|
||
|
|
||
 |
Dumitru CRUDU D U E L U L |
 |
|
Personaje Leonard
Callist: Loveste-ma. E rindul tau sa ma lovesti. Leonard: Nu vreau. Callist: Loveste-ma in maxilarul sting. Sau, loveste-ma sub barbie. Leonard: Nu am chef. Callist: Lumea asteapta. Leonard: Astazi nu am nici un fel de tragere de inima pentru asta. Callist: Te rog, trage-mi una in barbie. Leonard: Ti-am mai spus, nu vreau. Callist: Nu vrei? Leonard: Nu. Callist: Dar de ce? Leonard: Nu stiu cum sa-ti spun. Callist: Nu te mai recunosc. Nu te simti bine? Leonard: Ma simt foarte bine. Callist: Poate ai cazut din nou prada melancoliei? Leonard: Nu e vorba despre asta. Callist: Dar despre ce-i vorba? Leonard: Pur si simplu m-am saturat sa-ti trag pumni in fiecare zi. Pur si simplu m-am saturat sa te bat zi de zi. Callist: Aclasi lucru insa il fac si eu, iar eu nu m-am saturat. Leonard: Vad. Callist: De dimineata si pina seara tirziu te snopesc in bataie si, crede-ma, o fac cu foarte mare placere. Leonard: Te cred. Callist: Lumea asteapta. Actioneaza. Leonard: Ti-am spus, m-am plictisit de treaba asta. Callist: Eu insa am venit la meciul asta cum altii merg la filarmonica. Eu am venit de buna-voie cum altii se duc sa se vada cu iubitele lor. Pentru mine, a ma bate e o mare bucurie, e cea mai mare bucurie pe care o pot avea in viata asta. Leonard: Pe mine insa m-au fortat sa intru pe ring, cu toate ca nu voiam sa intru. Ei m-au adus direct de la spital, unde am nimerit dupa cnocautul de ieri, si m-au aruncat pe ring, impunindu-ma sa boxez. Dar eu nu vreau sa boxez. Eu ma simt rau. Am ameteli. Mi se invirte capul. Si in permanenta imi vine sa vars. Callist: Si mie imi vine sa-mi vars matele. Dar, cu toate astea, mie imi place sa ma…bat. Leonard: Te cred. Callist: Imi place sa-mi ridic pumnii in dreptul fetei si sa ma apropii de tine. Cu pumnii strinsi sa ma apropii de tine si sa te lovesc pe neprins de veste. Leonard: Acum, cred, nu o vei face. Callist: Ba da, o voi face. Eu te voi lovi naprasnic
cu un croseu. Callist: Ba da, o voi face. Leonard: Nici nu credeam ca am sa cad. Am zburat prin aer si m-am insirat pe podea. Callist: A fost frumos, nu-i asa? Leonard: Bineinteles. Callist: Acum e rindul tau. Te rog, e rindul tau. Aplica-mi o directa de stinga. Leonard: Eu am sa renunt. Nu mai pot ! Sunt si eu om ! Imi cer scuze. Este numai vina mea. Nu vreau sa pacalesc pe nimeni. Vreau foarte mult. Dar nu mai pot. Ceva s-a rupt in mine. Vreau sa boxez, dar miinile nu ma mai asculta. Nu mai pot boxa. Mi-e dor de nevasta-mea. Vreau sa boxez, dar miinile nu ma mai asculta. Vreau sa agat manusile in cui. Sa vind casa mea din Montreall, sa incarc totul in conteinere si sa vin acasa, in Romania. Nu mi-e teama ca aud cei de la interbox ce spun. Eu vreau sa las totul balta si sa ma intorc acasa. Callist: Nu se poate. Leonard: Miinile nu ma mai asculta. Callist: E absurd ce spui. Leonard : Ce, nu ma crezi ? Callist : Eu te cred. Leonard : Imediat cum am pasit pe ring, miinile au inceput sa-mi tremure. Callist: Nu pot crede una ca asta. Leonard: Pe bune. Callist: Nu pot crede ca tocmai tie sa-ti tremure miinile care, pina acum, nu ai pierdut nici macar un singur meci. Leonard: Miinile nu vor sa-mi mai execute comenzile. Eu vreau sa ma bat, dar ele nu ma mai asculta, nu se mai supun vointei mele, nu se mai misca incolo unde vreau sa le indrept eu. Nici macar in pumni nu le mai pot stringe. Callist : Si ce ar putea insemna asta ? Leonard : Organismul meu a imbatrinit si nu mai vrea sa mi se mai supuna. Organismul meu a cedat. Callist : Si ce vrei sa faci acum ? Leonard : Eu atita vreau : sa renunt la box si sa ma intorc acasa, in Romania. Callist : Si de ce nu pleci ? Leonard : Ei nu ma lasa sa plec. Callist : Minciuni. Leonard : Ba nu. Ei m-au ridicat din pat, de la spital unde zaceam dupa cnocautul de ieri si m-au adus pe acest ring. Ei. De ce nu vor sa ma lase sa plec ? De ce ? Callist : Pentru ca esti cel mai bun la ora actuala. Chiar si decit mine esti mai bun. Si apoi, de pe urma faptului ca noi ne umplem in fiecare zi de singe, ei cistiga sute de mii de dolari. Ce, ai vrea sa piarda banii astia ? Leonard : Ma doare in cot de asta. Pe mine nu ma intereseaza banii astia. Eu imi vad in fata ochilor doar copilul nascut acum aproape o luna, si aud vocile baietilor mai mari - "tati, ai promis ca nu te mai bati!" - pe care nu mai stiu de cind nu i-am mai vazut. Vreau sa-i vad. Vreau sa fiu linga ei. Vreau sa fiu linga nevasta-mea, in Romania! Vreau sa traiesc o viata normala ! Callist: Ai niste dorinte cam ciudate! Leonard: Vreau sa ies afara, in strada si sa ma asez pe marginea trotuarului, cu copilul meu pe genunchi, si sa ma uit la trecatori. Vreau sa ma asez pe banca din curte si, pur si simplu, sa ma uit la trecatori. Vreau sa fiu un om obisnuit, ca toti oamenii. Callist: Este complet inuman ce spui. Leonard: Dar eu vreau asta. Callist: Mai bine te-ai gindi la aceea ca ai pierdut centura din cauza acelor cinci sute de grame mai mult. Leonard : Da, am iesit pe ring cu cinci sute de grame mai mult si am pierdut centura. Ei si ce daca am pierdut-o ? Callist :Tu puteai insa slabi. Leonard : Da, puteam. Cind am venit in Canada
aveam 70 de kilograme, dar tot timpul a fost asa si pina
acum am reusit sa slabesc. Acum insa nu
am mai pot. Cu o ora inainte de-a incepe meciul, aveam
700 de grame peste limita categoriei. Adica aveam 61,235 kg. Ei
m-au obligat sa intru in sauna ca sa slabesc.
