|
Tricephalos, romanul Ruxandrei Cesereanu,
porneste de la un jurnal de calatorie. Romanul are
trei parti: Cartea licornei, Peripetiile Alisei in
Tara New Yorkeza si Cuferele trupului meu, carora
le corespunde cate-o calatorie: in Paris, New
York si Grecia. Tricefalos descopera in acelasi
timp noi spatii, naratoarea este parca tot timpul uimita
de ceea ce vede, descoperindu-se in acelasi timp si pe
sine.
Prima parte, Cartea licornei, calatoria la Paris, face un
tur locurilor exotice ale orasului, in cautarea unei
vechi prietene de copilarie a naratoarei. Naratoarea, care in
aceasta faza incipienta inca nu are
nume, afla ca prietena sa e acum o cocota de lux,
excentrica, si hotaraste s-o gaseasca.
Astfel, impreuna cu Cobra, al doilea personaj principal al
romanului, barbatul naratoarei, colinda localurile cele
mai deocheate ale Parisului. Chiar inainte de a porni in cautarea
ei, Parisul li se pare abundent in erotism, de altfel cele mai multe
comparatii, imagini din acest volum tin de organele sexuale.
Chiar si limba franceza i se pare personajului principal de
gen feminin ca "ingaduia atatea rafinamente
tantrice si pervertite, ca si cum in ceruri s-ar fi aflat
un bordel urias care, din cand in cand, se spargea
ca un balon de sapun deasupra capetelor ce erotizau cu ardoare".
Ca sa se obisnuiasca cu erotismul Parisului personajele
merg la Muzeul sexului. Odata cu ele si cititorii sunt pregatiti
pentru ceea ce-i asteapta: "falusuri avand cate-un
ochi bulbucat in varf"; "un dos urias, caruia
ii spunea Marea Crapelnita"; "Pantagruel
urinand, nu peste un orasel oarecare iesit in
cale, ci tocmai peste Paris. Falusul sau avea forma de Tour
Eiffel, de solduri ii atarnau, intr-o parte Notre-Dame,
intr-alta Sacre-Coeur, si tot asa"; "scaun specializat
in felatiune: era un scaun pitic, dotat cu o moara
subterana de vant, prevazuta cu limbi rosii
de plastic moale"; "suprafemeia de la Tivoli, exportata
la Paris cu cei zece sani ai ei ca niste capete de copil";
"felatiunea cu limba despicata de sarpe";
"feministe hippy se lasau patrunse de falusuri canesti,
magaresti si cabaline, presimtind ca
aceasta era o uniune erotica desavarsita";
"barbatul posesor al celui mai lung falus"; "femeii
cu cei mai mari sani din lume"; etc. Cititorul s-ar fi asteptat
la un limbaj mai dur, specific subiectului abordat, dar Ruxandra Cesereanu
prefera unul voalat, as putea spune chiar metaforic. Sexul
femeiesc este numit "pisicuta". Oricum, imaginile
vorbesc de la sine, nu mai au nevoie de un limbaj dur, dar acesta, cred
eu, nu ar fi incurcat cu nimic. In orice caz, mi se pare cel
putin ciudat sa fugi de anumite cuvinte cand chiar
despre ele vorbesti. Cuvinte care insa nu lipsesc din
citatele din engleza. Sa fie limba romana mai
pudica?...
Prietena naratoarei-homodiegetice a fugit din Romania, de langa
familia sa, pentru a se face prostituata de lux in Paris,
caci "din vremea fecioriei sale se temea de plictis ca de
ciuma, sustinand ca numai dragostea fara
intrerupere il putea face uitat." Pe langa
"pisicuta miscatoare ca un dervis rotitor",
ea mai avea "un defect care, la Paris, o insemna ca pe o aleasa,
facand-o sa intre in memoria clientilor
ei: unul dintre canini ii era usor retezat". Ea isi
schimbase numele in Paris in Zizou, dar naratoarea afla
mai tarziu, in cautarea ei, inca vreo
doua-trei nume. Unul dintre ele e Licorna, de unde vine si
titlul. Ei incep cautarea ei de la Moulin Rouge, unde patroana
le spune unde ar putea-o gasi pe Licorna, care, spre indignarea
si mirarea personajului-narator, isi luase acest nume.
