Tiuk! - Dan Sociu

"Nu exista nimic mai frumos si mai jalnic decit o adunatura de poeti",
interviu cu Dan Sociu

- Dan, acum esti unul dintre cei mai apreciati poeti tineri de poetii tineri. Cum iti lamuresti asta?

- Am descoperit - am redescoperit - in tabara de la Fiad (din 2004, organizata de Dan Coman) cit de minunati sint poetii douamiisti. Ca oameni, in primul rind. Nu stiu cit de "apreciat" sint, dar stiu ca m-am simtit iubit de ei. Au fost doua intilniri cu douamiistii - Fiadul si congresul de poezie de la Botosani - la sfirsitul carora mi-am spus: da, asta e! Pentru ei, in primul rind, am scris pina acum si pentru ei merita sa continui. Asa ceva am mai simtit doar in vremurile glorioase ale Clubului 8. Nu exista nimic mai frumos si mai jalnic decit o adunatura de poeti.

- Iti amintesti cum - si cind - ai fost atras de poezie?

- Nu stiu, stiu doar ca n-am vrut niciodata sa fiu altceva decit poet. Vroiam sa fiu Nichita Stanescu, apoi am vrut sa fiu Mircea Cartarescu, Ginsberg, si asa mai departe.

- Cum ai inceput sa scrii poezie? Cum erau acele prime incercari poetice?

- Sunau cam asa (mama a pastrat un caiet, aveam vreo 14 ani, cred): "ti-am insemnat chipul pe-o frunza / sa-l vad cazind, sa-l vad cum moare / de putrezirea lui sa-mi rida ochiul / si sufletul, in trista-i intristare". Zdai seama! Dar fetelor le placea. Pe urma am scris science-fiction. Pina cind mi-am dat seama ca stau prost la partea cu science si m-am lasat. Erau acolo, in fandom, oameni care transpirau cu adevarat si m-am simtit putin impostor. Apoi am fost suprarealist. Aveam viziuni, auzenii. Mi le si provocam. Cu alcool si diverse (ca basarabean banuiesti la ce ma refer; dar ssss, brigada vegheaza!). Imi provocam mici morti, blocindu-mi singele in drumul lui spre creier (autoasfixie erotica). Imi ghiceam in Naum (ii deschideam in fiecare dimineata, la intimplare, una din carti, citeam primul vers si aflam ce-o sa mi se intimple). Apoi am fost jefuit de viziuni.

- Cum si unde ai debutat revuistic?

- Experimentele de care vorbeam mai sus mi-au cam defrisat memoria, asa ca nu-mi amintesc exact. In Hyperion, parca.

- Ce senzatie ai avut cind ti-ai vazut pentru prima oara cartea de debut?

- A fost penibil, aveam putine exemplare si toti prietenii vroiau sa le dau carti pe ciriiala. Cum, sa-mi CUMPERE ei cartea ? (si pe urma ma intreaba, condescent, cite unul: si citi bani faci din poezie?). Si cind am vazut si ce varza mi-au facut redactorii din texte... Cind l-am intrebat pe Horia Zilieru, cica lectorul cartii, ce s-a intimplat, mi-a spus ca el nici n-a citit-o (cu un minut inainte mi-a comunicat ca sint genial, probabil se vedea pe fata mea). De-aia plosnita se numeste in latina "cimex lecturalis"...

- Ce inseamna pentru tine cartea ta, iata, deja reeditata?

- Reeditata plus vreo treizeci de poezii noi. Cel mai fain e ca au circulat amindoua prin caminele studentesti din Iasi, Cluj si Bucuresti si prin licee si am auzit ca a placut. Aia sint fratii si surorile mele si aprecierea lor valoreaza mai mult decit toate premiile si cronicile din lume (am avut si de-astea). Si Costica Acosmei, desi a avut la reeditarea "Jucariei mortului" un tiraj minuscul, e destul de cunoscut in genul asta de medii. Si mai este si internetul... Cartile, in sine, nu sint decit niste pretexte si nici nu le privesc altfel. Mi se mai intimpla, cind sint incoltit - esti un ratat!, n-o sa REALIZEZI nimic in viata! - sa protestez, isteric: dar am SCRIS doua carti! Nici pe mine nu reusesc sa ma conving...

