Alexandru Vakulovski
SOLDATI ROMANI IN AFGANISTAN

"Ia copilul si arde-l cu capul de perete"

(Interviu cu Stepan Gaidau - nascut in comuna Antonesti, judetul Tighina, pe data de 20 februarie 1965. A lucrat ca tractorist, muncitor. Si-a facut serviciul militar in Afganistan in perioada iunie 1983 - 1 august 1985)

27 de zile pina la liberare

Stepan Gaidau: Pe 26 martie ne-au luat in armata. Pe 28 au venit in Chisinau cumparatorii, cum se spune. Ne-au luat vreo sapte zile in Simferopol. Acolo ne-au gatit. La baie, uniforma noua… Apoi am mers la aerodrom si am zburat in Kirghizia, orasul Frunze. In Kurdai era unitatea. Acolo deja am trecut cu soferia, masina am invatat-o din nou, iarasi conducerea, 500 km mars. Ne mai invatau conducerea prin munti, daca ne-au gatit de Afganistan.

Alexandru Vakulovski: V-au zis ca veti merge in Afganistan?

S. G.: Ei, cand am ajuns in Kirghizia, acolo ne-au spus. Baieti, iata, noi pe voi va gatim pentru Afganistan. Care cu parintii mai greu, sau unu' la parinti, au ramas acolo si au slujit in Kirghizia. Da' restu… Eram vreo suta de moldoveni si zece cazaci… Dupa aceea, cam prin iunie, trecusem carantina toata, ne-au dus cu trenul pana in Taskent. Din Taskent cu masinile pana la granita cu Afganistanul. Acolo toti baietii am stat jumate de zi. Apoi ne-am suit iarasi in avion, am trecut granita si am ajuns in Kabul. In Kabul am sezut o zi si au venit iarasi cumparatori. Acolo ne-am despartit. Fiecare cu… Eu am nimerit cu Grisa Barba din Grigoriopol, satul Butura. Cand am ajuns in unitate, acolo mai erau baieti moldoveni. Ne-au intrebat din ce raioane, din ce sate si unul din ei mi-a spus: Steopa, tu ai aici un consatean. Tot el s-a dus si a vorbit cu Fedea Ghinda. Am sezut trei zile impreuna. El peste trei zile a zburat acasa, a venit la demobilizare, noi peste trei zile am zburat la punctul militar. Sindand. Acolo in Sindant am fost vreun an si doua luni. Tot cu Grisa. Doi moldoveni si un ucrainean eram in prizavul (recrutati in acelasi timp) nostru. Ei, acolo ca sofer. Dupa aceea, cum merge dedovsina. Dedovsina-i dedovsina… Si de bataie a fost, n-am ce zice. Adevarat ca daca nu era dedovsina nu era asa acatarii. Ei, apoi am prins noi la unghii, si, ma rog, dam la lege pe altii. Grisa pe camion de carat apa era. Slujba ca slujba… Masina ZIL-131. Productii din alta unitate aduceam la noi. Dupa un an si doua luni, cum am spus, pe mine m-au mutat inapoi in Kabul. In Teplai Stan. Alaturi de noi era infanteria, apoi batalionul separat de aprovizionare, ori cel de reparatii? In Kabul au adus ofiteri din Uniune. Schimb la alti ofiteri de acolo. A venit si un sublocotenent moldovean. Unchiul Misa din Floresti. Noi eram trei moldoveni in unitate si ii ziceam Budulai, ca avea niste mustati groase, el zdravan. El noua ne zicea dragul tatei. El ne stima, ca moldovenii sunt gospodari si tin la neamul lor. Tare tinea la noi. Dar si cand facea niste lucruri, o!
Din Kabul s-au inceput operatiile. In Bagram am fost, in… Langa Bagram este, unde a fost cel mai fierbinte punct de lupta, acolo multi baieti s-au pierdut. Locul langa Bagram, nu departe - Pansar, acolo cel mai greu a fost. Dusmanii chiteau… Ei, impuscaturi, razboi ca razboiul. Cum este vorba: nu beleai ochii, n-aveai sa vezi casa. Iti aduceai aminte de toate cand dai de greutati. Acolo eu n-am fost mult. In deplasare cat am fost o saptamana si ceva. Si apoi din unitate iarasi in deplasari la granita Uniunii, Puli-Humri. Aduceam diferite producte, carbuni, masini, statii. Multumesc lui Dumnezeu, m-a ferit de pacate, am fost tintas la BTR, a mers tot normal. Impuscaturi au fost. Ofiterii tare spurcati erau. Lor ce le era, lor nu le era ca copilu-i a cuiva sau ceva. El sa iasa, lui galoanele sa i se ridice, stelute lor le trebuiau. In orice caz mare dobitoci au fost ei.

