22. Spre Germania sau altundeva

Parintii erau plecati de acasa, asa ca Kopkil lua un scaun, sari pe el si cauta pe dulap. Gasi o bancnota de o suta de dolari americani, o baga in buzunar, sari jos, isi lua rucsacul si iesi din casa. Era in clasa doispea, cu vreo luna inainte de bac. Se saturase pana-n gat de toate si hotari sa o taie oriunde.

Parintii lui erau batrani, nu mai vroia sa ii vada cum isi strang ultimii bani pentru a-i cumpara lui ceva. Mai bine o tai. Se gandea ca poate o sa se intoarca peste cativa ani cu masina, cu bani, poate ca atunci vor fi bucurosi sa-l vada, poate ca pana atunci le va trece supararea.

Isi schimba banii si lua un autobuz spre Budapesta. Poate ca reusesc, cine stie, poate ca tot ce fac acum e corect, e mai bine asa. Kopkil incerca sa se impace cu gandul ca nu a lasat nimic acasa, nici macar un bilet. Cine stie la ce se vor gandi ei. Pana vor observa si disparitia banilor. Atunci se vor pricepe. Scoala - cacat, tata crede ca daca termin scoala va fi ca-n filme, timp pierdut, labareala. Bine am facut.

Trecu granita fara mari probleme, a zis ca merge la un prieten, vreo saptamana va sta, nu, nu stie maghiara, dar prietenul lui e originar din Ardeal, stie el romana, asa ca nici o problema. Cobori in Budapesta. Nici un cuvant pe care sa-l inteleaga. Nimic. Se descurca prin semne ca sa-si cumpere un sandwich si porni sa se plimbe aiurea pe strazi, nu, e prea aproape, trebuie mai departe. Poate ajung in Germania, acolo gasesc vreun roman, sunt multi de-ai nostri acolo, sigur ca gasesc, ma descurc eu cumva. Porni in directia in care stia el ca e Germania pe jos. Orasul nu se termina, desi se facuse seara, ce dracu' ma fac acum, gandi, mai merse pana gasi un parculet. Se culca acolo pe niste frunze.

Se trezi dimineata cu dureri de cap si spinare. Se ridica si merse mai departe. Va merge pana va ajunge, trebuie sa ajunga candva. Hainele i se lipeau de transpiratie, il dureau picioarele. Nu, nu ma intorc. Iesise din oras si acuma mergea pe o autostrada, asa stia el ca e bine. Poate ca il ia vreun camion. Dar nu il ia nimeni. Merge, merge mai departe, ce bine ca mi-am luat mai multe sandwichuri gandi si isi scoate unul.

Nu mai gandeste, e prea obosit, ceea ce stie el ca trebuie sa faca e sa mearga, sa mearga cat mai departe, odata doar tot va ajunge. N-are cum sa nu ajunga. Trebuie sa ajunga doar.

Apoi se face iar noapte, i se face somn. Se culca pe iarba si adoarme. La inceput doarme mort, apoi viseaza. Viseaza ca a ajuns, ca gata, e la capatul drumului. Sta intr-un bar cu niste prieteni si vorbeste despre casa. Ar fi timpul sa ne intoarcem poate, zice unul, da, cred ca da, zice altul. Apoi se viseaza intr-un tren. Dormind.

Controlorul il cere biletul. Apoi il intreba de unde e. El povesteste. Romania! A, Hagi, Dracula, e adevarat cu Dracula asta?

Apoi pe vapor, unde e? Nu prea isi da seama, simte doar ca ii este frig, ca vantul umed il zgaraie. Aude cum cineva susoteste. Priveste in jur. Intuneric. Toti dorm. Si totusi se aude ceva, e sigur ca aude ceva. Si imediat simte cum e lovit in coaste, cum cineva il musca de gat. Ce dracu' sa fie, reuseste sa se intrebe si pierde cunostinta. Si se trezeste. Un politai il loveste dragostos cu bulanul in coaste. Altul rade alaturi. Ii zic ceva, dar el nu intelege nimic, a, sunt in Ungaria, isi aminteste in timp ce politistii il imping in masina. Da, Romania, raspunde cand e intrebat de unul ceva. Da.

