|
In lumea lui eram atat de Estica… "nu-ti aduce
geaca gri din plastic si adu-ti fuste scurte si nu-ti aduce aceiasi blugi
pe care ii porti mereu" mi-a spus.
La aeroport a intarziat patruzeci si cinci de minute pentru
ca lua parte la o discutie interesanta despre adevar, in speta daca
adevarul este ceea ce este, adica daca putem spune ca ceea ce vedem este
adevarat si pe ce baze putem spune acest lucru... Pe ce baze teologice.
Si eu imi cheltuiam lirele sterline ramase din calatoria trecuta
lasand pe robot mesaje cu o voce indepartata, nesigura, invalidata
ontologic si poate cu prea putine sanse sa fie ceea ce este, adica adevarata.
Hello, this is Joe Brown, please live a message.
Desigur, concizia potrivita unui Yoghin budist vestic anglican.
Hi, it's me, I'm at the airport, still waiting…
In aeroportul luxos, persoane cu diverse placute in asteptarea
Celorlalti. Doar ca unii erau mai Ceilalti decat Ceilalti. There
are degrees of Otherness
Passport Control. Imigration Office. EU Citizens. Australia and New Zealand.
USA Citizens.Other Passports. Fiecare pe cate o gura a monstrului
terminal. Eu fusesem livrata pe ultima."You take care, the immigration
officer might ask you very personal questions about our relationship.
It's difficult these days with all these prostitutes coming from Eastern
Europe…"
Cu ce scop calatoriti in UK?
Imi vizitez prietenul.
Si el ce face aici?
El este cetatean britanic.
Da ?!? Si cum v-ati cunoscut?
In Budapesta, Eu urmam cursurile de Master iar el vizita pe cineva.
Hm… De cand sunteti impreuna?
De aproape doi ani deja.
Cand v-ati vazut ultima oara?
In Aprilie.
Ati venit dvs. aici?
Nu, a fost el in Romania.
Intentionati sa va casatoriti?
Eu intentionez. Despre el nu stiu…
Cred ca the immigration officer n-a prea gustat gluma. In orice
caz, ma lasa sa trec prin spatele lui si bariera conceptual-politica este
fina ca aerul. Cortina de fier imi mangaie pielea in
timp ce trec in cautarea iubirii. Si cedeaza.
Pasesc intr-o lume in care nu am voie sa aduc din Est peste,
paine, miere si obiecte ascutite. Sunt tot mai dezinvolta. Victorioasa
de la Other Passports la International Arrivals in the UK. Un pas mic
pentru om, mare pentru tranzitie, however.
Scrutez multimea."Johnny", "Digest Invest", "Susie
Rosencraft". Nici o placuta cu numele meu. Yoghinul ma cunoaste doar
atat de bine. Si stie ce sa faca la acest stadiu al destinului meu.
Precis intarzierea lui are un sens bine definit intr-o
cosmologie necunoscuta mie. I'm still waiting…Still here…
"Ma scuzati, exista cumva si o alta iesire pentru Sosiri Internationale?"
"Nu, aceasta este singura, ati ratat vreun calator?"
"Nu, eu am fost ratata".
Apare.Inalt, cu parul lui negru, cu haina lunga din piele gen Matrix.
Ma saruta pe obraz, se aseaza langa mine o clipa. Atat de
mare e bucuria ca refuz sa ma uit la el pentru inca o secunda numai
ca sa aman si sa sporesc placerea privirii…
Mi-a scris un mesaj ca intarzie. Dar n-am Roaming. Si iata
dar-ul din aceasta poveste. Revelat prematur.
"This is your ticket".
?!?
"For the tube, you stupid bitch".
Ah, da.Ma simt acasa.Cat de dor mi-a fost sa aud asta.Yoghinul nu
m-a parasit, ma ghideaza inca cu unghii lungi si priviri luminoase
indeparteaza panzele cenusii de pe mintea mea ignoranta.
Mind the gap…si de asta mi-a fost dor. Acum stiu ca nu pot fi decat
in London Tube. Altadata la auzul avertismentului ma saruta pipaindu-mi
cu limba strungareata…Mind the gap…acum priveste drept inainte.
This train is for Cockfosters, anunta o voce feminina. In fata mea,
o femeie cu blana si fusta subtire de voal si picioarele goale in
pantofi. As vrea sa ma pot imbraca asa acasa. Dar sunt ierni aspre
in Transilvania. In Transylvania the roads belong half to people
and half to shadows.(din Advertising Transylvania, ghid turistic.)