A. V.: Ofiterii nu ziceau nimic de dedovsina?

S. G.: Nu.

A. V.: Contrabanda s-a facut?

S. G.: Eu n-am observat sa fie.

A.V.: Droguri?

S. G.: Narcotice erau. Vroiai - cumparai de la afgani. Erau baieti care fumau. Cel mai tare heroina era acolo, baietii multi plecau cu treaba asta. Era facuta din canepa narcotica asta usoara pe care in tigara o pui. O farami, el e ca cleiul. Am incercat si eu, nu zic nimic.

A. V.: Ti se facea mai usor daca fumai droguri?

S. G.: Cum mai usor? Trageai vreo cateva fumuri de acelea si uitai de greutatile…, mai uitai de slujba, de toate.

A. V.: Ofiterii nu interziceau?

S. G.: Interziceau, desigur, dar daca erau si ofiteri care fumau…

A. V.: Ce relatii aveati cu localnicii?

S. G.: Cu afganii astia pasnici, de pe loc… Erau ca la noi. Cum se spune: ce fel de padure fara uscaciuni? Erau si rai, erau si mai buni. Copiii improscau cu pietre in masini, stricau geamurile, ii mai speriai cu automatul, mai impuscai in sus, mai astea… In orice caz invatati de parinti, tot de cineva. Cand au intrat ai nostri - i-au intalnit cu flori. Dar pe urma asa de bine se impacau cu ai nostri ca ii improscau cu pietre, porcosi. Se bagau, furau din magazine - ofiterii. Isi bateau joc de femeile lor.

A. V.: Ofiterii sovietici?

S. G.: Ofiterii nostri. Le luau, le…, isi bateau joc, in orice caz. Multe, multe probleme faceau ofiterii. Le luau, se duceau, isi bateau joc. La urma, ca sa fie fara urme - le impuscau. La inceput le impuscau barbatii, apoi femeile treceau… Apoi astia din kislakuri, populatia pasnica, ei ziua erau in sat, de pilda, noaptea se imbracau, se schimbau in uniforme de-a noastre si faceau dezordine prin sat. Apoi localnicii prindeau ciuda pe noi. Iata au fost rusii - suravi (scormonitori). Suravi, suravi… De la astea se incepeau certi. Se duceau in kislakurile apropiate, faceau… Isi bateau joc ori impuscau ca sa prinda ciuda pe noi, ca sa se rasplateasca. Ei…, multe au fost, da' pe toate nu le pot spune.

A. V.: Dezertori au fost?

S. G.: Sunt… Au fost, lepadau, ori cu tot cu automat fugeau. Si acolo ce, ii prindeau si in bande de-a lor ii… Si el primul mergea impotriva noastra, el impusca de-ai nostri. Pe dusmani daca ii prindeam ii duceam in unitate. Apoi in unitate chemam tarandoiul lor - politia, tarandoi. Tarandoii ii luau si le faceau judecata. Dar ce judecata, ca el peste o luna iar cu automatul in mana era. Tare isi bateau joc de soldati. Picau in prizonierat, ii taiau testiculele si-i dau drumul… Ori ii scoteau ochii, ii chinuiau… Ofiterii nostri tare scumpi erau la ei. Ori le taiau o ureche, ori capul cu epoleti. Lor le plateau pentru asta… Si pe soldati tot. Drumurile erau minate, inaintea coloanei mergea un BTR special, de genisti. Curatau drumurile. S-a intamplat ca mai calcau minele. Impuscaturi au fost, baieti pierduti…