23. Totul merge ca pe roate

Cand se termina drogurile, hasisul, travka, totul merge ca pe roate. Kaleosa - sau rotile, le sunt un inlocuitor bun. Rotile sunt tablete. Doamne, ce te mai poti trata, ce combinatii poti face! De pilda, cand eram la Ski, intram in buda nervos si ieseam foarte vorbaret, vesel. Secretul era un pumn de pastile cu un gat de apa. Peste vreo zece minute iti simti deja sangele pulsand, iti simti energia, vrei sa alergi, sa tipi, esti in extaz.

Chiar, ce mai radeam la Trainspoting! Doctore, sunt bune medicamentele. E misto sa ai grija de tine si sa te tratezi cand trebuie. Cand enumera personajul ala din film pastilele pe care le incercase si noi ne tavaleam de ras, ca le incercasem cam pe toate, ca ceea ce spunea se referea parca la noi, in timp ce ceilalti priveau filmul ca pe ceva SF.

De arta drogatului mai tine si vizionarea filmelor. Cand intri direct pe ecran, cand nu mai deosebesti imaginile halucinatiilor proprii si imaginile de pe ecran. Cand te sperii de incepi sa tremuri sau razi ca cretinul. Atunci imagini, atunci sunet.

Initial incepusem sa iau pastile cand nu mai aveam iarba. Apoi le-am prins gustul. Stiu ca am fost tare entuziasmat atunci cand am luat prima doza. Saream de bucurie si ziceam ca nu se compara cu iarba. Nu e chiar asa, dar si momentul efectului pune in umbra tot altceva. Tramal, Tramadol, Codeina, Efedrina, Glutetimid, batranul Diazepam, Demetrin,… pentru bunica, da, pentru bunica, ziceam la farmacie. Apoi luam, inghiteam pastilele si ma duceam la bunica. In ceruri.

Pierdeam pur si simplu simtul timpului. Imi luam pastilele si pa! memorie, pa! timp. S-a intamplat sa ma trezesc dupa vreo doua saptamani si sa-mi dau seama ca nu tin minte nimic ce s-a intamplat, absolut nimic. Era doar un gol in creier, o pata, cel putin stiam ca nu am fost agresiv, drogurile nu sunt ca alcoolul, ele nu te provoaca sa-ti bati aproapele, din contra - vrei sa faci la toti bine, in special la pastile dispare si acea banuiala, paranoia de narcoman.

Jucam atunci carti cate vreo trei zile, poate mai mult. Un pumn de pastile combinate, niste apa, suc si tigari, tot de ce aveam nevoie. Ti se pare ca incepi sa-ti revii, nu-i bai, mai bea, nene, o cana de apa! Apa te arunca inapoi in acea stare de ameteala, de beatitudine. Eram toti prieteni si ne doream doar binele. Doamne, ce de-a lucruri bune faci cand iei pastile! Nu intamplator sunt farmacii non-stop, nu degeaba cu o mica minciuna iti poti lua din farmacie un bilet in rai.

Cel mai nasol lucru, nu zic ca neplacut, cand esti rupt - iti place, e mancarimea. Incepe sa te manance pielea si daca ceilalti nu-ti trag mainile, risti sa te scarpini pana la sange, pana ce unghiile ti se umplu de piele si sange inchegat. Am patit-o de cateva ori, cand imi reveneam, nu era tocmai placut. Dar mai iei o doza si trece, totul trece. Ce e val ca valul trece, cum ziceau aia de la Mafia, nu? In public e mai nasol cu scarpinatul, nu poti totusi sa gasesti o scuza pentru ca te scarpini tot timpul. Dar timpurile astea sunt pline de atatea boli, asa ca ce e, domnule, de mirare daca am alergie, de pilda, tre' sa merg la doctor sa-mi dea ceva pastile.

Mi s-a intamplat sa merg odata la un examen, cursul imi placea, mai mult sau mai putin, dupa vreo patru zile de transa vesela. Tremuram tot, beam apa si ameteam din nou, beam cafea - acelasi lucru, era ingrozitor, cand am auzit subiectele mi-am dat seama ca nu mai pot scrie, ca imi tremura mainile ca naiba si ca capul refuza sa gandeasca. Am mai incercat atunci sa scriu, dar degeaba, faceam doar linioare, dupa care mi-am lasat un pic capul pe banca, m-am ridicat si am iesit.