Cu toate ca imi era rau, nu ma lasau
sa ies afara din sauna. Au incuiat usa.
Credeam ca am sa innebunesc acolo, in mijlocul
aburilor din sauna. Eu nu mai pot ! Eu nu mai rezist! Strigam in
sauna ! Cind am iesit afara, am vazut
doar frigiderul in fata ochilor si multa, multa
apa si am baut. Greutatea mi-a crescut din nou cu 500
de grame. Dar, chiar si asa, ei m-au obligat sa intru
in ring. Leonard : Ai fi vrut sa nu maninc deloc ? Callist : Trebuia. Leonard : Nu am putut sa nu maninc. Callist: Si totusi, slabeai in fiecare zi cite putin, dar corpul iti raminea inca hidratat. La sfirsit trebuia sa renunti la apa. Leonard : Da, trebuia. Callist : De ce nu ai vrut sa renunti la apa ? Leonard : Ca sa nu ma bat. Callist: Oricum insa, te-au fortat sa te bati! Leonard : Da, m-au fortat ! Callist: Trage-mi una. Toata lumea adunata aici asteapta sa-mi tragi una. Voci din multime :Pe el, Mosule! Rupe-i falcile! Voci din multime: Sparge-l pe Callist ! Voci din multime: Rupe-i falcile! Callist: Toata lumea asteapta sa-mi tragi una, din toate puterile, direct in barbie. Leonard: Asa cum m-ai pocnit si tu nu demult? Callist: Exact. Asa. Leonard: Eu totusi vreau sa ies afara si sa ma asez, pe banca aia din mijlocul aleii si sa admir ploaia care cade afara. Callist: Nu o vei putea face. Leonard: Ba da, o voi face. Callist: Te inseli. Leonard: Vreau sa ies afara! Callist: Dar nu e nici o alee afara. Si nici macar nu ploua, caci aici nu suntem in Romania unde e mereu vreme urita, ci suntem in Canada unde mereu e un timp foarte frumos. Leonard: Nu e timp frumos in Canada. Callist: Ba da, e foarte frumos. Leonard: De unde stii? De unde? Caci nu ai fost afara. Astazi nu ai fost afara. Si nici ieri. Si nici alaltaieri. Sint luni de zile de cind nu ai mai fost afara. De cind nu ai mai fost nicaieri. Callist: Da, de citeva luni nu am mai iesit afara. Asa cum nu ai iesit nici tu. Loveste-ma! Leonard: Eu nu vreau sa te lovesc. Eu vreau sa stiu cum e timpul afara. Eu vreau sa stiu daca cerul e intunecat sau nu. Callist: Pentru mine asta insa nu are nici o importanta. Loviturile pe care ti le aplic in fata nu au nici o legatura cu vremea de afara. Nici una. Leonard: Pentru mine insa au o legatura. Au o legatura. Ba chiar, o foarte mare legatura. Callist: Exagerezi. De altfel, vreau sa te intreb ceva. Pot sa te intreb ceva? Leonard: Te ascult. Callist: De ce nu te-ai barbierit astazi? Leonard: Mare lucru. Callist: Eu insa m-am barbierit. Eu ma barbieresc in fiecare zi pentru ca stiu ca trebuie sa ma bat si lumea ma asteapta. Inainte de-a ne bate, eu ma barbieresc bine. Pentru mine este foarte important ca atunci cind ne batem sa fiu barbierit. Leonard: Pentru mine asta nu are nici o importanta. Callist: Sint mindru ca adolescentii au inceput sa se barbiereasca anume cu lamele cu care ma rad si eu. Leonard: Fleacuri. Callist: Pentru tine nimic nu are importanta. Ai venit astazi sa ne batem avind pantalonii necalcati si fara cravata. Leonard: Mi-am pierdut cravata. Callist: Minti. Nu ti-ai pierdut-o. Sta pe etajera din baie. Nu ma poti minti, caci dormim in aceeasi camera de ani de zile. Leonard: M-am saturat. Nu mai vreau nici macar sa ma spal pe dinti. Nici macar sa-mi spal picioarele. Altadata, atunci cind eram in Romania, imi placea la nebunie sa-mi spal picioarele. Mi le bagam, dupa meciuri, in apa si mi le spalam indelung cu sapun. Puteam sa stau in apa aia chiar si o ora intreaga. Callist: Imi vorbesti zilnic despre asta. Leonard: Vreau sa deschid fereastra si sa respir aerul de afara. Callist: Asta nu-i posibil. Leonard: De ce? Callist: Fereastra e batuta in cuie. Leonard: Cine a batut-o in cuie? De ce e batuta in cuie? Callist: Nu stiu. Lumea asteapta sa te bati. Oamenii astia care au venit in sala au platit bani pentru a te vedea pe tine cum te bati pe acest ring, plin de singe, cu ochii tumefiati. Ei au venit obositi de la munca si vor sa te vada batindu-te. Ei pentru tine au venit incoace, Leonard. Loveste-ma sub barbie! Leonard: M-am plictisit de toate. M-am plictisit. Nu mai vreau nimic. Callist: Lumea insa asteapta. Sint niste oameni foarte de treaba si ar fi pacat sa-i dezamagim. Toata lumea asta s-a adunat ca sa se uite la tine cum imi rupi falcile. Ar fi pacat sa-i dezamagesti. Leonard: De ce? Callist: Deoarece… Leonard: Hai, hai, spune-mi de ce ! Callist: Fiindca printre ei sunt unii care nu au unde sa doarma la noapte, sunt unii care s-au certat cu nevestele lor, care nu au bani ca sa-si plateaca