A. V.: Ai vazut jurnalisti in Afganistan?

S. G.: Nu. Cum, veneau jurnalisti, doar ca nu vorbeau cu noi. Cu ofiterii.

A. V.: Se aduceau armamente noi care erau incercate in Afganistan?

S. G.: Nu, la noi n-au fost. La noi automatele, mitraliera, aruncarorul de grenade, acestea. BTR-ul. Katiusa tare s-a justificat acolo. Mergea Katiusa, apoi artileria asta, cum se spune, apoi infanteria din urma curata, facea ordine.
Se mai intampla ca tu chipurile pandeai, iar pe tine te pandeau dusmanii. Tu numai te-ai ridicat, ei fac pac-pac, iau caravana si au plecat mai departe. Caravanele veneau din Pakistan, din Iran, prin munti, pe cararuse. Magarul inainte cu stapanul caravanei si camilele din urma, incarcate. Ai nostri au facut niste bombe, adica un fel de bombe care erau ca si contorul, ea scria cati au mers, cat armament. Scria tot. Ei incercau sa afle secretul bombelor astea. Dar daca nu stii cum s-o scoti, ea explodeaza si se sterge tot. Tare cacacioase erau helicopterele, maturau tot in jur. Noi acolo eram ca nemtii cand au venit la noi, iar ei ca partizanii. Azi aici ne atacau, maine in alta parte… Bande au fost prinse. Sus in munti spitalul dusmanilor era. Acolo doctori si din America si din Pakistan, Anglia, de peste tot locul doctori erau.

A.V.: Ii ajutau americanii pe afgani?

S. G.: Da. Ii lecuiau acolo, pe bani - tot. Care luptau contra noastra, multi - pe bani. Bombe engleze la dusmani, arma care spargea blindajul la BTR, cartuse de sudura, mergea , taia blindajul si exploda inauntru.

A. V.: De ce se vorbeste atat de putin despre razboiul din Afganistan si atat de mult se minte?

S. G.: Ce rost? Politica a jucat rol mare. Nu spuneau ce trebuia. Ori chiar, daca spuneau, multe minciuni spuneau. Ca politica sa iasa… Poate ca si ai nostri erau vinovati, stii, dar ei dau vina pe afgani. In ziare erau multe minciuni, politica mergea…

A. V.: V-au interzis sa povestiti ce se intampla acolo?

S. G.: Cinci ani, asta a fost… Trebuia de tacut din gura, cinci ani nici sa trecem granita nu ne permiteau… Cu baieti din sat ne-am intalnit acolo, asta tu stii, cu Vanea, Misa, toti trei.

A.V.: Va permiteau sa scrieti acasa ce se intampla acolo?

S. G.: Nu, asta nu dau voie. Scriam ca totul e bine, normal, slujba merge… Ca luptam, ca…, nu ne dau voie, dar pe de o parte asta si… Ce sa faci rau acasa? Sa strici inima… Fotografii trebuia de facut doar dupa regulament: cu nasturii incheiati, cureaua stransa. Pe tehnica nu ne permiteau sa ne fotografiem, cu armament, cu… Album nu ne da voie sa facem. Doar asa - fotografii la parinti. Nici prin oras, la dusmanii astia, afganii. Cu afganii in general nu ne permiteau sa vorbim.

A. V.: Erau K.G.B.-isti?

S. G.: Erau. In haine civile. Ai nostri asa au aflat ca americanii vor sa aseze baza lor acolo, rachete nucleare, indreptate direct in centrul Moscovei.

A. V.: Rachete nucleare?

S. G.: Da. Nu stiu daca a fost asa, dar asa ne-au spus ofiterii. Slujba, cum, normal, fata de U.R.S.S., ca la noi nu dupa regulament era. Gimnastica, daca vroiai - singur te ocupai, mai ieseam, mai… Uniforma de campanie, gulerul alb cusut, tot binisor. Galoane fara epoleti, la panama steluta… Cu mancarea, greu era, alimentele uscate erau la putere. Vara - calduri mari, ajungea la 60 de grade, adevarat ca si productia ceea nu tinea, cartofi uscati, ceapa uscata, acolo niste conserve destupau si-ti faceau un bors si da-i bataie.