Cel mai bine e in tren. Cand trebuie sa mergi undeva, sa faci un lung drum, unica salvare erau rotile. Nici nu simti cum trece timpul. Te trezesti vorbind, cu oricine, cu mosnegi, cu colegi de dracu' stie de unde aparuti, cu oricine. Si iti pare ca prea scurte sunt albumele pe care le asculti. Inca o tigara, un gat de apa si iarasi esti pe spate. Iata ce inseamna fericirea. Si daca aici ea nu exista in mod normal, eu mi-am adus-o artificial. Dar artificialitatea noastra e mai normala decat toate rahaturile care se intampla in jur. De aia, revenirea la realitate este din ce in ce mai grea. Te trezesti ca nu vrei sa mai fii cu picioarele pe pamant, nu mai vrei sa faci parte din aceasta societate de cacat. Mai tragi un fum sau un pumn de pastile si pa. Ceea ce se intampla in interiorul meu, schimba si exteriorul. Cel putin pentru mine. Asa, ma simt ca-n filme.

Stau intins in pat, nu mai sunt in stare sa privesc ceva, culorile de pe pleoape sunt prea puternice, halucinatiile m-au cotropit, si aud parca o bataie in usa. Yo, ce faci? E Fane Babanu si Bobdylán. Iar dormi, sau inca nu te-ai trezit? Ma cheama la o bere. Nu vreau, baieti, azi nu beau nimic alcool. Hai, Yo, ce-i cu tine? Sunt racit, am luat niste pastile.

Pana la urma m-au convins sa vin macar la un suc. Am coborat cu greu. Tot vorbind aiurea si razand. Ai fumat ? m-au intrebat ei. Nu.

In bar le-am spus de ce nu beau alcool. Ar fi catastrofal. As bori pana mi-ar iesi duhul. Mai bine un suc. Mi-am aprins o tigara si am baut un gat de cola. Pizdos. Imediat am simtit cum creierul ma elibereaza, ma lasa. Foarte bine. Pleoapele mi-erau foarte grele, asa ca Bobdylán, sau Fane Babanu trebuia sa ma trezeasca ca sa scrumez, sa nu-mi ard pantalonii de trening. Imi mai povesteau mai tarziu (fiindca singur nu-mi amintesc nimic) ca am tot adormit, o data cu capul pe spate, o data cu degetul in nas si de mai multe ori cu tigara in gura. De data aia exagerasem. Fane, ca sa-mi fie mai bine, imi tot comanda cola si cafea, poate ma trezesc, habar nu avea ca din contra, ma pocnea in cap fiecare gat de ceva si fumul de tigara. Cand m-am dus la buda, m-am pomenit cu Bobdylán cautandu-ma, credea ca am adormit si aici. Dar eu pur si simplu nu ma puteam pisa. Trebuia sa astept uneori vreo cinspe minute pana reuseam. Asta e defectul rotilor, desi cinspe minute in starea aia e o clipa.

Lor nu prea le-a placut ideea cu pastilele. Au zis ca iarba, hasisul e alta treaba, e misto, stii cum aratai tu, Yo? - erai varza-varza, o tineai cu aberatiile pana capul iti cadea intr-o parte. Chelnerita se si speriase si nu intelegea nimic, iti dai seama, cineva bea cafea si suc si e din ce in ce mai rupt, unde ai mai vazut asa ceva, nu, eu nu vreau asa ceva, mi-a fost de-ajuns ca te-am vazut pe tine. Nu prea ma credeau ca de fapt e fain, ca ai niste halucinatii super, esti foarte sincer si binevoitor. Oricum, eu imi gasisem inlocuitor, pana m-am trezit si eu ca nu pot sta mai mult de o saptamana fara, chiar daca fumez iarba, simt o nevoie chinuitoare de a bea pastile. Atunci am inteles ca e mai grav, ca deveneam dependent in cel mai bun caz, iar in cel mai rau si cel mai adevarat - devenisem deja. Dar nu mai conta. Nu ma mai interesa. Nu ma mai interesa absolut nimic. Mai bine asa. Cand aveam chef, sau stiam ca am sa beau vreo bere, nu mai luam pastile, fumam travka cu alcool, cand nu - tablete, mai si fumam, dar nu tin minte efectul, as vrea sa-mi amintesc, nu pot, stiu ca da, de mai multe ori fumasem cand luasem si tablete, dar nu tin minte nimic. Probabil a fost bine. Intotdeauna toate se termina cu bine.