- Ai aparut cu poezii in mai multe antologii, una dintre care poarta numele unui poem de-al tau - "oZone Friendly". Ce rol au pentru un scriitor antologiile in care apar textele sale?

- Antologiile sint, uneori, mai importante decit volumele personale (o zice si Eliot). Cind iesi cu gasca esti mai vizibil. Ai mai mult tupeu, altfel te discuta lumea. Mai ales ca in gasca asta, "oZone Friendly", erau si-un Brumaru, si-un Danilov... Ovidiu Nimigean a facut o treaba excelenta. Cele mai simpatice antologii in care am aparut sint "Club8 - Poetry" si "hat jemand gefragt?".

- In poeziile tale biograficul/existentialul are un loc foarte important. Literatura te-a ajutat - concret - in viata de zi cu zi?

- Anul trecut am plecat cu Claudiu Komartin de la Gaudeamus si ne-au prins controlorii pe troleu fara bilete. Intr-un moment de mare inspiratie le-am aratat antologia lui Marin Mincu si buletinul si am scapat de amenda. Sau: intr-o seara m-a ridicat politia dintr-un club - era o neintelegere, cineva sparsese o masa si bodyguarzii au crezut ca-s eu ala - si un prieten s-a aruncat pe parbrizul dubei, scandind: nu-l luati pe scriitor, nu-l luati pe scriitor! Esti scriitor? Da, am spus, scriitor de limba romana. Si m-au lasat in pace.
In rest, "deznadejde si nebunie"...

- Cind ne-am intilnit prima oara, la Festivalul de Poezie Avangardista din Sighisoara (2000), aveai o imagine de adolescent rebel - plete foarte lungi, vestimentatia, iar cind a venit rindul sa citesti ai cautat prin buzunare si ai scos o foaie mototolita, de pe care ai citit poemul care se termina cu Cezara care cinta la vioara la nesfirsit singurul lucru pe care-l stia - "Rapsodia romana" de George Enescu. A fost foarte fain. Acum, cind te-am intilnit ultima data, la tirgul de carte, erai cu totul altfel. Cit de mult conteaza imaginea pentru un scriitor?

- A, la tirg eram indragostit (de cea mai frumoasa femeie din lume, bineinteles) si ma deghizasem pentru ea in yuppie. Chestia cu imaginea... Imi place sa ma joc cu povestea asta. Intr-o vreme aveam creasta irocheza, altadata am purtat prin camin, vreo doua saptamini, un fel de kilt. Normal ca e importanta imaginea... Dintre amicii mei literari: Adi Schiop e, asa, mai spre hip-hop - ca el e cu subcultura -, Ruxandra Novac e spre dandy, cu cercei sofisticati si machiaje Velvet Underground, pe Bogdan Perdivara toalele stau ca pe gard, dar el oricum e barbat bine, Marius Ianus poarta verigheta ca sa arate ca e responsabil, Claudiu Komartin - bretele si un pardesiu de highlander, Ionut Chiva nu arata deloc, dar deloc a prozator, Teo Duna e ceva intre Riubliov - colectia de toamna si Iancu Jianu, Dan Coman e profesor, Radu Andriescu are doua pupile intr-un singur ochi, O. Nimigean e mai spre poet, cu plete si barba, la fel Constantin Acosmei, care are ochii rosii in fotografia de pe desktopul meu... Eu ma imbrac de la second si toti spun ca arat ca dracu...

- Ce scriitori romani le-ai propune tinerilor din alte tari?

- Eugen Ionescu, Mircea Eliade, Emil Cioran... Glumesc. Habar n-am. Cine-s "tinerii din alte tari"? Si cum as putea eu sa le propun ceva? Acum vreo citiva ani bintuiau prin Iasi niste studenti englezi si le-am aratat antologia "Club8 - Poetry". Au fost foarte incintati. Si mai este o grupare cu care s-a infratit clubul: wienzeille din Viena. Mi se mai intimpla sa vorbesc pe net cu cite un "tinar din alta tara" caruia-i place literatura. Despre scriitorii romani nu stie, insa, nimeni aproape nimic. Si, pina la urma, cei de-aici ma intereseaza.

