Marius Oprea

Pisa-ne-am pa mormintul lor
(portrete de securisti)

MIHAIL BURCA

Ilegalist, fost voluntar in Razboiul civil din Spania, sef al Directiei Generale Politice (Directia a IX-a) din Directia Generala a Securitatii Poporului, odata cu infiintarea acesteia. In 16 iunie 1951, ridicat la rangul de ministru adjunct al lui Teohari Georgescu. Cade, odata cu acesta, victima a inscenarii "devierii de dreapta" si este indepartat din structurile Ministerului Afacerilor Interne, la finele anului 1952, fara a fi insa arestat. I se atribuie coordonarea si supravegherea deportarilor din Banat, ca si coordonarea anchetelor in dosarul lotului asa-zisilor sabotori de la Canal (D.Jela, Lexiconul...). In primul caz, trebuie mentionat ca de fapt a fost unul dintre cei 5 membri ai Comisiei formata la nivelul conducerii MAI, alaturi de Alexandru Draghici, Marin Jianu, Pavel Cristescu si Vladimir Mazuru, stabilita prin Directiva care a stat la baza dizlocarilor de populatie din zona Banatului. In al doilea caz, se cuvine mentionat ca, prin natura atributiilor sale in conformitate cu organigrama Securitatii, nu putea coordona o ancheta penala, actiunile sale rezumindu-se la a urmari pregatirea politico-ideologica a cadrelor. In acest sens, i se poate atribui mai degraba organizarea intrecerilor socialiste in cadrul Directiilor Securitatii, ale caror rezultate le urmarea, le analiza si le prelucra alaturi de Vladimir Mazuru, sef al Cadrelor din DGSP. Ca director al Directiei Generale Politice, a fost ulterior acuzat de Alexandru Draghici de faptul ca a impus o linie "deviationista" in munca de partid si ca a tinut organizatiile de partid si UTM din cadrul Securitatii departe de posibilitatea de control a conducerii superioare de partid. Drept urmare, dupa indepartarea sa din Securitate, Directia Generala Politica a fost desfiintata in urma Decretului 365 din 7 septembrie 1953, prin care s-au contopit Ministerul Securitatii Statului si Ministerul Afacerilor Interne (Ministerul de Interne, Organizarea si functionarea organelor Ministerului de Interne de la infiintare pina in prezent, Arhiva Ministerului de Interne, 0420/1978). . Din dispozitia aceluiasi Alexandu Draghici, organizatiile de partid si UTM din unitatile teritoriale de Securitate au fost trecute sub conducerea organelor de partid locale. La nivelul aparatului central a fost ales un comitet de partid in care actionau 10 - 12 ofiteri politici, degrevati de alte sarcini, iar in comitetul UTM actionau 3 - 4 ofiteri, ambele comitete de partid fiind trecute sub controlul direct al sefului Sectiei administrativ - politice din cadrul CC al UTM (ASRI, fond D, dos.9916, vol.1, f.120 - 123). Cu toate acuzatiile care i s-au adus, Mihai Burca nu a fost arestat, scapind de inchisoare, ca si Ana Pauker, in primul rind gratie mortii lui Stalin (care ordonase si reprimarea veteranilor din Razboiul civil spaniol), cit si relatiilor sale la Moscova. Gratie acestora (pe relatia GRU), a ocupat din 1953 functia de sef al Directiei Superioare Politice a Armatei. Conflictul sau cu Draghici a continuat: in 1968 a reclamat ca organele de securitate i-au controlat corespondenta pe care o avea cu ministerul si i-au inregistrat discutiile de la serviciu pe banda de magnetofon, in perioada cind ocupase functia amintita. Intre timp, ajunsese adjunct al ministrului Fortelor armate, ultima functie importanta pe care a ocupat-o. Nu cunoastem data mortii.