intretinerea, care si-au pierdut astazi serviciul sau carora le-au murit parintii. Unii dintre ei sunt plini de datorii, iar creditorii ii cauta peste tot. Ei au venit incoace pentru tine, Leonard! Ei au venit incoace ca sa uite de ei, Leonard! Leonard: De unde stii toate astea? Callist: Ziaristul de la televiziune mi-a zis asta. Leonard: Eu insa nu-l cred. Callist: De ce nu-l crezi? Leonard: Nu-l cred. Fiindca nu-i vad la fata pe cei care s-au adunat in jurul nostru. Pentru ca nu stiu daca-i asa cum zice ziaristul sau nu. Eu, de exemplu, banuiesc ca printre ei sint hoti de buzunare care-si selecteaza victimele chiar in timp ce noi ne batem. Eu cred ca printre ei sunt tipi care au venit la agatat femei, tipi care, dupa ce pleaca de aici, isi snopesc in batai sotiile sau copiii. Eu cred ca printre ei sint pungasi si criminali care sint gata sa te omoare pentru o simpla privire pe care le-o arunci. Printre ei sunt betivi, sunt curve, sunt scandalagii. Callist: Nu ai dreptate. Leonard: Dar noi nu stim absolut nimic despre cei in fata carora ne batem. Callist: Eu cred ca stim. Leonard: Dar nu putem sa stim fiindca nu i-am vazut niciodata in viata. Callist: Eu, totusi, cred ca sint niste oameni foarte de treaba cu care ar fi o placere sa stai la o bere. Leonard: Dar i-ai vazut macar o data la fata? Callist: Nu, niciodata. Leonard: Nici eu nu i-am vazut. Dar as vrea macar pe unul dintre ei sa-l vad. Sa-l vad pur si simplu la fata. Callist: De ce? Leonard: Pentru ca asa vor muschii mei. Tie insa oricum nu-ti pasa de lucruile astea. Callist: Da, nu-mi pasa. Leonard : Atunci pentru ce te bati tu ? Callist : Eu ma bat pentru bani. Eu ma bat ca sa stig bani pentru a-mi intretine familia si rudele mele din Panama. Eu ma bat ca familia mea sa nu moara de foame in Panama. Leonard : Si eu, intr-un timp, dar acum vreau sa renunt la box si sa ma intorc acasa, in Romania, dar ei nu ma lasa sa plec si ma forteaza sa ma bat mai departe. Callist: Eu insa nu vreau sa renunt la nimic pentru ca eu altceva nu stiu sa fac, pentru ca, altminteri, atit eu, cit si familia mea, am muri de foame. De aceea, pentru mine este foarte important, chiar si daca voi pierde, sa inaintez spre tine cu pumnii strinsi sub barbie si sa te lovesc. Apara-te. Acum am sa te lovesc cu un croseu naprasnic. Leonard: A fost o lovitura pe cinste. Callist: De ce nu te-ai aparat? Leonard: Pentru ca nu am vrut. Callist: Ce e oare in capul tau? Leonard: Ma gindesc la oamenii care se plimba acuma pe strazi. De citeva luni de zile nu am mai vazut nici un om plimbindu-se pe strazi. Nici unul macar. Iar mie imi place foarte tare sa-i urmaresc pe oamenii care se plimba pe strazi. Callist: Astazi afara nu e nici tipenie de om. Leonard: De unde stii ca nu e? Callist: Ziaristul mi-a spus. Leonard: Si tu l-ai crezut? Callist: Da, l-am crezut. Leonard: Tot ce spune el sint niste minciuni. Callist: Nu-i adevarat. Leonard: Sint sigur de asta. De ce sa-mi spuna el mie ce e afara? Callist: Mie insa mi-e suficient. De ce sa ma mai obosesc sa merg pina afara? Imi zice el cum stau lucrurile. Leonard: Iar mie nu mi-e suficient. Eu vreau sa vad cu ochii mei viermuiala de pe strazi. Vreau sa vad cu ochii mei lumea care invadeaza orasul. Vreau sa fiu si eu pur si simplu un om anonim pierdut intr-o multime nesfirsita de oameni pe care absolut nimeni nu-l stie. Callist: Eu insa nu-mi doresc decit sa ma bat deoarece aceasta este cea mai mare sansa a vietii mele. Cine as fi fost eu daca nu ma bateam? Vreun chelner nenorocit in Panama? Leonard: Eu insa vreau sa plec! Vreau sa ma intorc cit mai repede in Romania, chiar si daca nimeni nu ma asteapta acolo. Voci din multime :Pe el, Mosule! Rupe-i falcile! Voci din multime: Sparge-l pe Callist ! Voci din multime : Pe el, Mosule! Rupe-i falcile! Voci din multime: Afara de pe ring! Voci din multime: Afara de pe ring! Callist: Lumea a inceput sa ne huiduie. Afunda-mi una in ochi. Tu esti mai bun decit mine. Esti de o mie de ori mai bun decit mine. Leonard: Atunci am sa te lovesc eu. Apara-te! Callist: Mi-ai frint maxilarul. Leonard: Acum esti multumit? Callist: Da. Noi trebuie sa ne batem pentru ca lumea asta a facut zeci de kilometri ca sa ne vada. Au mers cu troleibuzele, autobuzele, au venit pe jos ca sa ne vada pe noi. Ei si-au legat toate sperantele de noi. Sute de ochi ne urmaresc cu aviditate si lacomie. Leonard: Aviditate si lacomie e acelasi lucru. Voci din multime: Afara de pe ring! Voci din multime: Afara de pe ring!
