NICK FAGADAR (Membru al formatiei rock LUNA AMARA, de pe site-ul careia puteti afla mai multe despre Nick - www.luna-amara.ro)

foto: m. vakulovski

"SUNT DOAR PUTIN MAI INALT DECAT FRICA DIN NOI"

***

incercam sa fiu romantic
stii... seara aceea...
ma durea capul
aveam parul ceruit
si afara ningea
te batatorisem toata
erai calfa mea
incepusem sa-mi inmoi abuzul
cu fraude minutioase
dar plamanii lor nu mai taceau
i-am inecat in cerneluri
te-am patruns cu speranta si disperare
erai frumoasa si albastra
iar ei dormeau
cu plamanii inecati
in tipatul tau.

***

uite-ma!
atarnat de o tigara
topit in covorul tau mustar
albastru sub unghii
doar jar
batjocorit
"undele" meu ma exclama
acest prezent fara epitet
imi curge
buzele
in otravuri mieroase
dezarticulat
imaculat
cat de adanca e marginea ta?
numara-ma dar niciodata aduna-ma
si cat de departe e marginea ta?

Cu arcada sparta

strugurii erau acri
o toamna imparateasca
avea sa-ti usuce cerul gurii
erai stramb si descompus
in marginea ta vie
intre douazeci si sapte
se intindea un desert alb
o calauza moarta
la capataiul tau
ti-am stors un pahar de timp
sa-ti umezesti istoria
era o zi gri
iar eu murisem
ca un simbol
ca o cucerire
ca o limba...

***

e atata poezie in tricoul tau galben
o tigara iti trecea prin palma
iar
noi nu ne jucaseram
niciodata
nici macar loteria nationala
nu ne mai aducea inapoi
speranta
eram frigizi
sparti in coate
si atat de plini de poezie
sub tricoul tau
galben.

Ahile

un calcai dureros
ar putea intotdeauna
sa te caute in somn
somnul tau care te indulceste
doar in varful degetelor
cauta-ma ieri
un cui o unealta un verb
niciodata de ajuns
sa ne-ngroape
urma calcaiului
urma eroului

gridorian Nick <nasnedagoniat@hotmail.com> wrote:
From: "gridorian Nick"
To: vakulovski@yahoo.com
Subject: white russian interlude
Date: Sun, 01 Feb 2004 23:43:49 +0200

am gura uscata de la vodca ma intreba un deget daca mai stiu vorbi ma
balbai cu degete cu tot sunt anagramat dar ma descurc am nevoie sa ma
comunic nu mai suport sa ma usuc cu suc de cele stoarse din alfabet atatea
euri si ceuri si beeeu-ri incat fac gusa timpuriu si ma desfat cu inca o
doza de rahat monden e mai mult decat vei putea simti tu vreodata acest
noroi peren imi ridica anonim moralul acela pe care il tarasti cu sfaturi
batranesti intru dezolare si pelin. degust dezgust deplin.

cateva gasti s-au abatut de la drum sa bea o vodca si s-au facut
scrum. cateva artzagoase neveste
targovetze s-au inteles sa bea o vodca sa-si mai dea nishte povetze istetze
de acelea cu "fu-te ca un cal dar bietul nu e decat un alt animal".cateva
maini se strangeau fara degete doar cu unghii si cateva secrete defecte. in
acest oras unde m-am oprit sa beau o vodca perfecta deloc secreta chiar la
vedere m-am lasat de durere am incoltit un capat de clanta un cablu electric
si o speranta...

daca intr-o zi te vei opri sa stii ca nu te mai poti deloc tocmi. acesta nu
e un targ de fete iar viata ta e dincolo de perete. e doar timp spuneai dar
timpul nu e decat o imparteala. nu te lasa trezit intr-o greseala. imi place
cand ma saruti si mirosi a cerneala... aceasta ora e doar o scufundare in a
ta calimara.

noapte buna, sandu.