Doar licorna cu al sau corn i se pare un simbol falic, nu de gen
feminin. Urmatorul local e La Requinne, unde vad stripteuzele
cu centuri de castitate zimtate dublate de masti de
rechin pe fata, apoi trec pe la Le Cul barbu, un local unde
erau gustate expresiile piparate, apoi La peripherie huant, un
fel de "ospiciu de femei malformate care au, totusi, umor",
apoi ajung la La Petite Chaperon Rouge, "surpriza era ca nu
doar Scufita Rosie se dovedea a fi stripteuza, ci si
Bunica, Lupul si Vanatorul, ultimii doi fiind fie barbati,
fie femei, iar preschimbarea lor sexuala depinzand de ziua
respectiva", apoi intr-o cofetarie erotica
Le Paradis sucre unde "toate prajiturile expuse si savurate
reprezentau diferite pozitii amoroase", iar "expertele
in fructe tropicale aveau sa ma fascineze cu abilitatile
lor. Fiecare era specialista intr-un anumit fruct pe care
il introducea in sex, prin atractie magnetica".
Chiar aici patronul localului ii spune ca nu cauta
o femeie, ci "un barbat despre care nu stiti aproape
nimic". Al saselea cabaret e Les grosses truies, unde stripteuzele
purtau peruci pubiene si vizitatorii erau poftiti sa
se intreaca la jocuri de cuvinte cat mai obscene si
glumete. In Funerario, unde dansatoarele ii hartuiau
fizic pe voluntari, personajele o vad pe Licorna, care fuge
insa de ei. Jocul este inchis. Licorna, care e si
un fel de dublura a personajului care o cauta, nu se vrea
gasita. Personajele mai ajung si intr-o Casa
de Papusi, cu etajele transparente, unde sunt luati
ostatici pe o noapte, ca sa povesteasca povesti de
dragoste. Patroana fetelor din magazin le-a luat pe acestea de mici, ele
nu au o viata in afara magazinului, ceea ce
ne duce iar la Licorna, atingerea careia facea fetele
sa renunte la viata sexuala. Aici Cobra si
naratoarea reinventeaza povestile universale de dragoste,
de la Romeo si Julieta la Maestrul si Margareta.
Calatoria la Paris se termina cu A MON SEUL DESIR
JE RENONCE, un text care descrie imaginile din tablourile cu Doamna cu
Licorna. Dupa atingerea cornului falic Doamna renunta
la simturi ("Vad, aud, ating, miros si gust.").
Textul e urmat de o addenda in care sunt notate in
ordine toate localurile prin care au trecut cei doi -naratoarea cu Cobra.
Calatoria cea mai fascinanta, cea mai deliranta
si cea mai "cu picioarele pe pamant", asa
cum au darul de-a fi doar povestile (si uneori poezia) e Peripetiile
Alisei in Tara New Yorkeza. La fel ca si in
prima calatorie din roman, aici realitatea se imbina
cu halucinantul, cu delirul. Fiecare pas din realitate e urmat sau are
loc odata cu altul dintr-o realitate paralela. La inceputul
calatoriei se afla o addenda cu "lista
personajelor (in ordinea aparitiei)". Primul personaj
e Alisa amaruie, o continuatoare a Alisei lui Lewis Carroll, dar
mai avem surpriza de a-i mai vedea si pe Jack Strutul, John
Cotoiul, Sobolaneasa, Ventrilocul, Omul Crab (mi-am amintit
de Omul-vaca al lui Bastovoi), Tao (samanul) etc. - personaje
deloc de jurnal de calatorie, cat si Ezra Pound,
Spinozistii, Adam, Atena...
Aceasta calatorie e influentata atat
de Peripetiile Alisei... lui Lewis Carroll, cat si de
alt roman, la care Ruxandra Cesereanu declara undeva ca tine
foarte mult, Hidra lui Corin Braga. Spre deosebire de scrierile lui Lewis
Carroll aceasta calatorie e mai mult pentru maturi,
caci tine foarte mult de erotism si sexualitate, un
subiect inaccesibil copiilor. Spre deosebire de Hidra, calatoria
nu e una depresiva, ci din contra, vesela. Naratoarea e
aceiasi, ca si in prima calatorie, doar
ca-si gaseste un nume ("am sa-mi spun
astfel, ca sa plonjez mai usor in poveste") si
imprumuta oarecum si atmosfera din Peripetiile
Alisei... E insa o Alisa preocupata de sex,
care vede toate lucrurile prin prisma sexului sau. Aceasta
calatorie imi aminteste si de Pe drum de
Jack Kerouac si, oarecum, de Lolita lui Vladimir Nabokov. E aceiasi
placere a calatoriei, a uitarii incomparabile
din timpul drumului. Insa daca personajul lui Nabokov
e bolnav de atractia sa pentru nimfete, Alisa e bolnava de
propriul ei organ sexual si de "fantezia mea de Alisa
la treizeci si sase de ani".