A. V.: Se imbolnaveau soldatii?

S. G.: Da, boli erau tare multe. A fost tifos, paratifos, hepatita, soferii repede hemoroizi faceau, multi cu bolile astea pe caldura…

A. V.: Ce ai invatat din razboiul asta?

S. G.: Da, acolo multe am inteles. Am inteles pretul vietii, cum se spune. Mult am inteles. Pe oameni ca sa-i intelegi… Si pe noi ca ne-au injectat, sau ce ne-au facut, nu stiu. Ca asa cateodata uiti de toate si faci ce nu trebuie. Nervii ori… Dar mai mult de la injectii. Spuneau ca e injectie pentru ceea, pentru ceea… Dar poate ca iti puneau… Mergeau la bresa.
Asta a fost in '84, cam inspre toamna. Am fost in deplasare. Am intrat intr-un kislak. A mers la inceput artileria, a sfaramat, acolo, cum, a fost informatie ca in cvadratul cela e o banda. Acolo au deschis focul ai nostri: artileria, Katiusa, toate. Apoi ne-am dus noi si faceam ordine. Strangeam de acolo, care si cum, care vii, tot dusmani strangeam. Si ai nostri - ofiterii…, poate barbatu-so, eu nu stiu, era dusman - nu era dusman, au intrat intr-o casa. Barbatul, femeia si copilul. Ai nostri l-au luat si l-au impuscat pe barbatu-so, pe femeie-sa au luat-o, si-au batut joc, toti, care cati au mers la treaba asta, ofiteri. Au impuscat-o si pe dansa la urma. Avea copil de tata. Ei au chemat un soldat, biban, chiar atunci venise din U.R.S.S., de-abia intrase acolo. Si i-au dat ordin: ia copilul si arde-l cu capul de perete. Sa mantuie si copilul. In orice caz asta n-a fost. Eu, eram in '84, aveam un an jumate, aproape la doi ani… Am tras dispozitivul de inchidere, tot binisor la automat: lasati baiatu', baiat era… Am zis la asta tilicar. Ei, el soldat, eu aveam grupa mea, sergent eram. Aveam baietii mei. Ptiu, ptiu, cum se zice, n-am avut nici o pierdere in grupa mea. Toti normal. Mult am invatat acasa, ca in hartop, in nuci, ne mai jucam de-a razboiul, astea din copilarie. Acolo mult mi-a prins bine. Nu i-am invatat pe baieti de rau, ca tot mai bine sa se pazeasca, tot mai bine astea. Cand i-au zis baiatului asta tanar sa loveasca, sa ia copilul si sa-l paleasca cu capul de perete, sa-l mantuie si pe copil, eu i-am oprit. I-am spus lui biban: pune copilul jos si da-te intr-o parte. El asa si a facut, a pus copilul jos. A pus copilul jos in ograda, ograda ceea mare, larga, l-a pus la jumate si a iesit de acolo. Si au inceput ofiterii, era un locotenent major si un sublocotenent. Ce-i cu tine, moldoveanule, incolo-ncoace, moldoveanule, ce-i cu tine? Ce sa fie? Lasati copilul in pace si gata! Cum asa sa-l lasam, tu doar stii cum se face aici treaba, tot. Nu, copilul lasati-l. El a inceput la mine mai tare, ca chipurile asa, asa. Ca pe dansul oricum sacalii au sa-l manance. Si i-am spus iarasi a doua, cum, a doua, a treia oara ca acolo…, cum, cam cu sfada, cam cu asta a fost. Ei au vazut ca n-au incotro, le-am spus: puneti mana pe automat sau pe ceva, pe pistolet sa… Numai va observ, ca eu deodata, pe loc va impusc si-i tot, pe loc. Iesiti primii si eu ies din urma, va petrec. Copilul asa si a ramas. Ei ca: oricum au sa vina sacalii si au sa-l manance ca astea, lasa sa-l manance sacalii, voi nu bagati nici baiatul la pacate, nu va trebu'. Ei, si am iesit. Am iesit toti binisor de acolo, la noi masinile erau la, hai, un kilometru nu era, de la noi de-acolo. Si ei inspre masini. Operatia se mantuise, tot binisor. Si ei asa si mai departe, incolo-ncoace, au inceput, cam cu galagie, cam cu astea. Ne-am suit, n-a fost nici o impuscatura dupa asta. Nici o impuscatura, nimic. Ne-am suit in masini, tot binisor, undeva vreo 12 kilometri am mers, tot nici un fel de impuscatura de la dusmani. Asta a fost ca ne-a ferit pacatul… Ca