gridorian Nick <nasnedagoniat@hotmail.com> wrote:
From: "gridorian Nick"
To: vakulovski@yahoo.com
Subject: si poate ca am sa merg pana in pub...
Date: Wed, 04 Feb 2004 01:29:58 +0200

ma simt tremurand din tot trupul, mainile mele se frang ca doua propozitii
intr-o fraza fara noima, am obosit sa ma dau cu parfumul tau si sa nu te pot
atinge niciodata. ma strecor fara culoare intr-o noapte rosie ca un rasarit
abandonat la picioarele tale sunt bolnav de prea multe rotatii aceste
revolte ma aspira intr-o nemasurata cadere sunt atat de crud incat tristetea
mea e nemuritoare. iar tu atat de blanda in domesticia ta te doresc depravata
si fierbinte in carne am nevoie de amintiri sa ma faca iar incompetent in
fata unui prezent ticalos si superficial. daca ma intrebi cum stau oasele
mele in fata ultimei revolutii a ratarii am sa iti marturisesc fara ura ca
nu imi mai amintesc decat un desen ridicol care facea dintr-un doi si un
cinci un caine care ma latra din fundul unei pagini. de ceara sunt toate
aceste lumini marunte care imi sparg ochii de pamant vorbeam cand ti-am spus
pe o strada dintr-un oras fara iubire ca sunt doar putin mai inalt decat
frica din noi. oricum te iubeam ca pe un descantec aveam nevoie de intuitia
ta sa ma pot desface dintre aceste marinimii incerte si supte niciodata
samaritean niciodata gratuit. e o clipa grea ca o tinerete pierduta. aceasta
insingurare e doar o cacialma... sunt mult prea posedat ca sa imi admir raza
de singurate lucind in nimic. e poate marele meu pacat... sa nu fi stiut
niciodata sa fiu singur.

Subject: nightsongs
Date: Thu, 29 Jan 2004 01:07:23 +0200

nu mai trebuie sa ma desprind.
intre ore sunt doar o stralucire rosie pe o strada binecuvantata cu zapezi
vesnice.
intre doua maini arse de sange pe dinauntru
ma desprind doar ca privire si... da... m-am uitat inapoi
cum alergam zapezile vesnice
cum alergam...
nu mai trebuie sa ma desprind.
dar cat de dor imi e sa alerg...

asta seara imi canta in cap o scrisoare.
nu-i dau de capat,o tin impaturata in buzunarul de la piept
aceste cuvinte sunt o tinta pierduta
aceste solfegii insingurate ma indeamna sa imi adun
rid cu rid neindemanarea in ale anilor.
e rar si e furat acest refren
eram usori si pretindeam inventii
odata.

retras intr-o saptamana de vis numar doar aceste doua nopti. le-am desenat
inca o data le-am uitat definitiv de dragul de a nu le omora prin omitere
repetata din amintirile mele. acum le vreau inapoi. niciodata nu te-am
cunoscut prea bine... nici nu cred ca am vrut. erai. restul se refera
intotdeauna la ceilalti.cateodata iti desfaceai picioarele... as fi vrut sa
fi putut innebuni atunci... cateodata... niciodata nu ai stiut sa taci... oare
acum stii?... niciodata nu te-am putut uita. cateodata vomitam spasmodic de
dorul tau... intelegeam visceral distanta si nu intr-atat distanta cat
mainile lor... maniile mele... din aceasta saptamana de vis lumea imi pare
atat de mica. dar cat de greu mi-e acum sa mai plec cand aici doua nopti stau
una dupa alta iar ziua e doar o intamplare nici macar o minune nici macar
tu.

