o fo

Lansari fratesti

Cel mai interesant eveniment din ultima vreme este infratirea, ca sa zic asa, dintre Alexandru Vakulovski si rockerii de la LUNA AMARA - Mihnea, Nick, Sorin, Petru, Razvan si Richard. Alexandru Vakulovski a editat la editura IDEA (director - Vasile Ernu) cel de-al doilea roman al sau, LETOPIZDET, iar LUNA AMARA - primul CD, ASFALT, album despre care vom povesti in nr-ul urmator al revistei. Evenimentul, care iese din orice tipare "de aici si acum", este lansarea romanului si albumului, care are loc in acelasi timp si loc, cu sala/salile pline-pline, chiar daca aceste lansari nu sint (mereu) gratis. Lansarile constau dintr-un concert de peste doua ore, muzica si lecturile lui Alexandru intre cintecele baietilor de la LA. Prima lansare a avut loc la Bucuresti, la tirgul de carte, lansare precedata de participarea activa (a lui AV si LA) la "GHEORGHE", emisiunea lui Andrei Gheorghe de pe "Antena 1". A doua lansare s-a intimplat la Cluj, pe 8 iulie la Cluj, urmind sa aiba loc alte lansari la Vama Veche (pe la sfirsitul lunii august - inceputul lunii septembrie), Iasi, Chisinau, Brasov, Constanta, Timisoara... Cele doua lansari care deja au avut loc si participarea la "GHEORGHE" au fost super-super, dam citeva poze si doua texte despre, al lui Cosmin Tupa de la "Evenimentul Zilei" si al lui Matei Martin de la "Dilema".
Daniela LUDU

"Vorbim despre rahaturile nationale pe scena"

Luna Amara a lansat, la Bookarest, un roman cu huiduieli pentru Nastase si compania.
Vineri seara, in Laptarie, trupa Luna Amara a sustinut un concert pentru lansarea romanului "Letopizdet", de Alexandru Vakulovski. De ceva timp, mai ales in Romania, cultura rock este perceputa ca o fantezie evazionista. Clujenii au dedicat cintarea de vineri victimelor de la Mihailesti si si-au inceput concertul cu piesa "Asfalt".
Culoarul ingust al clubului a fost umplut de fanii care s-au inghesuit sa cinte impreuna cu protestatarii de la Luna Amara. "Sint de acord ca sa strigi "m..." nu este o critica prea constructiva pentru guvern, dar la ora asta oamenii sint dornici sa isi exprime cit mai concret nemultumirile. Pe mine ma amuza cind ni se spune ca e nevoie de liniste pina cind sintem primiti in UE. Noi credem ca trebuie sa se auda foarte tare tot ce nu merge, ca sa putem sa fim linistiti pe urma. Altfel, Nastase, Premierul Minune, cum ii spunem noi, o sa spuna ca este meritul lui", ne-a declarat mai tirziu Mihnea Blidariu, solistul trupei.
Piesele incendiare ale celor de la Luna Amara au fost intrerupte cu fragmente citite de prozatorul Sandu Vakulovski din ultimul sau roman. "Preferam sa vorbim despre rahaturile nationale pe scena ca sa putem sa discutam despre micile bucurii ale vietii in particular", a strigat liderul celor de la Luna Amara. Concertul s-a incheiat cu lista de motive de greata pe care le furnizeaza Romania: "Minciunile lui Adrian Nastase, comunismul lui Iliescu, pupincurismul lui Adrian Paunescu, demagogia lui Corneliu Vadim Tudor, greata de romanii care ii trateaza aiurea pe basarabeni, greata de cei care ii urasc pe unguri...".
Cosmin Tupa, "Evenimentul Zilei"

"Vakulovski presedinte!"
Printre lansarile acestei editii a Tirgului International de Carte, una, cu siguranta, a iesit din tipare: Alexandru Vakulovski si-a lansat insolitul roman Letopizdet (aparut la Editura IDEA Design & Print) la Laptaria lui Enache impreuna cu primul concert al turneului pe care il pregatesc cei de la trupa Luna Amara.
N-am avut parte de exercitii oratorice interminabile si inutile, nici de sampanie sau sedinte de autografe. Publicul din sala era si el cu totul diferit de obisnuitii unor astfel de evenimente mondene. Cei mai multi erau tineri, purtau tricouri inscriptionate cu diverse sloganuri (de genul "Sint masochist, traiesc in Romania", sau "Rezistent din disperare", sau "Salvati Rosia Montana" etc.), aveau cercei sau felurite accesorii metalice infipte in piele, coafuri punk si figuri incremenite si blazate, in ciuda atmosferei generale extrem de vioaie. In timp ce baietii de pe scena se pregatesc de concert, Daniel, un tinar student la farmacie prezent la lansare, imi spune cit de "adevarat" e Alexandru Vakulovski: "E aproape genial. Parca povesteste despre mine in cartea asta. Exact asa sint si eu: tinar, dezinhibat, liber, puternic". O tipa roscata cu zgarda la git imi spune ca in vremurile noastre nu prea mai e loc de sensibilitati si de visare. "Tre' sa fii cinic, altfel o iei peste bot la fiecare pas". Apoi incepe sa-mi recite ceva din versurile trupei Luna Amara: "Societate simulacru / Gustul tau e tot mai acru / Astept visul romanesc / Ca sa-i spun cit il urasc". Incheie cu ultimul vers al refrenului: "Dizident. Fii dizident!".
Tot despre un soi de dizidenta vorbeste si Alexandru Vakulovski in Letopizdet, dar ce scrie el e mult mai putin tezist decit ce cinta prietenii lui de la Luna Amara. Nascut in URSS in 1978, Vakulovski a studiat . din 1995 in Republica Moldova apoi, din 1997, la Facultatea de Litere din Cluj. Cu un astfel de parcurs biografic e oarecum dificil sa te inscrii in mainstream. In Republica Moldova viata de student la litere (si cea de scriitor) e dificila in primul rind din ratiuni politice, dar si din cauza saraciei; in Romania, dificultatile economice fac viata oricarui scriitor amara. Alexandru Vakulovski povesteste despre cele doua lumi din perspectiva calatorului care penduleaza aiurea fara sa-si gaseasca locul. Dar cartea sa este total lipsita de dimensiunea ideologica sau sociala. Ceea ce conteaza pentru el este povestea vietii: prieteniile, amorurile (sau sexul). Betia si drogurile - elemente care apar obsedant de frecvent in carte - par a fi mijloacele prin care eul narativ se opune absurdului pe care il intilneste peste tot. Dizidenta lui Vakulovski se exprima prin grotesc (povesteste despre cum "a futut una cu par pe tite si mustata"), prin indisciplina, prin inclinatia spre anarhie si delincventa, dar si - mai ales! - prin pofta cu care traieste totul, din plin, in ciuda absurdului. E genul de literatura care se citeste usor tocmai pentru ca cititorul isi gaseste destul de repede un corespondent printre personaje. Insa cind am terminat de citit, mi-am dat seama ca luate ca atare, fara spirit critic, fara detasare si fara simtul ironiei (si al autoironiei), povestirile pot denatura intentia autorului. Identificindu-te cu personajele romanului, complacindu-te in lumea uneori atroce descrisa de Vakulovski, pierzi esentialul: revolta.
"Cumparati cartea asta, este despre voi!", s-a spus la finalul lansarii. Si cineva din public a raspuns repede, in ton cu indemnurile la dizidenta ale baietilor de la Luna Amara: "Vakulovski presedinte!". Incet-incet, se string rindurile. Tinerii astia cauta un presedinte...
Matei MARTIN, "Dilema"