pe noi ei ne priveau ca in oglinda. Ca ei au vazut ca am lasat copilul acela, ori cum… Poate ca de asta nici n-au impuscat in noi, poate, nu stiu… Ca ei asta au facut cu mama lui, cu tata, toate astea inauntru, in casa. Da' copilul cand l-au scos, asta afara era. Da' ei sa fi vazut treaba asta, chiar sa fi facut treaba asta, asta la 100 de procente nu ieseam nici unul viu de acolo. Ne mantuiau pe toti. Am ajuns…, nu ca am ajuns, la vreo 12 kilometri, cum am mers cu masinile, m-au dat din masina in BTR: Stepan, hai da automatul, magazia, tot. Am luat si le-am dat automatul, magazia, grenadele, vesta antigloante, tot. Gata - tradare de Patrie. M-au dus in unitate. S-au dus repede, i-au spus sefului unitatii, polkaci cum ii zicem noi si deodata la carcera. A inceput: tu ai neamuri dupa granita, ai legaturi? Ai tradat Patria si-i tot. Ei, ce au mai spus ei acolo nu stiu. Ei si asta la mine s-a pornit… Ca acolo legea-i asa ca ordinul, neindeplinirea ordinului - impuscat pe loc. Pot sa te impuste pe loc daca nu-i asculti. Si asta la mine deodata s-a deschis… la tribunal. Pe mine la tribunal si-i tot. M-au dus in puscarie in Kabul, am sezut trei zile. Tot veneau in fiecare… trei-patru ori pe zi ma cercetau: ce neamuri ai, de ce ai facut asa, de ce asa, asa, asa… Ei, acolo bataie a mers, ca ei asculta ceva ori ca ei astea… Dupa asta baietii din grupa de la mine, ei au vazut care-i treaba, ei au luat si au scris in Uniune, in gazeta Frunzavet. Au scris scrisoare repede, cum au trimis-o - nu stiu. A venit corespondent din U.R.S.S. Din Taskent. Cand a venit corespondentul acesta eu aveam deja la vreo saptamana. Si ei veneau tot timpul si ma intrebau ceea-ceea. Ce sa le mai spun daca, gata, la tribunal si, ori impuscat, ori ani bunisori trebuiau sa-mi dea. Si deja ma gandeam: acasa - parinti, frati, surori… prieteni, cum fiecare se gandeste. Macar ei sa stie pentru ce treaba. Si cand baietii au scris a venit corespondentul asta. M-a chemat afara, in camera lor acolo. Tu esti Gaidau? Da, eu is Gaidau. Tu esti Steopa? Da, Steopa. Moldovean? Moldovean. Povesteste-mi ce s-a intamplat. Cum a fost la operatie. Da' baietii au luat si au scris, el s-a dus direct in unitate si i-a intrebat pe baieti si i-au spus. A intrebat de comandirul unitatii si acolo deja… El n-avea incotro, trebuia sa spuna de treaba asta, daca a venit scrisoare… eu nu stiu cum ii, cum is ei, daca l-au trimis - stiau altii de dansul… M-am uitat lung la dansul, lasati-ma pe mine in pace si cautati-va de treaba. - Tu stii ca eu am venit sa te apar pe tine, spune sa stiu tot ce a fost. La inceput nu mi-a venit in cap, asa ma saturasem ca mi-era deja indiferent. Ce o fi, aceea o sa fie. Daca ai tai ofiteri vor sa te ingroape, pai cu atat mai mult, a venit asta, asculta-i pe toti. N-am vrut. El mi-a spus ca maine-poimaine va fi judecata. La judecata n-ai sa poti sa demonstrezi nimic. Ce o fi, aceea o sa fie… Ei, a doua zi, a treia zi, a fost judecata. In unitate, m-au adus inapoi. Toti soldatii, toti ofiterii, toti. Corespondentul asta tot acolo. Eu i-am spus ce s-a intamplat. Cica: adevarat, asa-i, baietii asa si mi-au scris. Baietii din pluton au scris ce am facut, pentru ce m-au inchis. El a inceput sa ma apere: iata asa, iata asa, iata asa… Ofiterii astia doi, ei contra, ei au mai lipit niste vorbe, ei hai inainte, ca sa ma ingroape si tot. Ca galoane primeau, ca astea… Baietii au scris tot cum a fost, daca ei erau de fata. Corespondentul a inceput sa ma apere, da' ofiterii: demonstreaza. Iata, argumente sunt, iata sunt baietii, eu ce sa va spun, pot sa va spuna baietii. Si s-au sculat baietii si au spus tot binisor, 11 baieti.