Callist: Lumea ne huiduie tot mai tare si mai tare. Noi i-am dezamagit. Ei tropaie de furie. Ei au inceput sa arunce in noi cu oua clocite si cu rosii stricate. O rosie m-a nimerit in ochi. Noi le-am inselat asteptarile. Sunt nevoit sa te lovesc cu o directa de dreapta. Leonard: Loveste-ma. Callist: Alta solutie nu am. Leonard: Te cred. Callist: Esti o pramatie. Nu-ti pasa deloc de onoarea noastra. Leonard: Mare lucru. Callist: Esti un iepure fara coada. Esti un guzgan fara urechi. Leonard: Sa zicem ca-i asa. Callist: Nu a mai ramas nici un pic de demnitate in tine. Leonard: Da, nu a mai ramas nimic. Callist: Esti un cal fara limba. Leonard: Asta-i aproape un compliment. Callist: Trebuie sa facem ceva. Lumea ne huiduie tot mai tare si mai tare. Leonard: Sarmanii oameni. Ce deceptie au
suferit. Mi-e mila de ei. Leonard: Faci cum vrei. Callist: Fii atent, te lovesc in maxilarul drept. Leonard: Mi-e atit de tare dor de nevasa-mea. Callist: Mi-am pregatit pumnul. Fii atent! Leonard: Eu vreau s-o vad. Nu am mai vazut-o de-o jumatate de an. Voci din multime :Pe el, Mosule! Rupe-i falcile! Voci din multime: Rupe-i falcile! Voci din multime: Sparge-l pe Callist ! Callist: Lumea ma aplauda. Ti-am aplicat o lovitura extraordinara. Leonard: Eu vreau s-o vad pe nevasta-mea. Callist: Ziaristul mi-a zis ca ea te-a parasit. Leonard: Nu cred. Nu-i adevarat asta. Callist: Acum am sa te lovesc in nas. Drept in nas. Leonard: Nu putea sa ma paraseasca! Nu putea, caci ea tine foarte mult la mine! Callist: Mi-a reusit si lovitura pe care ti-am aplicat-o in nas. Lumea s-a ridicat in picioare si imi striga numele. Ei ma privesc cu nesfirsita admiratie. Voci din multime: Bravo, Callist! Bravo! Voci din multime: Bravo! Bravo, Callist! Voci din multime: Bravo! Bravo, Callist! Leonard: Ea nu putea sa ma paraseasca. Callist: Am sa-ti trag un pumn in gura. Leonard: Trage-mi. Callist: A fost o lovitura grozava. De ce nu ai parat-o? Leonard: Mi-am amintit de Jaba unde ma duceam dimineata si beam ceai impreuna cu nevasta-mea. Callist: Asta se intimpla foarte demult. Leonard: Dar eu mi-am amintit de asta acum. Acum, in acest moment, aburii fierbinti mi-au astupat nasul. Acum, acei aburi de atunci, de la Jaba, ii simt atit de puternic. Callist: Jaba aceea nu mai exista. Leonard: M-ai lasat masca. Callist: Cum putea sa-ti placa acea cafenea mizerabila din Romania unde scaunele nu aveau spatar si toata lumea de acolo minca seminte de floarea-soarelui? Romania voastra seamana cu acea cafenea mizerabila! Leonard: Ma uimesti din ce in ce mai tare. Callist: Panama noastra este insa ca un restaurant fara ferestre si fara usi, incit eu sint bucuros ca am scapat de Panama si am ajuns in Canada unde totul este pur si simplu eclatant . Leonard: Iar eu nu sunt bucuros. Eu tinjesc dupa acea Jaba din Ploiesti. Callist: Lumea a inceput sa ne fluiere din nou. Ei arunca in noi cu fructe stricate. Va trebui sa facem ceva. Tu faci ce vrei, eu insa am sa te atac. Am sa ma arunc asupra ta aproape ca o fiara hamesita. Apara-te sau ataca si tu. Leonard: Eu as vrea sa merg la Jaba. Eu vreau sa fiu acum la Jaba, in Romania, stind la o masa, impreuna cu nevasta-mea. Callist: Ai face mai bine sa te aperi. Leonard: Vreau sa ma plimb pe o strada din Romania impreuna cu nevasta-mea. Callist: Strazile din Romania sint pline de gropi si de baltoace, spre deosebire de autostrazile din Canada. Leonard: Dar mie imi plac si asa. Callist: Ai innebunit. Voci din multime: Bravo! Bravo, Callist! Leonard: M-ai lovit bine, incit abia de ma pot ridica de jos. Esti un erou. Lumea iti striga numele. Callist: Nu am avut incotro. Leonard: Te inteleg. Callist: Pe tine insa lumea te huiduie. Leonard: Eu vreau sa plec de aici. Callist: Mie insa imi place aici. Totul e atit de frumos aici, in Canada. Absolut totul. Asa ceva nu ai sa vezi in Romania. Leonard: Ai perfecta dreptate. Callist: Mie imi place sa ne snopim in bataie. Vezi, lumea ma aplauda, iar in tine arunca resturi alimentare. Leonard: Nu au decit. Callist: Ei insa si-au legat atitea sperante de tine. Leonard: Iar eu nu. Callist: Ti-am mai tras un pumn in maxilar si oamenii au inceput din nou sa ma aplaude. Ma bucur foarte tare cind lumea imi striga numele. Leonard: Bravo. Callist: Esti un insensibil. Leonard: S-ar putea. Callist: Ma bucur foarte tare ca lumea imi scandeaza numele. Leonard: Dar nu-i vezi pe cei care te aplauda. Noi sintem despartiti de ei de un perete de sticla. Callist: Important este ca ei ma vad. Leonard: Te imbeti cu apa rece. Callist: Nu cred. Leonard: Eu as vrea, cum ti-am