|
Sunt obosit de atatea vise urate
si-mi vine sa scriu poezie cu rima
care exprima
romantismul jegos al acestui frumos
oras
sunt un las
in plina ascensiune, pe bune,
chiar acum ma duc sa fut timpul - meserie grea
pentru care mintea mea
a trebuit sa capete obisnuinta
de a visa
urat.
de aceea
stau acum in statie si astept troleul sase.
si mutrele jegoase
se uita la mine ca la un salbatic
pentru ca asta sunt - un salbatic din pamant,
un ratacit pe vant
si un idiot de gand
care nu le da pace si-i intreaba
cine e mai de treaba? Dumnezeu sau dracu?
si omul, saracu,
nu va mai avea somn sau va visa urat,
poate chipul sau decorat cu un rat,
poate niste vecine cu sexele rase...
dar doar pentru ca eu astept troleul sase
nu inseamna ca trebuie sa fiti cu totii gri.
dimpotriva,bucurati-va ca veti fi
in drum spre uzina.
nu aveti nici o vina ca ea se va inchide
si fetele voastre livide
vor privi in jos...
va fi vina mea, a tanarului jegos
care nu va da pace in dimineata asta cu luna amara
si care, intr-o doara,
inainte de-a urca in troleul gri,
va rade usor:
prostii...
sunt eu asfaltul tau de zi cu zi
masinile sunt proaste
pentru ca oamenii sunt prosti.
robotii sunt niste sclavi
pentru ca oamenii sunt niste sclavi.
blocurile sunt gri
pentru ca oamenii sunt gri.
dar sufletul meu e trist
nu pentru ca oamenii sunt tristi,
ci pentru ca
marylin monroe a murit asa tanara si frumoasa
si pentru ca aseara la concert
nimeni nu a inteles ce-am vrut eu sa zic
cu chestia asta:
sunt eu asfaltul tau de zi cu zi
***
ma uit la iubita mea cum doarme.
iubita mea are un chip atat de curat,
atat de curat...
chipul iubitei mele este in deplina opozitie
cu chipul lui ceausescu.
pentru ca trebuie sa stiti: eu il vad pe ceausescu mereu.
ceausescu ne spune la multi ani de fiecare craciun, el tine prima pagina
a ziarelor
cu scandaluri de coruptie si tot el e cel care aresteaza coruptii.
de la el cumpar tigari si paine in fiecare zi, de la el
primesc banii pentru concert.
cu ceausescu vorbesc despre rock la emisiunile radio si tv,
lui ii spun: da sunt bine, nu stiu cand vin pe acasa.
iubita mea e singura care nu are chipul lui ceausescu.
iubita mea ar putea cu adevarat sa-l omoare pe ceausescu,
nu doar asa, cu pusca, ci pe bune, sa-l scoata din fata ochilor mei....
......................................................................
in fata ochilor mei apare doar ceausescu.
eu plang si iubita ma intreaba: de ce plangi?
sunt fericit, ii raspund, vad chipul tau peste tot,
nu e adevarat ca il vad pe ceausescu, l-au impuscat
la revolutie, stii doar, e mort...
e
mort?...
esti sigur? poate a scapat... stii cum e cu manipularea asta mass-media....
e mort e mort
incep sa urlu, sigur ca e mort,
doar pe tine te vad, tu esti iubita mea, altceva nu vad,
e mort e mort
e mort e mort....
........................................................................................
am obosit.
iubita mea imi mangaie parul si imi spune:
haide, iubitule, noi sau el,
totul
sau
nimic...
***
dusmanul meu numarul unu este baba de la cinci
si asta mi-a spus-o sandu acum cinci minute
ascult rammstein ei sunt cinci
si pe cinci mai nu am facut nimic.
asa-i ca poezia asta incepe prost?
atunci sa reluam:
din cinci in cinci kilometri masina se opreste
pentru a inregistra amintirea imaginilor
care ar putea rani ochii mai tarziu
si care par a fi imaginile marii poate din cauza lui moby
uite cum se strica iar armonia versului
si stai si te-ntrebi: de ce totul trebuie sa fie la timpul prezent?
nu poti vedea dincolo de minutul zero? dincolo
de saliva babei de la cinci dincolo de muzica lui moby...
sa mai incercam o data:
cinci pasari zburau stupefiant (doamne,ce cuvant!)
peste capetele noastre atingandu-se...
in definitiv, de ce ne-ar mai pasa noua de pasari atunci
cand capetele noastre se ating?
asa-i ca poezia asta se termina prost?
ei bine, nu-mi pasa, ascult no doubt cu don't speak,
ei sunt patru
si la ora patru ilinca a plecat la scoala
o sa vina mai tarziu sa facem dragoste
asa mai merge, va spuneti, insa sorry totul se termina aici
pentru ca a venit dusmanul meu numarul unu
sa imi spuna ca noi stam cinci in apartament
poate chiar sase daca o socotim si pe tipa care a plecat la patru
haide tanti nu fi proasta
mai bine sa ascultam rammestain si
sa ne uitam la sandu cum
invata...