A. V.: Baietii au recunoscut tot?

S. G.: Da-pai cum sa nu recunoasca baietii, daca au vazut care-i treaba? Deja asta-i da-l incolo, ei, hai, asta ai facut-o, dar copilul cela ce? El de abia nascut, de abia pe fata pamantului a iesit si tu sa-l… Asta-i magarie mare… Hai ca acela care sta cu automatul in mana, n-ai incotro, daca nu-l impusti tu - te impusca el pe tine. S-a terminat judecata. Tot binisor. A iesit corespondentul: iata asa si asa, tu esti liber. La ofiterii astia doi 24 de ore le-au dat sa nu mai fie, sa mearga in U.R.S.S.
Apoi pe mine m-au mutat in alta unitate. Iata cum ti-am aratat fotografiile astea, din Kabul m-au mutat in Kunduz. M-au trimis in infanterie. Asa cum au vrut ei.

A. V.: Nu trebuia sa fii sofer?

S. G.: In Sindand. Acolo mi-au rupt permisul de conducere. Practic eu eram vinovat, dar ei n-au dreptul sa rupa documentele. Si fara permis… In diferite deplasari, tintas la BTR, unde trebuia - acolo. Dar si era mai bine sa ma duc in deplasari decat sa stau in unitate. Cand m-au mutat am trecut pe la Vanea, in Bagram, ne-am intalnit. Apoi am ajuns in Kunduz, cu coloanele ne-am dus. Pe drum am implinit 2 ani. Iesise ordinul. Demobilizat eram. Cand am ajuns in unitate, acolo seful stabului, ei, cica: unde v-au adus daca e timpul sa va trimita acasa? Noi nu stim, asa a iesit… Acolo am slujit pana la urma. Pana la 1 august.
Acolo, gata, ca acasa. Iti ieseai din minti, nu stiai cum mai repede acasa. Unu', Dalgov, avea un an jumate. El tot timpul fuma tigari de astea, canepa. I-am zis: Dalgov, daca te mai vad o data drogat, ai sa ai de a face cu mine. El: bine. A trecut o zi, el tot asa fuma. Intr-o zi a dat peste mine. Cand fumeaza canepa, narcotica de asta, nu-l cunosti, miros doar n-are, de pus in vana doar nu-si pune, el fumeaza. Secretul e ca ochii se inrosesc. Ca la iepurii albi. Deodata ii cunosti dupa ochii rosii - asta e cu treaba asta. Si i-am zis: Dalgov, ce intelegere am avut? Cum ne-am inteles? Ca daca te mai vad o data ai sa ai de a face cu mine. Ia mai du-te tu… cum, in sula. Stai, bai baiete! Am inceput galagia. A primit-o binisor. A fugit din punctul militar. A fugit in unitatea de alaturi. Acolo au dat ofiterii peste el. Daca el - umflat, ochii vineti, boronit… Cine te-a batut? Au venit la noi. Acolo - iarasi, hai la sezatoare la carcera. Ei, si am stat si acolo pentru dansul si n-am vrut sa spun iata de ce, pentru ce. Eu sa fi spus ca pentru ca a fumat de asta, pe el puteau sa-l judece ori incepeau analiza la sange, o jupea. N-am vrut. Am sezut acolo trei zile. Asa si am terminat slujba, la 1 august. Ei, la 1 august, hai, Steopa, mergi acasa, aldamas. Aldamas va punem. Cu Iura Musatov amandoi, el rus. Si am dat sase sticle de rachiu si pana dimineata mi-au facut si documentele si tot.