mai spus, sa le studiez fetele celor care ne urmaresc cum ne snopim in bataie. As vrea sa ma uit in ochii lor. Callist: Uita-te. Uita-te in ochii celor care te huiduie. Leonard: Nu are importanta ca ma huiduie. Callist: Oare nu intelegi ca ei nu vor decit sa ne vada cum ne stilcim mutrele. Ei vor sa ne vada cu buzele sparte si cu ochii vineti. Numai asta-i intereseaza pe ei si mai mult nimic. Nimic. Leonard: Eu totusi as vrea sa stiu ce-au facut aseara. As vrea sa stiu daca au baut, s-au certat sau au facut dragoste. Callist: Pe mine nu ma intereseaza ce-au facut ei aseara. Leonard: Poate ca au tras o betie strasnica. Callist: Treaba lor. Leonard: Vreau sa stiu ce ginduri le trec prin cap cind noi ne snopim in bataie. Callist: Nu cred ca se gindesc la ceva anume. Eu cred ca ei nu se gindesc la nimic. Leonard: Te inseli. Callist: Ba, tu te inseli. Leonard: Cind mi-ai tras acum un pumn in gura si eu am cazut, facut cnocaut, nu cred ca nu se gindeau la nimic. Ei se gindeau la ceva, dar nu stiu la ce. Eu as vrea sa stiu la ce se gindeau in acel moment cind zaceam jos, fara cunostinta. Callist: Ei se gindeau la mine, asa cum mi-am dorit dintotdeauna. Leonard: Adica, glorie. Callist: Da, glorie! Aplauzele lor ma scot pur si simplu din minti si imi dau noi forte. Leonard: Dar poate ca cei care te aplauda sint niste tilhari, niste tipi care dupa ce vor pleca de aici vor jefui trecatorii pe strada. Nu te-ai gindit niciodata la asta? Callist: Chiar si daca e asa, important este ca imi scandeaza numele. Leonard: Eu imi dau seama ca, fara a sti lucrurile astea, eu nu ma mai pot bate mai departe. Voci din multime :Pe el, Mosule! Rupe-i falcile! Voci din multime: Rupe-i falcile! Voci din multime: Sparge-l pe Callist ! Callist: Eu am sa te lovesc din nou cu o directa de stinga. Atentie! Leonard: A fost foarte bine. A fost o lovitura foarte reusita. Lumea te aplauda ridicata in picioare. Callist: Traiesc un moment de virf. Asta mi-am dorit-o dintotdeauna. Gloria. Recunoasterea lor . Si atunci pot sa ma bat de dimineata si pina seara tirziu. Leonard: In Romania cred ca acum a iesit soarele. Callist: Nu ai de unde sa stii asta. Suntem fluierati din nou. Suntem din nou injurati. Toata sala bate cu furie din picioare. Ei si-au pus atitea sperante in noi, iar noi ii dezamagim. Ei vor sa ne vada, in sfirsit, cu ochii vineti si cu maxilarele fracturate. Te rog, indoaie-ti bratul si loveste-ma cu toata puterea de care esti capabil in maxilar. Lumea a venit pentru tine. Tu esti idolul lor si-i dezamagesti. Ei se spala cu pasta de dinti cu care te speli tu, cu sapunul cu care te speli tu. Ei au venit aici pentru tine, Leonard. Printre ei sunt si multi romani. Leonard: In care maxilar ai vrea sa te lovesc ? Callist: Alege-l tu! Leonard: Mi-am indoit bratul. Bratul drept. Cotul bratului drept l-am miscat un pic in spate si pumnul l-am ridicat in aer. Tintesc spre maxilarul tau drept. Callist: Bravo! A fost o lovitura teribila, incit am zburat citiva metri in aer. Sint atit de fericit. Asta e un mare succes. In sfirsit, lumea te aplauda si pe tine! Leonard: In momentul cind te-am lovit nu stiu de ce mi-a aparut in fata ochilor unul dintre baietii mei care imi spunea - taticule, parca mi-ai promis ca nu o sa te mai bati: de ce te bati, taticule? Callist: Ciudate vedenii mai ai tu. Leonard: Eu sint foarte trist din cauza asta. Callist: Eu sint trist numai atunci cind nu ne batem sau cind nu ne batem cum trebuie. Leonard: Noi insa ne batem tot timpul. Ne batem de dimineata si pina seara tiziu. Pina se lasa intunericul si nu se mai vede nimic in jur. Callist: Mie imi place atunci cind ne batem in intuneric. Leonard: Mie nu-mi place intunericul. Callist: Ce minunat ar fi daca ne-am bate mai mult pe intuneric. Leonard: Nu mai pot. Nu mai pot. Eu vreau sa ma arunc pe geam. Callist: Si totusi e superb aici. Leonard: Vrei sa spui ca e chiar magnific. Callist: Recunosc, asta am vrut sa spun. Ce frumoase sint draperiile astea rosii si fosnitoare care atirna pe pereti. Niciodata in viata nu am mai vazut asemenea draperii. Cel putin, la noi, in Panama, asemenea draperii nu exista. Leonard: Mare lucru. Callist: Este atit de frumoasa mocheta de pe jos. Leonard: Mai ales cea care sta in buda. Sint foarte frumoase si draperiile agatate de capacul budei. Voci din multime :Pe el, Mosule! Rupe-i falcile! Voci din multime: Sparge-l pe Callist ! Voci din multime :Pe el, Mosule! Rupe-i falcile! Voci din multime: Rusine! Voci din multime: Afara de pe ring! Voci din multime: Rusine! Callist: Lumea ne huiduie. Ei vor sa ne vada