|
Nascut la 1954, in Bucuresti. Ramin 90% surd in urma unui accident
medical si tratament cu streptomicina, in 1954... Absolv cu Magna cum
laude Scoala Postliceala de Bucatari, din Bucuresti, si devin Maestru
in Arta Culinara (doar 5 posturi la acea vreme, in Romania comunista),
absolvind intre timp si facultatea de alimentatie publica ...
Plec la tratament in strainatate cu ajutorul Crucii Rosii internationale
si cer azil politic, fac Camp-ul obligatoriu, ma stabilesc in USA definitiv,
renuntind si la cetatenia romana... La Tirgul de Carte Gaudeamus-2002
de la Bucuresti, mi se confera Premiul Gaudeamus (premiu unic, anual)
ptr. Poezie si sunt nominalizat ptr. Premiul USR debut pe 2004 (diaspora)...
Continui sa scriu, corespondenta, eseuri, critica, poeme in proza, de
placere dar numai in limba romana...
Poezia restului
sau
Putin din albastrul cerului
Nu stiu daca in centrul poeziei
sta viata sau moartea
dar a locui acolo
in centru
este odihna celui ce-si cunoaste
propria liniste
dar poate linistea sa cuprinda
legea si faradelegea
celui plecat de tinar
in cautarea cuvintelor
prin desert sau namol
tinindu-si respiratia
si oprindu-si singele
sa curga voios
prin aerul tot mai tare
al primei iubiri
incercata indelung in lanul de griu
de la marginea orasului
adica
de la marginea centrului
cind vintul si soarele
luate impreuna
aduceau ploaia cea alba
sau poate rosie
a melancoliei
a tuturor marilor poeti ai lumii
pe care doar istoria ii poate cuprinde
credeam unul in celalalt
cu mainile inclestate
fiecare in carnea celuilalt
si aceasta ne provoca o mare placere
felul acesta de a ne simti
unul pe celalalt
de jur imprejurul nostru
doar resturi adevarate
mari si pline de carne
mai proaspata decit animalul
ucis astazi
cu maiestrie
cu voluptate
am simtit dintr-o data
ca lacul din centrul orasului
se adincea pina la tine
in timp ce la suprafata lui
ma oglindeam doar eu
poem intors cu fata spre voi
spre toti prietenii mei
pe care nu-i mai pot deosebi
si nici nu mai vreau sa incerc
sa incerce ei cuvintele mele
sa caute ei privirea ta
cind ma tii de mana
si mi-asculti cuvintele
atit de bine alese
in centrul alegerii tale
sta cuibarita poezia restului
si intreaga suprafata a vietii
prin care trec venele arse
ale mele
ale poetului
ale animalului
da
sunt un animal
sunt un animal fara picioare
sunt un animal fara cap
sunt o balta de singe
de forma unui animal
cu doar doua dimensiuni
prima dimensiune esti tu
a doua dimensiune sunt eu
si impreuna
suntem tatuajul de singe
al celor care au trecut
cu picioarele peste noi
cita credinta ii trebuie unui poet
pentru a putea scrie
ca inaltul
sau peretele
il mai ajuta sa mai traiasca putin
dar foarte putin
ingrozitor de putin
dar va veni seara aducerii aminte
si seara scrisului obosit
cind un pahar de vin
se topeste pe masa
alaturi de o paine
mai alba decit pielea
neatinsa niciodata de soare
aproape ca dintii scrisului de alba
sta umbra ta la picioarele mele
fara sa-mi ceara nimic
intelege totul doar privindu-ma
fix in ochi
fix ca un caine de rasa al poeziei
la sfirsit voi renunta la poezie
dar voi folosi culori si panza
pentru un singur cuvint
pe care nu l-am putu rosti niciodata
pe care nu-l pot gindi
fara sa ma intunec
in plin cimp
in deplinatatea lanului de griu
ma odihnesc pe restul pamintului
eliberat de prietenii mei
plecati la o vinatoare
poate
fara intoarcere
eu nu caut decit urma
mirosului tau
si intind la uscat
cearceafuri mari si albe
pe care ne-am iubit
sau am scris fara incetare
ca istoria
ca si viata
nu o poti vedea decit
daca in ochii tai
straluceste nebunia
nu cea urita
propria-ti nebunie
ca si propriu-ti cuvint
fara medicamente
doar cu hirtie si cuvinte
doar cu spitale mari si albe
acoperite cu resturi
in loc de tigla rosie
putem intrece
tu si cu mine
nebunia timpului
ca o nebunie a unei livezi inflorite
cad resturi mari din cer
si poezia nu se mai vede
iar dedesubt
sub temelia de caramida
cineva
poate tatal meu
isi cearta oboseala si neindeminarea
nu am indeminare dar am maini
nu am poezie dar am cuvinte
nu am lege dar il am pe Dumnezeu
si fruntea imi ingheata
pentru ca in afara mea
este frig
va veni frigul
si caldura mea
se va retrage in caldura ta
cuvintele se vor opri
aerul va deveni catran
iar timpul va fi singurul rest
din tot ceea ce am putut
si nu voi putea scrie
niciodata...
|