gridorian Nick <nasnedagoniat@hotmail.com> wrote:

o seara ca o betie ce nu vrea sa vina
ar putea fi doar o intamplare
un copil din flori (ba... ma enerveaza sa tot scriu vers peste vers, asa ca le
las sa curga. bine?) sau o injuratura foarte murdara. pe un capat de ora mai
vanez o tigara intre mine si restul trupului meu se aseaza o stare de bine
amara ca un dinte de caine. se scutura iarna de prin buzunare mai ninge o
data asa ca sa nu o las deprimata la un pahar de menta cu ciocolata. obsedat
de neoane mai ales acelea pe ploaie rosii adanci impare si reci stam intre
ele sute si zeci macar de le-am putea ciopartzi sa le facem umbrele sau
vibratoare sau alte prostii migratoare. intre aceasta dezprimavarare ratata
si lenjeria ta colorata alegem,domnisoara,inca un pahar de menta cu
ciocolata. ne place sa ne spunem ca asta seara sau maine va fi atat de
perfect mi-e greata sa astept ma ia cu parfumuri de firma si mult mult
dispret la dansa-n cotet nu sunt decat o alta gluma draguta purtatoare de
putza. apoi am baut multa apa... dar ma gandeam ca era o nemaipomenita menta
cu ciocolata...

cateodata nu imi ajunge desfraul tau nu imi place durerea dar te-as
concedia ca pe o halta ca pe o gara te-as desface in milioane de trenuri si
as uita sa te mai numar la bariera vagon cu vagon insula mea de rigoare e
deseu de vigoare ca pe o curva primordiala te-as desface in culori si viol
nu ca sa te mut in capul meu din debara pe balcon ci ca sa te arunc din mine
ca de pe balcon in gol. am sa crap dorindu-mi-te murdara dar tu vei rade cu
gura ca o rana si ochiul meu se va sparge sarutandu-ti dezagrebila-ti
inocenta. apoi am sa te alerg orb pana cand oasele mi se vor face taratza
iar tu fecunda si uda imi vei fragezi uscaciunea intre coapsele
tale... acelea ca o halta ca o gara... una ramasa intacta curata fecioara...

imi spuneam posac din fund de sac mai marunt decat un gandac ca pot sa fac
ca nu trebuie sa tac ma imaginam subtil si implicit un uger de venin purtat
in plic neobrazat dar deranjat putin statut dar agitat nu calm dar cugetat
ma mai scurgeam de prin vreun pat mahmur si dezolat un sambure intr-un
calcai umflat la fel ca ceilalti un maldar de cacat.

Am sa ma agat de tine
doar sa ma gandesc cum te pierd
doar sa te simt osciland ca om rotula
a mea rotula pe o lingura de lemn
am sa ma infatisez in tine ca si cum nu as fi vreodata
fost abandon al tau cugetare parentala
voita defecta curte martialA.

imi e teama
imi e teama
imi e teama
imi e teama
imi e teama
imi e teama
imi e teama
imi e teama
imi e teama
imi e teama
imi e teama
imi e teama ca nu am sa pot sa te fut.

cred in tre gura si tre bu eu eu trebui sa tre ca nu ma simt
catalizator
proteic de minuni umblatoare e unu leaganul tau ma aprindu-mas sa re
ard in
nascare sa te fa recunostinta ta e doar o curva de gust intru totul
ales pe
cu rand ne vom sterge la viitor cu noi atentii
o mie de mite de mituri. si ca sa nu te fac sa ma injuri cand iei spaga
nu e
asa ca virgula asta se intreaprinde cu 10 euro de la turbosuflanta
feelingului tau?

corectea za ma daca ma intreb gresit. tu si cu mine facem o mirare de
neimplinit.
ne aducem in forme ne aducem in grund zacem in fiare cuie de lut. e dar
si e
doare
ma incui intre nuci trei sa ma tina una s-o uiti doua sa cada in gura
ta
dinspre lut. ma indoi ma jupoi ma treci printre mine si lut ca si cand
tu si
cu mine am fi de-mprumut. doi si cu unu fac unu si-un dinte pe lut. ma
muscai
de gingie si mierea curgea peste alfabet ca o-mbranceala peste
mormantul
orisicarui poet.

am obosit.
de ce ma intrebi?nu...ma imbratisezi
de ce ma lovesti?ma iubesti
oare unde ne terminam calea
acneea
dureroasa
infiorata
starvuita intru dispret
masluita de un secol plin de rigoare si
mantuit de pretz?...la aceasta intalnire
nu e decat o umbra de om si o bucata de paine.
si un iisus care se face ca vine.