- Cine dintre scriitorii tineri iti place si cine dintre scriitorii tineri deja oarecum cunoscuti nu-ti place deloc?

- Pe cei care-mi plac i-am pomenit mai sus (si mai sint citiva, dar nu am rabdare sa-i numesc). Cei care nu-mi plac... Exista un poet tinar destul de cunoscut si laudat care nu-mi spune absolut nimic: Urmanov.

- Cum iti par revistele culturale? Editurile?

- In timpul liceului cumparam toate revistele culturale care se gaseau in Botosani. Ma simteam, in felul asta, "conectat" la viata literara. Cred ca e necesar - pentru un tinar, cel putin - sa stie ca mai exista oameni care se ocupa cu asa ceva. Altfel, s-ar putea ca, incet, incet, sa le dea dreptate celor care-l privesc ca pe-un ciudat si sa se lase de scris. Imi spunea o eleva de liceu care comite poezie ca nu vrea sa publice pentru ca o sa faca misto colegii de ea. De aceea si intilnirile, festivalurile si bautele scriitoricesti sint importante. Festivalul de la Sighisoara a insemnat enorm pentru mine. Editurile? Cele care scot poezie scot, de fapt, un fel de carti de vizita... Dar astea sint lucruri rasstiute: tiraje mici, difuzare proasta. Unde e Ferlinghetti al nostru care sa traga jdemii de exemplare dintr-un volum de poezie si sa le mai si vinda? Tot ceea ce trebuie facut e sa virusam publicul, sa-i bagam in cap ca "e cool sa citesti poezie!" sau "daca nu citesti esti un fraier!". Pe vremuri nici nu se concepea sa intri intr-o casa si sa nu dai de carti. Stiu indivizi care fac bani la greu, dar au in biblioteca doar Pagini Aurii si biografia lui Anghel Iordanescu. Editorii o tot cinta pe aia cu "nu exista cerere, nevoie reala". De parca ar putea avea cineva, asa, din senin, nevoie de, sa zicem, Ruxandra Novac. Nu, nevoia de Ruxandra Novac se creeaza (si, va garantez, se transforma in adictie). Dar nici poetii nu prea stiu sa-si plaseze marfa (vai, ce cuvint oribil!). Razvan Tupa si Constantin Vica au un proiect maret in acest sens, o sa vedem... Stiati ca HBO american - adica un post comercial - are un show saptaminal de poezie?

- Ce-ai face pentru tineri daca ai fi presedintele unei uniuni scriitoricesti, director de editura, fundatie sau revista culturala?

- "Daca as fi pentru o zi presedinte, v-as amaneta pe toti si nici nu v-ati prinde", cum spun niste clasici in viata. Si, in unele cazuri, asta e realitatea. Acum vreo doi ani am propus unei edituri de stat volumul lui Bogdan Perdivara, "kilometri de pivnita", si l-au respins pe motiv de "pornografie" (bunul si batrinul didacticism al literaturii romane...). Si, io-te, volumul a luat premiul Eminescu si s-a scris numai de bine despre el. Cezar Ivanescu spune intr-un interviu ca generatia tinara, care e una de pornografi, plagiatori si avortoni literari (sintagma lui fascista preferata) vrea case, bani si carti. Pai sigur ca vrem case, bani si carti, numai ca, spre deosebire de gloriosii ani in care el a primit case, bani si i s-au publicat cartile - nu zic ca nu le merita, asta e alta discutie - in anul 2005 nici un tinar poet nu e atit de naiv incit sa creada ca literatura l-ar putea improprietari cu ceva. Cum spunea si Basescu, in cinismul lui de proaspat ajuns: gata cu ANL, tinerii sa-si ia doua joburi daca vor casa. Sigur ca da, dimineata invelesti ciocolata si la amiaza fugi repede la chiosc, altfel iti pierzi garantia materiala. Singura noastra sansa, daca vrem sa fim poeti profesionisti - adica 24 din 24 - e sa sarim din bursa-n bursa (de-ale strainilor, bineinteles) sau sa...

(martie 2005, Brasov-Iasi)