***
bunicul meu muta mobila prin casa...
afara, oamenii s-au obisnuit cu caldura si de-a dura
isi rostogolesc capetele roz
spre gramezile de moloz. dupa ele
si-a facut un idiot terasa.
bunicul meu muta mobila prin casa...
berile in forma de obuze ingramadesc in ele betii obtuze
sentimente de disperare acoperite cu cacat.
omul a evoluat
de dimineata pana seara asa:
in zori un gandac la pranz o larva
iar la cina un vierme de cadavru...
fiecare candelabru
din fiecare apartament din fiecare frigider de ciment
are atarnat de el un mort care
actionat cu un anumit resort
ar putea sa ne spuna mult mai bine cine suntem si cum suntem
si de ce.
mult mai bine decat porcii de rasa...
bunicul meu muta mobila prin casa...
s-a si lovit de vreo doua ori de corpul inert
care-l priveste cu un ochi de expert si-i spune
tu ai fost comunist, pe bune,
ai refuzat sa te cununi la biserica sa nu te dea afara din armata
pe vremea aia stalin era frustrat sexual...
nu ai spus nimic de mortii de la canal si la revolutie
ai stat in casa si ai simtit ca esti privit
si nu ai banuit
ca iti creste un mort din candelabru...
in anii care au trecut
tot mai tacut ai devenit
si in fiecare zi ai fost si vierme si larva si gandac...
bunicul meu muta mobila prin casa...
ceva lipsit de orice sens
intr-un deplin consens
cu bunicii din celelalte case,
cu berile de pe terase,
cu larvele din celelalte rase
ca niste copii
care ne asteapta sa venim sa inlocuim
mortii din gand...
pana cand?
pana cand o sa mai adunam molozul si sticlele goale
mirosul de cadavre si limbile de lemn
mobila veche ca un sicriu plutitor
si strigatele mute de "drepti!" ale generalilor in rezerva?
putoarea de conserva
creste din lumea pe care-o parasesc...
eu mor
bunicii muta mobile prin casa
si traiesc...
***
eu am dreptate
mereu eu am dreptate
stiu ca aceasta este optiunea dictatorului
dar asta am ales - sa am mereu dreptate...
si e atata singuratate si tristete in dreptatea mea
incat as vrea sa ma insel, sa gresesc...
dar eu am mereu dreptate.
tie iti spun tot
numai de mine ascund lucruri
tie ma arat in toata splendoarea aripilor mele
doar mie imi tin ascunse privirilor culorile...
alegerea dictatorului
alegerea capului de mort
sunt un pic adolf si un pic che
dar asa sunt toti oamenii
numai tu refuzi sa ai dreptate
si te iubesc pentru asta
pentru ca nu dreptatea e importanta
nu ea e nemuritoare,
revolutiile vin si trec,
judecatile se incheie odata si odata,
doar privirea ta va ramane
gestul tau atunci cand am avut dreptate
tristetea ta pura
la auzul cuvintelor mele...
dreptate?
nu
nu voi avea niciodata dreptate
dreptatea inseamna moarte
si eu vreau sa traiesc
cu tine
toata viata...
***
sterge toate urmele
ca talentatul domn ripley
sterge-le cu lacrimile copiilor rammstein
urland
mama mama mama
mama ta e amanta talentatului domn ripley
impreuna vor sterge
amintirile nasterii tale
copilaria si adolescenta ta
pentru ca trebuie sa fii pregatit
sa intri in noul mileniu
in noua era
a mintilor goale
a marelui mars
a ochilor care nu vad
a urechilor care nu aud
auzi cantecul meu de lebada?
vezi groapa care se casca sub sufletul meu?
de ce cand o strigi pe maica-ta iti raspund mereu
clopotele de la inviere?
pentru ca toti asteapta sa invii
sa intri in pielea noului om
si cu fiecare crima tu, talentatul domn ripley,
sa fii mai aproape de apocalipsa,
violandu-ti mama, ucigandu-ti tatii,
tu
oedip ripley
tu
stergand lacrimile copiilor
cantand la flautul tau fermecat
vaslind pe raul styx
tu
numai piele fara oase
elastic ca o jucarie putreda
galben si negru ca un concert rammstein
ochelarii tai sunt lunetele puscasilor marini americani
ei ne pazesc
de cantecul de lebada
ei ne aduc noua ta religie
crima si incestul
iar cand vei fi fiind mort,
presedinte ripley,
vom sterge lacrimile copiilor
cu ele vom spala mormantul tau
pe care nu va scrie nimic
nimic
nici macar mama
nici macar mama
tu
vei fi fost nascut poate din nimic
tu
vei fi murind poate in nimic
cu clopotele de inviere tacand
si albul lebedelor ascunzandu-se
oedip din metrou
rege
scoate asul si taie cu el
jugulara
artera
drumul spre centru
periferia e regatul tau si
tu-mi esti
tata...
***
intrebare: ti se pare ca semeni mai mult cu mickey
mouse
decat cu robert redford?
esti de acord
cu garcea sau cu nietzsche?
cine zice
ca daca secolul e nou si oamenii-s la fel?
sa moara un miel
ca sa invie cristos?
am vazut de multe ori ceva frumos
ascunzandu-se privirilor noastre. din coaste
ii ieseau nu aripi ci lapte inchegat cu sange.
cand plange
lumea nu stie ca hraneste disperarea nenascuta
muta si tacuta
ce asteapta in burtile de mama
taietura de lama
care ii va ucide in lumina...
intrebare: cine e de vina, rambo sau adolf hitler?
cristofor columb sau bush?
ursuletii de plus
s-au transformat in soldati feroce
pe care o voce
ii asmute asupra noastra si din fereastra
ceausescu ne priveste zambind.
e un ceausescu nou, iubind, nu pe noi neaparat,
ci asa, in general...
intrebare: esti om sau animal?
adevarul e pe la mijloc, vei spune,
pentru ca eu seman si cu tom si jerry
si cu stan si bran,
pentru ca exista si fantazia si afganistan...
atunci de ce nu ai doua inimi, te-ntreb,
de ce nu ai doua minti?
de ce nu ai patru parinti?
de ce nu dai, macar cu o mana, in loc
sa iei cu amandoua?
cand ploua
oamenii se ascund,
iar in gand
viseaza ca e soare...
intrebare:
pana cand, ba,
pana cand?
|