The truths presented are more or less complete given the fact that Transylvania
is now mystical, now spiritual and emotional, while every settlement or
house is connected to other legends, customs and mysteries.(aceeasi sursa).
Aici drumurile apartin tuturor celor care se inchina Reginei. Africani
batand ritmuri indigene in tobe de lemn din sandalele zeului,
fete slabe cu pielea neagra, buze subtiri si vinete, ochi dusi in
fundul capului-Sud-Americance (unde dracu' sunt frumusetile din telenovele,
o alta perfida minciuna a industriei de Entertainment), copiii fidele
ale lui Nefertiti de pe coperta cartii de istorie, cu buze rasfrante
ca niste amfore, cu piercinguri in buricul fertil (al lumii), japonezi
ghidusi, doua blonde rafinate in blugi cu talie joasa vorbind cu
accent pronuntat accent britanic, si eu comfortably numb in termeni
pinkfloydieni…
This train is for Cockfosters…
"Unde e Cockfosters?"
"Oh, very far away" spune Yoghinul trezit dintr-o dulce toropeala.
"It's a suburb"
"It's more like the end of the world to me…"
"We're going off at King's Cross and take the train to Cambridge
from there".
"Si cum progresezi cu Doctoratul?
"Shit, n-am scris nimic, ma dau cu capul de pereti degeaba".
"Ce s-a intamplat, doar erai atat de pasionat de
subiect. Come on, e buddhism, ce naiba!"
"Buddhism is crap and I will never be a Buddhist", spune, cu
o grimasa neinterpretabila.
"Asculta nu se poate, eu cred in buddhism, pe mine m-a ajutat
enorm, i-am simtit efectele, si, in plus aveai dreptate, aveai dreptate!"
"Ce stii tu despre buddhism?"
"Adica…pai…ce mi-ai spus tu si ce am citit si…"
"Termina, nici tu nu poti fi buddhista pentru ca esti o ortodoxa
proasta. Dar nu e grav pentru ca everything else is crap, too! "
"Vreau sa merg la Cockfosters".
Coboram la King's Cross si ma ghemuiesc pe una din canapelele plusate
in trenul spre Cambridge. "It's a slow train…"
"You know, I just got my period, I'm afraid"
"Yeah, wonderful…"
Peste tot in jur oameni cu laptopuri punand in ordine
ramasitele zilei. Si cladirile din caramida rosie si gazonul verde pe
care le completez din amintire in intunericul de afara.
E un tren lent, un fel de personal luxos, pacat ca nu merge la Cockfosters.
Stomacul si uterul imi sunt vidate brusc. Un vid greu dupa scurgerea
sangelui. Incep sa tremur. Vizavi, chipul imobil al Yoghinului
care nu mai e buddhist. In meditatie.
"Abide in emptiness", mi-a spus.
"Tu nu intelegi vidul din uter, de aceea n-o sa fii niciodata
buddhist."
"I won't be a buddhist because I'm Western and I belong to The Church
of England".
"In plus, ti-am spus de atatea ori sa stai dreapta".
Doua maini puternice cu oase de fildes ma inclesteaza. Carnea
schelalaie trist si n-am citit toate cartile.
"I am sick, I am really really sick…"
"OK. Te vei odihni acasa".
Cu el alaturi. Emptiness,. Violently Happy.(Bjork parca).
"Abide in emptiness and your response to the world will be from wisdom
and your mind like a clear-cut diamond".
"Respira, hei, n-auzi, respira! Come on, baby, wake up, we're almost
here". Mana lui minunata ma mangaie, uterul meu
canta, sufletul meu se scalda intr-un nimic ceresc.
I will follow him…
No9, Bateman Street.
In mintea mea diamantina se intiparesc amintiri puternice.
Trebuie sa traiesc acum, sa traiesc cat pentru o viata. Fiecare
clipa dublata de proiectia ei in vesnicie, in timpul proustian,
eliadian, in cel antropologic. Caci, spun specialistii, antropologia
are ca esenta o diferenta de timp intre cel care observa si cel
care este observat. O diferenta de timp intr-o gandire evolutionista,
teleologica, politic-discriminanta. Asa devine eu-Celalalt. Diferenta
dintre pulsul meu/pulsul tau, pielea mea/pielea ta. Orgasmele noastre
defazate - o diferenta de modernitate.
|