batindu-ne. Fluieraturile lor sint de-a dreptul asurzitoare. Trebuie sa ne batem mai departe. Loveste tu pentru ca eu nu mai am forte. Leonard: Nici eu nu mai am. Callist: Dar alta solutie nu avem. Leonard: Nu stiu ce am putea sa facem in cazul acesta. Callist: Gata, mi-am adunat puterile. Am sa incerc eu sa-ti trag una. Leonard: M-ai nimerit drept in nas. M-am insirat pe covor. Callist: A fost o lovitura frumoasa, nu-i asa? Leonard: Te felicit. Callist: Lumea ma aplauda din nou. Sint atit de fericit. Imi scandeaza din nou numele! Auzi cum striga? Callist, Panama e cu tine! Callist, Panama e mindra de tine! Leonard: Fleacuri. Callist: Nu inteleg ce nu-ti place. Leonard: Nu-mi place nimic. Callist: Aici avem cele mai bune conditii pentru a ne bate. Minerele usilor si ferestrelor sint poleite cu aur, iar balustradele sint date cu argint. Covoarele sint moi. La ferestre sint draperii de matase. E foarte frumos aici, in Canada! Leonard: Mie insa nu-mi place Canada. Callist: Pe mine faptul ca am ajuns in Canada ma face de-a dreptul fericit. M-ai pocnit bine. M-ai pocnit drept in ochi. Felicitari! Auzi clancanitul aparatelor de fotografiat? Si zgomotele camerelor de filmat? Toti vor sa-mi fotografieze si sa-mi filmeze ochiul care mi se invineteste. Sint atit de fericit! Leonard: Mie imi este dor de Romania. Callist: In care niciodata nu este apa calda. Leonard: Dar nu despre asta-i vorba. Callist: Ba, despre asta e vorba. In Canada e minunat. Canada te-a facut om, ti-a dat tot ceea ce-ti lipsea in Romania. Canada te-a lasat in lume. Daca ramineai in Romania, cine mai stia astazi de tine? Leonard: Nu-i pe asta. Callist: Canada ti-a dat posibilitatea sa te bati. Leonard: De pe ringul asta insa nu am mai plecat de mai bine de un an. De un an stam inchisi in hotelul ala, rupti complet de restul lumii, iar in oras suntem scosi doar sa ne batem, iar apoi suntem din nou adusi inapoi, in acel hotel. Callist: E foarte frumos acolo. Leonard: As vrea sa urlu. Callist: Asta nu-i posibil. Leonard: Dar eu vreau sa ma apropii de peretii astia si sa urlu. As vrea sa ma arunc pe geam. Callist: Nu cred sa ai indrazneala asta. Leonard: Ba, o am. Callist: Atunci toata lumea asta ar tabari pe noi. Leonard: Oricum, vreau sa ma arunc pe geam. Leonard: Eu totusi vreau sa ma arunc pe geam. Callist: Arunca-te! Leonard: Din pacate, nu e nici un geam pe aici… Callist: Lumea a inceput sa te huiduie. Leonard: Ii aud si eu. Callist: Vor sa darime ringul si sa se arunce asupra noastra. Leonard: Vad si eu asta. Callist: Nu avem incotro, trebuie sa ne batem. Leonard: Oare cind se va termina partida asta? Callist: Cred ca se va termina abia miine dimineata. Leonard: E deja 11 seara. Callist: Lumea asteapta sa ne batem cu mai multa patima. Leonard: Nu au decit sa astepte. Callist: Eu nu sint de aceeasi parere. Ei asteapta sa ne batem cu mai multa patima fiindca ne iubesc. Pentru ca ne iubesc au venit incoace. Leonard: M-ai lovit atit de puternic incit m-am trezit din nou la pamint. Callist: Puteai sa te aperi, dar tu te gindeai la altceva. Leonard: Intr-adevar, mi-am amintit de cartofii prajiti pe care-i facea nevasta-mea, in Romania. Mi-am amintit de cartofii aia prajiti, ii vedeam in fata ochilor, si nu am putut fi atent la ce faceai tu. Ii vedeam plutind prin aer: rumeni, calzi, emanind aburi. Callist: Nu ti-ai amintit si de farfuriile murdare? Leonard: Da, mi-am amintit si de farfuriile murdare. Si de apartamentul meu igrasios din Romania. Si de podeaua scirtiitoare. Eu vreau sa maninc acum cartofi prajiti: Eu vreau sa maninc acum cartofi prajiti. Foarte multi cartofi prajiti si nimic altceva. Eu vreau cartofi prajiti, preparati in Romania. Callist: Linisteste-te. Leonard: Mie nu-mi plac icrele negre. Mie nu-mi plac icrele negre din Canada. Vederea lor ma deprima. Eu nu vreau icre negre. Callist: Nimeni nici nu-ti da icre negre. Leonard: Imi vine sa pling. Callist: Lasa, fii tare. Leonard: Nu mai pot. Callist: Ziceai ca ai vrea sa te asezi pe trotuar si sa-i privesti pe trecatori. Eu insa nu vreau sa-i vad pe nimeni si nimic. Toti sint niste ticalosi. Poate chiar cel care trece pe linga tine este un tip care isi insala prietenul, culcindu-se cu nevasta lui. Nu te-ai gindit la asta? Asa fac ei. Pe cine vrei sa vezi tu afara? Leonard: Habar nu am. Callist: Toti sint absolut la fel. Absolut toti. Sint niste pramatii oarecare. De aceea, ceea ce-mi povesteste ziaristul pe mine ma multumeste pe deplin. Pe mine m-au emotionat povestile lui de ieri despre strada pe linga care treceam cu autobuzul. Leonard: Si pe care