Inainte de-a ajunge in America, Alisa trebuie sa treaca
si printr-un cerc de birocrati, e inca in
Romania (!): "la resedinta Ambasadorului, printre
ciuperci cu vinete si rotocoale de pui, udat cu gin, Compari si
Martini, am asistat la tot soiul de discursuri insipide: ministri
si fosti ministri, mutre de harciogi or, dimpotriva,
de lincsi, apoi demoazele, matroane si tot asa. Erau un
fel de Mistere ale Americii corcite cu Misterele Bucurestiului high-life,
iar eu nu aveam deloc chef sa le deslusesc." Tot ce stie
ea despre America sunt cartile si sfaturile care se
bat cap in cap ale unor cunoscute: "toata povara scriitorilor
americani pe care o duceam in spinare, cu Faulkner sau Hemingway,
cu Henry Miller si toata sleahta pana la
ultimii veniti, am pus-o deoparte, intr-o debara mentala."
NYC i se pare "barbatul oraselor" in care
cunoasterea celuilalt e legata direct de burta: "Orasul
era, fireste, o burta cu toate etniile posibile, iar ceea
ce il exprima cel mai bine erau mancarurile. Toata
lumea rumega, molfaia, bea, rontaia cu pofta
ceva in NYC: orice", "Ma ingrasasem
ca o luptatoare de sumo, tot rontaind cat era
ziua de lunga, iar gura mea, asa cum am mai spus-o, percepea
metropola prin mancarurile ei piparate, aromate, garnisite
cu tot felul de sosuri.", si desigur de sex: "De sus in
jos, zgarie-norii erau niste conducte infipte in
maruntaiele pamantului, de parca ar fi vrut
sa ia toata vlaga acestuia. Un fel de a face dragoste, ceea
ce, iar si iar, tinea de proiectiile mele falocentrice."
De altfel, e destul de greu sa gasesti o pagina
in roman care sa nu aiba macar ceva legat de
sex. Organele sexuale sunt intotdeauna unul din termenii comparatiilor.
Cand deschide un ziar Alisa vede Femei cautand barbati,
Barbati cautand femei, Barbati
cautand barbati, Femei cautand
femei si Triouri, cvartete, cvintete (cu exemplificari abundente
in anunturi matrimoniale). Chiar si literatura tanara
pe care o aude i se pare facuta de niste "autoare
vaginale".
Aceasta calatorie e plina de intamplari
halucinante (ca si in tot romanul). Sub efectul unui drog Alisa
zboara deasupra NYC-ului, intalneste tot felul
de personaje, in special pe care le intalnim si
la Lewis Carroll (Peripetiile Alisei in tara New Yorkeza
poate fi citita si ca un omagiu lui Carroll), dar si
fantomele unor scriitori. Alleng, de exemplu, comparat cu un motan (suprapunandu-se
cu pisica din Cheshire), nu e altul decat Karl Marx din Pe drum
sau Allen Ginsberg din realitate: "Chiar nu ma recunosti,
ma intreba motanul cel cu barba? Murit-am nu
de multa vreme si sunt unul din preferatii tai
poeti. Vai, Alleng, cum il poreclisem, de era sa fie
el, zis-am atunci, chiar tu sa fii? Iar Allen Ginsberg sau ce mai
ramasese din el, un zambet preabarbos, dadu
din cap." Il intalnim si pe Ezra Pound, si,
desigur, pe Henry Parsivul - nimeni altul decat simpaticul
Henry Miller. Apoi banuim intr-un fragment ca e vorba
de Ioan Petru Culianu si de Mircea Eliade: "Scufundat in
templul din Cagochi al gurului sau Elian, acest Novus Marsilio
Ficino fusese ucis, se zvonea, tocmai pentru stiinta-i intunecata,
dar nu de un discipol care se ratacise in satanism,
ci de niscaiva conspiratori care voisera sa-l pedepseasca
anume, luandu-i viata in closet, fiindca intelegea
prea multe."
In paralel aflam si scopul vizitei din NYC: Alisa trebuie
sa scrie o carte despre tortura. E un volum excelent si
cutremurator al Ruxandrei Cesereanu care deja a aparut la
editura Polirom. De pe peretii bibliotecii Alisa culege inscriptiile
studentilor. Desigur ca toate sunt legate de sex. Socrate,
un bibliotecar, ii spune ca ar putea face o antologie. Aceasta
antologie exista in Tricephalos.