mai e o gura de sticla si o tona de lipsa
una sa te indoaie un sa te faca clar si intelept
defel deloc deconjugat mistret vanat dar porc
mort porc vanat deloc mistret un om in locul sau era un om
mistret.vanat din
simpatie doar porcul ar cadea la indoiala ca tot ce se desparte ajunge
o imposibila criza morala.

descarcat intr-un abandon personal
triumful acestui erou de doi bani
ma face trist si fara de poezie.
nu mai cred decat in acest mizerabil sfarsit
nu mi-l amintesc dar ma stie
ma adulmeca cu iad si pucioasa
ma starneste ca pe un organ
ma desfinteaza ca pe un vis
ma traieste ca pe o boala
infinit crud de o parte si de alta
a realitatii.

aseara am baut cu erorile mele
am baut mult si cu pofta
vodca fara miros alba rece grea
faceam istoria sa se irosesca in pahare
unul dupa altul secole de-a randul
am inecat totul si a fost bine.
am uitat de mine dar caricatura
se desena singura
se urnea dincolo de inertie
convingatoare ca un san de fata mare
replica dupa replica
dezamorsa reactii pandea ca un lunetist
sufletul tau de curva calcata in picioare
de ultimul razboi al pasilor pe zapada.
fara sfarsit linia danseaza si acum.
iubito...iarta-mi lipsa de convingeri
dar pana si tu...pana si tu...
stai si te intrebi absolvita de continut
"oare cum as putea saruta pe gura...
o caricatura?!?!"

nu mai stiu unde mergem.azi ningea atat de frumos si era o zi atat de
trista incat imi doream sa fi putut umbla mai mult in tine si nu in
jurul
tau.te lasi convinsa greu talpile tale sunt soare dar tu pari mereu in
pijamale adormita trista plictisita.intre ore ma golesc de mine ca sa
fiu
solidar cu aceasta absenta a vietii nu nu e moarte moartea e intr-una
nu din
cand in cand nu se intampla niciodata timp de opt ore nu te oboseste nu
te
lasa sa mai fumezi o tigare.nu poti chiuli de la moarte.am inteles ca
vrei
sa fii mai aproape de mine poate bem un ceai intr-o pivnita recent
dezgropata cu miros de mucegai sau poate undeva la etaj fara lift doar
trepte cat sa iti aduci aminte ca esti prea greu pentru picioare.ele
tac.sunt picioare.gura doar suiera cu plamanii suspendati in cerul
gurii.nu-i loc de limba...de aceea cred ca de cate ori ne vedem acolo
sus
ingerul acela de care imi vorbeai isi pune degetul pe buza de sus si
uiti...ramane doar urma aceea mica ce arcuieste buza in doua,o petala o
cumpana
deasupra cuvintelor.am obosit.mi-e rau.azi imi simteam oasele reci in
teaca
de carne si piele a gambelor sub pantalonii stinsi in praf de caramida
prea
arsa martie ar trebui sa miroase a primavara.abandonat printre betoane
am
ascultat cum mai ninge o data mi-am aprins o tigare si mainile mi s-au
adunat uscate julite si vinetii peste bricheta peste intreg trupul.

da...inca o tigare si ma retrag in cimitirul vestilor proaste
insemnez o margine a cerului tau ca sa te gasesc mai usor
tura viitoare la aceeasi ora
eu o betie tu doar un nor.

daca are sa ma intrebe mana despre ochi
privirea ta va sta amara in palma mea
ma va recruta pentru acest razboi in care nu plange nimeni
ma va mai cruta odata de mine si de ochiul meu
vom paste reculegeri si ne vom cai in zdrente
fara manie fara durere fara absente
o mare colectie de abstinente.

treaca de la mine...nici macar nu mai stiam cum te cheama.
tu ai ramas eu m-am sustras.simplu.
care dintre noi stie sa traiasca cand ne batjocorim
cand ne strain cand ne cain mult prea mult
deloc abel ci doar cain.din plin.