turist in romania

Carmina Trambitas & Mihai Vakulovski

CETATEA PREJMER

Daca nu esti din Prejmer (un satuc) sau din satele vecine, daca nu ti-a povestit cineva de cetatea Prejmer ori n-ai auzit intimplator de ea nu vei da de ea niciodata. Nu ti-e nicicum in drum, chiar daca esti un mare calator, nu exista nici un semn care sa-ti sugereze de existenta cetatii de acolo.
Geografic vorbind, Prejmerul se afla in Tara Birsei, nu prea departe de Brasov, un sat in care exista aceasta cetate super faina si foarte originala si deosebita de celelalte cetati pe care le vizitasem pina atunci, cetate care s-a pastrat foarte bine, desi a fost inaltata prin secolele XIV-XV, o cetate puternica din toate punctele de vedere. Si spiritual, cetatea fiind construita in jurul unei biserici deosebite. Aceasta biserica din mijlocul cetatii Prejmer este una dintre cele mai vechi si mai frumoase din Transilvania si are o constructie aparte. Interesant e si faptul ca-n aceasta biserica nu te simti ca-ntr-o biserica, te simti mult mai liber, mult mai linistit, nu te gindesti neaparat la Dumnezeu, e un loc unde chiar poti sa fii singur si sa nu te simti singur. Asta am simtit de fiecare data cind am intrat in biserica, am facut si fotografii si fotografiile au iesit bine. In ciuda deselor renovari, biserica si-a pastrat arhitectura si ramine in continuare forta cetatii care o inconjoara si din care face parte. Cetatea este gindita si construita in forma de cerc si are ziduri de 3-4 metri latime si de 12 metri in inaltime, bastioane, porti de fier si poduri care se ridica, fiindca cetatea era prima care da piept cu invaziile venite din partea Buzaului. In afara cetatii erau santuri adinci, umplute cu apa. Pe linga armele traditionale, gurile de foc din ziduri, cetatea era dotata cu un dispozitiv de lupta cu totul neobisnuit: vestita orga a mortii, care era construita din mai multe arme unite din care se tragea in acelasi timp, inventie ce producea dusmanilor o mare panica, ceea ce ducea la alte cistiguri (pierderi pentru cei care atacau, in primul rind pierderea ostasilor). In interiorul cetatii se puteau adaposti multi oameni, camarutele - numerotate - sint asezate in jurul zidurilor una linga alta, ca niste faguri si par foarte comode si, mai ales, interesante. In afara acestui confort si sigurantei care ti-o dau zidurile si biserica si ordinea si stilul, camarutele cu gratii (vezi prizonierul din poza noastra) sugereaza si alte chestii. Cetatea Prejmer frapeaza (pe linga faptul ca s-a pastrat atit de bine) si prin aceste constructii din lemn, lemnul fiind materialul cel mai important si cel mai impresionant (de fapt - ceea ce face si frumos din util, necesar). Am fost acolo de mai multe ori, cu prieteni din tara si din strainatate, cu Sandu, cu Serj si Tamara. Am vrut, evident, un pliant, o cartulie, dar cei de acolo n-au nimic in limba romana "si nici n-o sa avem". Numai in limba germana, totul e in nemteste (iata ca se explica si din ce cauza cetatea Prejmer si biserica din interiorul ei s-au pastrat atit de bine si au fost renovate cu atita atentie, migala si insistenta: e vorba de sasii care au emigrat si ii ajuta cu bani si incredere pe cei care au grija de trecutul lor). Daca e sa va povestesc si despre cele de pe linga cetate - sa nu va descurajeze cersetorii, batrini, tineri si copii, deosebit de insistenti, si ciinii vagabonzi - parca mai agresivi si decit maidanezii din Bucuresti, poate ca aveti noroc (ca si noi) si vedeti - peste tot - berze, peste tot.