nu am vazut-o deloc. Callist: Mie mi-a placut ce ne-a povestit el, cind veneam sa ne batem, despre cazinoul pe linga care treceam. Leonard: Si pe care nu l-am vazut. Callist: Asta nu are nici o importanta. Leonard: Dar poate acolo nu era nici un cazinou. Callist: Nu-i adevarat. Leonard: Eu nu am crezut nici un cuvint de-al lui. Callist: Tie nu-ti plac oamenii care povestesc mai frumos decit tine. Leonard: Eu cred ca mintea. Callist: Crezi chiar ca nu era nici un cazinou acolo? Leonard: Da, cred. Callist: Ai o imaginatie de-a dreptul bolnava. Leonard: Am zgiriat geamul autobuzului vopsit in negru si am vazut ca acolo nu era nici un fel de cazinou. Callist: Dar ce era acolo? Leonard: Acolo era o bodega nenorocita. Voci din multime :Pe el, Mosule! Rupe-i falcile! Leonard: Rupe-i falcile! Voci din multime: Sparge-l pe Callist ! Callist: Trebuie sa te lovesc iarasi. Multimea bate din picioare si ne huiduie. Leonard: A fost o lovitura pe cinste. Felicitari. Callist: Iti multumesc. Stii, am zgiriat si eu geamul autobuzului… Leonard: Si? Callist: Intr-adevar, nu era nici un fel de cazinou acolo. Leonard: Ai vazut ca ploua si bodega era inconjurata de baltoace? Callist: Da, am vazut si eu asta. Leonard: Si nu am mai stiut ce sa cred. Callist: Nici eu. Leonard: Si ne povestea ca are trei nivele, toate orbitoare, cu covoare rosii la usi, cu candelabre la intrare. Pe naiba. Nu era nimic. Callist: Treaba asta ce-ar putea sa insemne? Leonard: Ceva foarte urit. Callist: Ai dreptate. Leonard: Sintem dusi de nas. Callist: Lumea s-a sculat in picioare si ne huiduie din nou. Leonard: Apara-te, am sa te lovesc in barbie. Callist: Sint gata. Leonard: Mi-am indoit bratul. Callist: Sint gata. Leonard: Mi-am indoit piciorul drept. Callist: Abia astept sa ma lovesti. Leonard: Mi-am ridicat pumnul in aer. Si… Callist: A fost foarte frumos. Lumea s-a calmat. Bravo! Leonard: Iti multumesc. Callist: Stii, astazi dimineata cind veneam sa ne batem, el ne-a mai spus ca trecem pe linga o esplanada, dar nu era nici o esplanada pe acolo. Leonard: Si tu ai observat asta? Callist: Da. Locul acela era complet pustiu, nu era pe acolo nici macar un petec de iarba. Leonard: Acolo erau doar gropi pline de gunoaie. Iar casele din jur erau acoperite de funigine. Callist: Iar el ne zicea ca sint niste blocuri din sticla si beton, uimitor de frumoase. Leonard: Toti ne fluiera. Voci din multime: Pe el, Mosule! Rupe-i falcile! Leonard: Rupe-i falcile! Voci din multime: Sparge-l pe Callist ! Callist: Ei vor sa ne batem mai departe. Leonard: Dar e trecut de doisprezece noaptea. Callist: Pe ei asta nu-i intereseaza. Leonard: Arunca in noi cu oua clocite. Callist: Nu avem incotro, trebuie sa ne batem. Leonard: Apara-te. Eu am sa te atac din nou. Callist: Sint pregatit si de data asta. Leonard: Am sa te lovesc in maxilarul drept. Callist: Blocuri de acelea avem si noi cu duiumul in Canada. Leonard: Ei vezi? Callist: Stii, ziaristul mi-a mai spus ca tatal meu a murit, dar eu am zgiriat sticla si l-am vazut in sala. El e in sala. El a venit din Panama special ca sa ma vada pe mine. Leonard: Am sa te lovesc cu ambele miini. Callist: Tatal meu nu a murit. El e in sala. Leonard: Te-am nimerit direct in maxilar. Exact in maxilar. Ridica-te! Callist: Nu pot. Tatal meu e in sala. El nu a murit. Leonard: Ridica-te. Altfel, lumea o sa ne sfisie. Callist: M-am ridicat. Leonard: De altfel, si sotia mea e tot in sala. Ea nu m-a parasit, asa cum mi-a spus ziaristul. Voci din multime :Pe el, Mosule! Rupe-i falcile! Leonard: Rupe-i falcile! Voci din multime: Sparge-l pe Callist ! Voci din multime: Rusine! Voci din multime: Afara de pe ring! Callist: Lumea ne huiduie din nou! Leonard: Acum e rindul tau sa ma lovesti. Callist: Te voi lovi sub barbie. Leonard: Chiar il crezusesem ca nevasta-mea m-a parasit, dar nu e adevarat. Callist: Trebuie sa ma grabesc sa te lovesc. Altfel, lumea s-ar putea sa navaleasca pe ring. Leonard: A fost o lovitura buna. Felicitari! Callist: Nici eu nu am prea vrut sa vin sa ma mai bat astazi. Leonard : Nici tu? Callist : Da, nici eu. Leonard: Eu am trait dupa cnocautul de ieri
un adevarat cosmar. Am vazut moartea cu ochii. Mi s-a
facut rau pe ring si nici macar n-am putut sa
ma bucur de succes. Dupa ce am urinat cu singe in
vestiar, am petrecut noaptea de dupa partida la Spitalul
de Urgenta. Dimineata eram inconstient si
nu intelegeam cine si ce ma intreaba.
Urmele loviturilor imi ramasesera sculptate
pe fata in forma vinatailor si
taieturilor pe Callist: Si eu, dupa meciul de ieri, am lesinat in holul hotelului.