Viata asta imi aminteste de o barca ce pluteste pe un rau in care cativa indivizi stau lesinati. Acesti indivizi suntem noi. Cu totii. Iar deasupra raului, deasupra campiilor si padurilor cu iarba ce vegheaza acest rau, soarele si luna ca o combinatie perfecta de tablete.

Sau ca o bicicleta, doar totul merge ca pe roate, nu, doctore?

24. Dragostea mea,

Zilele astea mi-am amintit de tine. De tine cea reala. Fiindca oricum erai cu mine, in halucinatiile mele. Cand imi reveneam un pic si imi aminteam de tine, mi se facea rau. Fiindca atunci realizam ca tu - cea reala, nu esti aici langa mine. Ca ai ramas doar in visele mele. Atunci repede ma intorceam la starea aia care mi te aducea. Erai frumoasa, foarte frumoasa. Toate culorile se roteau in jurul tau, dorind parca sa fie cat mai aproape de tine.

Dar zilele astea am incercat sa raman in realitatea asta, a voastra. Mi-a fost extrem de rau, nu mai intelegeam nimic, tremuram, creierul meu parca nu mai vroia sa gandeasca si sa-mi lamureasca ceva. Am simtit atunci, acum, nevoia de a te vedea. Chiar daca inchid ochii si te vad in realitatea asta a mea. Simt ca imi lipsesti mult, dar incerc sa ma adaptez noilor reguli ale jocului. Poate ca as fi dezamagit daca ai fi acum alaturi, poate ca ti-as spune ca esti mai frumoasa in visele mele, dar asta nu conteaza acum, simt ca innebunesc cand existenta ta e numai in mine, nu si in realitatea asta, a voastra.

Tocmai ascultam un album de Nautilus Pompilius. NAU - cum li se mai zice. La sfarsitul albumului era o piesa care nu aparea si pe coperta. Nu stiu ce cauta in album, probabil ca e o completare a casetei. Nu-i stiu nici macar denumirea. Hai ca ti-o traduc, daca tot e vorba de ea:

daca tu vrei sa ma iubesti
iubeste si umbra mea
deschide-i usa ta
las-o in casa

subtirea lunga neagra creatura
s-a lipit de picioarele mele
ea uraste lumina
dar fara ea nu poate exista

daca vrei - fa-mi alba umbra mea
daca poti - fa-mi alba umbra mea
oare cine? cine in afara de tine?
oare cine? cine daca nu tu?

daca vrei sa ma iubesti
pregateste pentru ea sange
toate cuvintele ei sunt minciuni
dar acestea sunt cuvintele mele

de la lungile convorbiri de noapte
spre dimineata doare capul
lacrimile cad in ceai
dar ceaiul e amar fara lacrimi

daca vrei - fa-mi alba umbra mea
daca poti - fa-mi alba umbra mea
oare cine? cine in afara de tine?
oare cine? cine daca nu tu?

Astea sunt cuvintele. Traducerea, de fapt. Nu cred ca traducerea e foarte buna. Oricum, cam asta e. As vrea sa o ascultam impreuna, da, asta cred ca am vrut sa-ti spun. Si ca mi-e dor de tine. Nu stiu daca ma intelegi. Mi-e foarte greu sa vorbesc acum, mi-e greu sa respir. Aerul asta are efecte ciudate.

As vrea acum sa ies afara si sa ma arunc in zapada. Nu conteaza daca e iarna sau nu, dar as vrea acum sa ies afara si sa ma arunc in zapada. Zapada sa se lipeasca de mine si eu sa ma rotesc mai departe pana as deveni un bot de zapada. Peste munti, dealuri. Poate asta m-ar ajuta. Poate ca nu. Sa ma incalzesc acolo in mijlocul zapezii. Apoi sa explodez.

(va urma)