A. V.: Ce relatii erau intre soldatii de diferite nationalitati?

S. G.: Asta, cum, depindea cum erai tu. Erau baietii mamei, cum le zic, de pilda e alintat, ori oparit, cum se zice. Daca esti baiat de treaba slujba merge ca lumea. Dar daca suntem dintr-un sat si eu deja is veteran, desigur ca pe tine n-o sa puna mana nimeni. Desigur, daca ai sa faci ce ti se spune: sa speli vasele, dar ce mare greutate, sa speli vasele? Nu-i strasnic nimic. Curatenie sa faci… Ei, oricum nu te mai punea sa-i speli ciorapii, chilotii… Nu conta nationalitatea, daca erai baiat ca lumea, totul mergea. Mai erau si astia din Asia Mijlocie, ca daca mai multi erau, ei ca sacalii, cu turma. Faceau prostii de-a lor. Si apoi incepea cearta, galagia. Da' asa… Iata cu baiatul asta din Ulianovsk, Iura Musatov, tare bine am trait. Fratioare, fratioare. Cantec, poezie l-am invatat pe romaneste. Iata Alexei Vasilevici stie de… ca in scoala nu prea o tavaleam eu bine. Da' el: invata-ma o poezie moldoveneasca. - Iurka, ce poezie sa te invat daca am fost codas in scoala? - Nu se poate, trebuie sa stii vreo una. O data, doua ori. Da-mi pace si-i tot. Ei, hai ca te voi invata eu! Si l-am invatat poezia Sade ursu-n deal si urla…(rade) A trecut timpul, am venit acasa, tot binisor. Au trecut doi ani, ma casatorisem. Si fetita deja era - Silvia. Si trebuia sa ne ducem la botez cu ea la biserica, chiar atunci se deschisese biserica inapoi. Vine tata: Steopa, te chema un rus. Ei, acum numai un rus imi trebuie! Du-te, bai, ca intreaba de Steopa Gaidau, porecla - Crupa - tot stie. Cand ies - Iura. O, fratioare! L-am luat de cumatru. Apoi am venit de la biserica, tot binisor, la masa, ca moldovenii. Am mai baut cate o suta de grame, cate un pahar de vin. Rudele au plecat, noi am ramas la masa, am mai vorbit de-ale noastre, de armata. Si el se insurase, avea si el fata. Tot asa pana-n seara. A doua zi, cand ne trezisem, hai la masa. Tata a adus un ulcior de vin si am mai cinstit cateva pahare. Iura cica: Stepan, iti mai amintesti ca m-ai invatat o poezie moldoveneasca? Eu zic: imi amintesc, dar uitasem cu totul. Si incepe la masa, eram toata familia - mama, tata, eu si Ana: sede ursu-n deal si urla… Eu: Iura, ajunge, ajunge. S-a inrosit, am iesit, am mai fumat cate-o tigara, zice: macar tradu-mi-o. Asa ceva nu se traduce. Si i-am tradus-o. Bine ca n-am intalnit-o, el tot timpul: poate voi intalni acasa o moldoveanca. Ii zic: zi multumesc ca n-ai intalnit nici o moldoveanca ca puteai sa o iei si la bot…

A. V.: Nu v-a influentat religia lor?

S. G.: Nu, asta nu. Erau soldati musulmani din Asia Mijlocie. Erau care intelegeau limba lor. Aceia mergeau ca traducatori. Dar pe urma nu-i mai scoteau. Pai, in unitate la noi, cand slujeam in Kabul, unu' cu jumate de an mai tanar decat mine avea unchi bun in Kabul, avea verisori in Kabul. El se ducea la dansii ca acasa. Aducea fructe, mai aducea cate o sticla de bautura.

A.V.: Cantau baietii in Afganistan?

S. G.: Cum sa nu cante? Cu chitare. Cantece tare frumoase despre Afganistan. Toate cantecele despre Afganistan - asta-i tot realitate, asta a fost, cantecul tot iti spune. Cantecele ne relaxau, te faceau sa nu bagi totul in cap.