Callist : Si eu, dupa ce am lesinat in holul hotelului, am fost bagat cu de-a sila pe ring. Leonard: Si tu? Callist: Da, si eu. Si pe mine m-au cules de pe jos si m-au adus cu forta incoace. Si pe mine m-au fortat sa ma urc pe ring si sa ma bat. Leonard: Niciodata nu as fi crezut ca si cu tine au procedat la fel. Callist: Da, si cu mine au procedat la fel. Leonard: Am sa te lovesc direct in gura. Callist: Loveste-ma. Leonard: Asta vrea lumea. Sa te lovesc drept in gura. Callist: Loveste-ma! Leonard: La ce te-ai gindit cind te-am lovit? Callist: M-am gindit ca si eu vreau sa renunt. Leonard: Si tu? Callist: Da, si eu. Dar nu stiu cum, caci e ora doua noaptea, iar lumea insista sa ne batem mai departe. Voci din multime: Rusine! Afara de pe ring! Callist: Sint nevoit sa-ti trag una in nas. Leonard: Si eu tot in nas ma gindeam sa-ti trag una. Callist: Apara-te! Leonard: Apara-te si tu! Callist: Ti-a reusit lovitura! Leonard: Si a ta a fost foarte buna. Callist: Mi-ai rupt nasul. Acum tipii astia care ne privesc o sa aiba cu sa se laude acasa. Leonard: Si tu mi-ai rupt nasul. Callist: Lumea ne aplauda ca avem nasurile rupte. Ne scandeaza numele. Ei sint fericiti. Leonard: Imi curge singe din gura. Callist: Si mie imi curge singe din gura. Leonard: Lumea a vazut ca sintem plini de singe si ne aplauda in picioare. Toti s-au ridicat in picioare si ne aplauda. Callist: Pentru ei, faptul ca noi avem mutrele stilcite si scofilcite e un lucru grozav. Pentru ei, faptul ca m-ai lovit in fata inseamna totul. Sint pur si simplu fericiti cind au vazut ca avem nasurile rupte si sfarimate. Ei jubileaza. Leonard: Stii, mi s-a facut asa un dor sa ies afara si sa haladuiesc pe strazi. Acum orasul e pustiu si nu e nimeni. Luminile sint stinse. As da orice sa fiu acum afara. Callist: Te cred. Leonard: As da acum orice sa fiu afara. Sa merg prin mijlocul strazii. Cred ca m-as descalta de pantofi si as merge descult. Cu talpile goale as pasi pe asfaltul rece. Callist: Stii, tot in dimineata asta, cind veneam incoace sa ne batem, am simtit si eu lucrul asta. Leonard: Dar ei nu ne dau voie sa plecam nicaieri de aici. Callist: Ei ne forteaza sa ne batem in fiecare zi. Leonard: Niste politisti ne pazesc ca sa nu fugim. Callist: Si apoi ne imping pe ring, chiar daca nu avem chef de asta. Leonard: Eu insa nu mai vreau sa ma bat. Callist: Nici eu nu mai vreau. Leonard: Afara ploua. Barbatii care trec acum pe strada o fi imbracati in fisuri de piele. Iar femeile in niste impermeabile in toate culorile. Picaturile de ploaie li se preling pe haine. Dar noi nu putem sa vedem asta. Nu putem. Cred ca picaturile de ploaie li se preling si pe fata. Pe strazi cred ca masinile s-au infundat in apa. Fiindca, asa mi se pare, e o ploaie foarte mare. Cred ca ploua de citeva zile. Ferestrele caselor insa sint deschise. Sint sigur de asta. Macar un om, nu se poate sa nu admire ploaia. Ploaia rapaieste in geamurile masinilor care s-au oprit la intersectie, dar noi nu avem de unde sa vedem asta. Callist: Si in parc cred ca ploua acum. Leonard: Si peste magazinul central. Callist: Si peste gradina zoologica. Leonard: E o ploaie care nu se mai opreste. Callist: Niste ciini vagabonzi s-au luat dupa doi tineri, dupa un baiat si o fata care se tin de mina. Asa cred. Leonard: Ei la sigur ca sint desculti si-si tin pantofii in mina. Fusta ei este uda. Ea insa la sigur ca acum zimbeste. Callist: Hai sa fugim de aici. Leonard: Hai sa fugim. Callist: Chiar acum! Leonard: Da, chiar acum! Callist: Nu cred insa ca vom reusi. Leonard: Dar eu cred. Callist: Ringul e inconjurat cu fringhii groase. Leonard: Hai sa incercam. Callist: Sint foarte multi politisti in jurul ringului care ne pazesc sa nu fugim de aici. Leonard: Si totusi eu cred ca vom putea sa fugim. Callist: Ma indoiesc. Leonard: Trebuie sa incercam. Callist: Au amplasat si camere de filmat peste tot. Nu vom putea scapa de aici. Nu vom putea pleca nicaieri de aici. Nicaieri. Nu ne vor lasa sa facem un pas de aici. Degeaba vom incerca. Toti stau cu ochii pe noi. Leonard: Totusi, sa facem o incercare. O singura incercare. Callist: Nu o sa ne reuseasca nimic. Degeaba o sa incercam. Lumea a inceput sa ne huiduie din nou, desi e trei noaptea. Nu vom putea pleca de aici. Iar daca o sa fugim, ei o sa ne prinda si o sa ne aduca inapoi si o sa ne impuna sa ne batem in continuare. Nu ai unde si cum te ascunde de ei. O sa ne gaseasca pina si intr-o gaura de soarece. O sa ne ridice chiar si din paturile de spital, asa cum te-au umflat ieri pe tine. Si o sa ne puna sa ne batem. Nu are nici un rost sa fugim de aici, caci, oricum, o sa ne prinda si o sa ne aduca inapoi, pe ringul asta. Degeaba am incerca sa fugim de aici, caci nu vom putea pleca nicaieri. Singurul lucru care ne ramine este sa ne batem mai departe. Sa ne sfarimam nasurile si sa ne invinetim ochii. Nu o sa putem pleca de aici niciodata. Nu vom putea pleca de aici nicaieri. Singurul lucru care ne ramine este sa ne batem tot timpul, din zorii zilei si pina noaptea tirziu. Aceasta este singura noastra solutie. Alta solutie nu avem.
|
|
E-mail: revista_tiuk@yahoo.com |