La sfarsitul calatoriei Alisa se plimba
cu sir Klaus si Babila - Mos Craciun si renul sau,
in varianta traditionala, asista la marele sfarsit
de an "The Fuck of The Millenium", trecerea in anul 2000,
inoata cu un rechin din muzeu prin NYC, cade intr-o
carte din care nu poate iesi, apoi se trezeste intr-un
avion (in drum spre Grecia, acolo unde s-au indreptat si
Alleng cu Ezra Pound - urmatoarea calatorie). Ultima
fraza a calatoriei e: "fireste ca
nu sunt Alisa, dar lucrul acesta nu mai conteaza". Ruxandra
Cesereanu porneste de la realitate spre delirant, ca sa ajunga
la realitatea care nu mai conteaza.
Cuferele trupului meu, al treilea cap al lui Tricephalos (care cu acelasi
succes s-ar putea numi si Tricephalus) este partea cea mai intimista
a romanului. Pana aici naratoarea reusise sa
vorbeasca mult despre ce se intampla in
afara, dar mai putin despre interiorul sau. Cuferele
trupului meu are doua parti: Uterus si Jurnal
cu minotaur. Aceste parti simbolizeaza cumva o nastere
dubla a celor doi soti care devin si frati gemeni
("Se intampla insa, uneori, ca o
anumita femeie si un anumit barbat sa se intoarca
impreuna la starea de dinainte de nastere, in
tara uterului, si-aici sa regaseasca magma
identica, fara granite, a inceputului").
Uterus nu mai e jurnal, poate mai are ceva din jurnalul intim, dar nu
are nici o legatura cu realitatea exterioara. Gasim
aici o harta a trupului, atat a lui Korin (Cobra din celelalte
doua capete), cat si a naratoarei, numita uneori
Kore. La fel cum in NYC ea intelegea mai bine unde e
mancand, aici ea il devora pe Korin, astfel intelegandu-l
si confundandu-se cu el. Kore isi urase mai
inainte trupul, ca la treizeci de ani sa-l descopere, sa
descopere si ce au in comun sexul si dragostea - placerea.
In Uterus naratoarea si-a pierdut un frate, apoi a aflat ca
nu poate avea copii, baiatul pe care si-l dorea. Pentru ca
nu poate naste, naratoarea tanjeste sa mai fie
inca o data nascuta, e in permanenta
cautare a unui loc unde sa se simta ca intr-un
uter. Lucrurile scrise sunt foarte intime, ca se sperie si
Kore, insa nu si obscene: "Dar, oare, daca-mi
scriu dragostea aici, acum, nu o voi si istovi, naucind-o,
si, in cele din urma, voi pierde-o?"
Jurnal cu minotaur e o calatorie halucinanta, o imbinare
a realitatii (intr-o doza mica), a delirului
si mitologicului. Locul ales pentru o re-nastere e palatul din
Knossos al regelui Minos (ii vedem imaginea recreata la Addenda
III). Calatoria e atat prin Grecia, cat si
spre propriul pantec. Cateva fragmente de aici sunt intitulate
Aprositos (inaccesibil), Anaklaletos (inexprimabil), Anexichniastos (indescifrabil),
Adiaphtoros (incoruptibil), Arrhetos (inefabil). Aceste titluri (care
mi-au amintit de o proza-poem de-a lui Galaicu-Paun - Gol
Neperceptiv Increat) tradeaza atmosfera indescriptibila
(nu stiu cum se scrie in greaca veche) a nasterii din
propriul uter.
Tricefalos e un roman ce vine dintr-o calatorie din exterior
in una interioara (cat si una livresca,
intertextuala), de descoperire a propriei corporalitati
si a ceea ce e dincolo de corporalitate. Ruxandra Cesereanu spunea
ca dupa ce romanul a aparut pe piata
a fost invinuita de multa lume ca ar fi obsedata
sexual. Raspunsul meu ar fi ca fiecare trebuie sa
fie obsedat de ceea ce scrie. Altfel nu are rost sa pornesti
in calatorie. Calatorie placuta!
P.S.: Am citit cartea Ruxandrei Cesereanu intre
patru calatorii. Dupa ce o incepusem, am visat
toata noaptea. Dimineata mi-am amintit cateva vise,
erau foarte vii, unele erau cosmaruri, iar altele foarte aiurite.
In drum spre Brasov, citind Peripetiile Alesei in
Tara New Yorkeza mi-a venit pur si simplu sa-i
aduc Ruxandrei Cesereanu multe fructe: mere, portocale, kiwi, banane,
dar mai ales rodii (asa cum uneori se daruiesc flori). E si
asta un mod de manifestare al cititorului.
Ruxandra Cesereanu, Tricephalos, Editura Dacia, Cluj-Napoca,
2002
|