A. V.: Concerte nu va faceau?

S. G.: Concerte rar au fost. Sofia Rotaru a fost. In doi ani si ceva am vazut, hai, trei-patru concerte, daca au fost.

A. V.: Nu te gandeai ca pot sa te omoare, nu te gandeai la moarte?

S. G.: Asta-i… Acolo… Sandu, cum sa-ti spun ca sa intelegi? Asa si graiam, asa era vorba: prima jumatate de an e cel mai strasnic si ultima jumatate de an, lunile de la urma. Da' asta, ca sa intelegi ce-ti spun, asta ca si cum te-ar lua de la tata mamei. Noi ce am trecut aici in Uniune, cursurile astea? Putin, slab de tot am fost pregatiti. Pentru asa razboi ca in Afganistan. Prima jumate de an tu nu stii, pe pamant strain esti. Ai frica. Dupa jumate de an tie ti-e indiferent. Am sa ajung eu acasa sau nu? Ti-e indiferent. Ultima jumate de an, cand iti raman cateva luni, apoi zile pana vei vedea parintii, prietenii, da' te pot mantui… Ca tiganul la mal cum s-a inecat, asa-i.

A. V.: Iti pare rau ca ai fost in Afganistan?

S. G.: Nu-mi pare rau deloc.

A. V.: Daca s-ar intoarce timpul si ai putea alege, ai merge in Afganistan?

S. G.: Cum sa-ti spun… Acolo noi nu ne-am dus din capul nostru. Vrei nu vrei trebuia sa te duci. Vorba ceea: Patria te cheama! Aparam tara, cum iese. La asa treaba eu consider ca nimeni de pe fata pamantului nu s-ar duce. Pentru asa ceva. Doar de… sigur, sa stii ca-i gata tara noastra… Te-ai duce ca sa-ti aperi copiii. Asa desigur ca te-ai duce. Nu asa cum ne-am dus noi si la urma ne ziceau localnicii: rusi cotropitori. Asta doar nu-i frumos… Cum este vorba la batranii nostri: da Doamne sa dea sanatate la imparati si sa se impace imparatii, ca daca s-ar impaca imparatii - mai usor pentru noi. Cui in ziua de azi ii trebuie razboi? Dar asa ca sa ma duc iarasi inapoi sa slujesc - nu. Sa te duci ca sa-ti amintesti, sa mai vezi locurile acelea, dar cred ca nici nu ne-ar permite, nu le-ar place. De pilda, cum a fost in timpul celui de-al doilea razboi mondial: sa vina nemtii aici in ospetie la noi dupa ce si-au batut joc de ai nostri, asa si noi, ca si cum ne-am duce dupa ce am impuscat, am facut ceea, ceea. Ca si cum l-ai cauta singur pe cel cornorat. Stii ca n-o cauti si o gasesti, da' mai ales cand o cauti mai repede o gasesti. Asa socot.

A. V.: Ce insemna pentru tine acest razboi?

S. G.: Sa nu dea Dumnezeu la nimeni treburi de astea… Oricum, din povestiri omul nu intelege toate. Atunci pe loc intelegi, de toate iti amintesti, la toate te gandesti. Si de tata mamei iti amintesti. De ce asa? De ce ei singuri n-au putut sa se inteleaga? Numaidecat a trebuit noi acolo sa fim? Ce inseamna razboiul acesta… Inseamna mult. Copiii ma intreaba ce s-a intamplat acolo. Nu le pot povesti nimic. Nu trebuie ei sa stie de treaba asta. Dar am inteles acolo ce-i viata si omul la ce a ajuns si pentru ce. Vezi tu ca noi nu stim pentru ce am luptat, pentru ce s-au pierdut atatia baieti acolo. Ce au castigat ai nostri, U.R.S.S-ul asta al nostru? Sau nu avea paine ca sa hraneasca oamenii astia si trebuia sa-i trimita in razboi? Sa planga atatea mame? Eu nu inteleg. La intrebarile acestea trebuie sa raspunda altcineva. Iata acum chiar toti din sat considera afganii nebuni, ca la ei nu-s toti acasa. De ce? Noi am inteles pretul vietii, ne gandim la ceea ce ni se intampla. Singur inca nu pot sa inteleg nimic.
Eu nu stiu, ce au ei acolo? Ca noua nu ne-au spus nimic. Ne-au zis doar: pentru Patrie inainte! Stii, cum era Lenin cu sapca in mana si Inainte pentru Puterea Sovietelor! Asa si noi. Ca daca lamurea fiecare soldat - se ducea trenul demult. Nu stiu ce au castigat. Mai ales ca acolo tot armamentul U.R.S.S.-ului venea.

(Antonesti, august '01)