sa citesti cu fruntea incretita cit mai repede carte, si "Glosele" sint foarte haioase, construite din textul propriu-zis (zis cum?), traditional, si, linga el, "ca si timbrul de scrisoare", textul-trintor, care se catara cu multa maiestrie, rind dupa rind, vers dupa vers, pe fratele lui (aproape) geaman, prima parte a textului de glosa, dupa cum va puteti convinge, daca inca n-ati citit cartea: "s-a pus ceata pe orbul gainii ("Maria, te vreau doar in mini") / o grindina de foc izbeste-n asternut ("Lili, te-astept diseara in Stud") / ora de ora razbate un scrisnet de iasca ("Traiasca Ardealul, Moldova si Tara Romaneasca!") / inspre ochiul de lemn inflorit ("Discover grange bit by bit")…". Si asa mai departe. V-am mai ura, v-am mai ura: Gabriel H. Decuble este un poet excelent, dar nu stim ce va urma, poate ca-si va schimba stilul si va veni, data viitoare, cu ceva care ne va uimi pe toti, va trece la proza, la teatru sau nu va mai scrie decit eseuri stiintifice si va face traduceri, nu stiu daca de poezie, un lucru insa este cert: asa nu se mai poate (a fo o gluma, se intelege).

"Epistole… si alte poeme" de Gabriel H. Decuble, Ed. T, Iasi, 2001