|
SuperBooks
In primele 2 saptamani ale lunii noiembrie, la Cluj, La Muzeul de Arta,
a avut loc expozitia Super Books, cele mai frumoase carti din Elvetia,
Germania, Marea Britanie, Romania. Cu aceasta ocazie, editura Idea, unul
dintre organizatorii principali, a si editat un catalog al celor mai frumoase
carti. Conteaza cum arata o carte, am inteles asta rasfoind volumele de
acolo. Conteaza coperta, conteaza hartia, conteaza fonturile si aranjarea
in pagina. Cititorii inteleg asta dintotdeauna, editorii mai putin. Dragi
editori, sa nu ratati anul viitor expozitia, sa vedeti si voi cum trebuie
sa arate o carte.
(Alexandru Vakulovski)
De la BALKON la IDEA
Multi fug de unele numere. De exemplu de numarul 13. Intamplator sau
nu, ultimul numar al revistei Balkon a fost chiar 13. Dar el nu a adus
ghinion, a urmat si 14, doar ca revista a fost re-botezata in IDEA, avand
un nou format si o orientare mai clara: arta + societate. Iata motto-ul:
"Aspiratiile celor care ar vrea sa izoleze arta de lumea sociala
sunt asemanatoare cu cele ale porumbelului lui Kant ce-si imagina ca,
o data scapat de forta de frecare a aerului, ar putea sa zboare cu mult
mai liber. Daca istoria ultimilor cincizeci de ani ai artei ne invata
ceva, atunci cu siguranta ca ea ne spune ca o arta detasata de lumea sociala
e libera sa mearga unde vrea, numai ca nu are unde sa mearga." (Victor
Burgin).
Cel mai bine reprezinta aceasta "combinatie" de arta si societate
articolul lui Vlad Nanca: Zidurile vorbesc. E vorba desigur despre graffiti,
despre tagging, icoane hip-hop si stencil graffiti. In cazul acestui text
ilustratiile sunt obligatorii, ba mai mult, necesare. E o scurta istorie
a graffitiurilor bucurestene: de la "pula", "pizda"
la The Eminemscu Show.
Un text care m-a atras si care a reusit sa ma faca nostalgic pe cateva
clipe (desi urasc chestia asta) e "Tovaras de drum" un brand
bine vandut de prietenul nostru evreu de la Odesa Vasile Ernu. Avand in
fundal niste poze cu Che Guevara si V.I. Lenin, Vasile Ernu radiografiaza
schimbarea comunismului la anticomunism si transformarea lozincilor sovietice.
Citind articolul asta mi-a venit in cap un vechi proverb, dovada pentru
unii ca exista viata dupa viata (hahahahahahhahaha, pardon): nimic nu
se pierde, totul se transforma. Concluzia pentru new generation ar fi
aproximativ asta: da' pe mine ma doare-n pula! Sau, mai sobru: "datoria
noastra, a celor tineri, este de a ne distanta de ele pentru a le putea
chestiona cu ironie si cinism."
IDEA are si un supliment, o revista (Super Star) de Mircea Cantor, facuta
in copilarie.
Practic, toate textele si imaginile din IDEA te intereseaza, exista si
acea placere a atingerii cu un obiect perfect, pe care vrei sa-l mirosi,
sa-l vezi si sa-l citesti.
(Alexandru Vakulovski)
FRACTURI 2.0
Au reaparut Fracturi-le lui Marius Ianus, doar ca acum revista se numeste
Fracturi 2.0 si s-a schimbat un pic si la fata. Dupa cum ne preintimpina
poeta Domnica Drumea in editorial: "Cu birfe, dar fara smenuri, fara
susanale". Acest numar 1 din seria noua, care il are ca prim redactor
pe neobositul UN Cristian, se deosebeste de celelalte 6 numere ale revistei
in primul rind prin seriozitate, Fracturi 2.0 fiind o revista… mai
responsabila. Si mai bine facuta, se vede clar ca redactorii si colaboratorii
ei (tineri si foarte tineri) au mai invatat meserie, au devenit o forta.
Iata cine semneaza in acest numar, in afara de Marius Ianus, UN Cristian
si Domnica Drumea, pe care deja i-am pomenit: Petru Cimpoesu (nasul revistei),
Ioana Baetica (de aceasta data… poezii - "trebuie sa devenim
cumva, prin ceva, fericiti!"), Elena Vladareanu (cu poezie, cronici
de carte si de festivaluri, dar si ca subiect de … mai mult cearta,
dar nu din cauza ei), Marius Stefanescu, Dumitru Crudu, Razvan Tupa, Bogdan
Perdivara, Miruna Vlada, (poezie), Alexandru Matei, Radu Andriescu (interviu),
Mihai Fulger (cronici de film), Zvera Ion (despre teatru), Raluca Bararu
(micro-interviu), Silviu Gherman (ilustratii) si Ioan Es. Pop (teorie).
Traducerile din Charles Bukowski (Irma H) si Marie Uguay (Marius Ianus)
sint excelente. Ca si alte texte (cum e interviul lui Radu Andriescu,
eseul Elenei Vladareanu sau analiza poemului "Viata e lunga baba"
pe care "din comoditate, o voi numi in continuare Muie" de Petru
Cimpoesu), ma voi opri insa la "Copiii ceausescului" de Marius
Ianus, text care este important din mai multe puncte de vedere. Am fost
intrebat de mai multe ori daca MI e nebun sau joaca teatru. Daca pina
acum era destul de greu sa-ti dai seama - din eseurile sale - ce se intimpla,
"Copiii ceausescului" nu mai lasa loc de discutii. "Copiii
ceausescului" este un text care nu vrea sa fie literatura, dar care
e mult mai mult decit asta, daca pot spune asa (m-am mai gindit si am
hotarit ca pot!). In acest text l-am descoperit pe Marius pe care-l cunosc
inca din timpul studentiei. Nu-l cunosc pe Radu Afrim si nu scriu asta
fiindca mi-ar fi antipatic, cum se vede ca e (din textul sau si al Elenei
Vladareanu), Marius insa aici e intelept. N-am sa citez din el doar fiindca
ar trebui pur si simplu sa republic articolul, daca inca nu l-ati citit
- vi-l recomand, e un text care poate fi citit si ca exemplu al unei polemici
cinstite: foarte bine scris (literatura) si adevarat (viata).
Ma bucur sincer de reaparitia Fracturi-lor, o revista de cultura care
spune lucrurilor pe nume, simplu si direct, o revista absolut necesara
pentru mediul cultural romanesc, pe bune, cumparati-o si cititi-o!
(Mihai Vakulovski)
TIMPUL (Chisinau)
Dumitru Crudu se intreaba, de la Chisinau (dar dupa citiva ani buni de
Brasov), "Cum este receptata literatura din Republica Moldova in
Romania?" si ajunge la concluzia - bazindu-se pe parerile a trei
critici mai in virsta (Ion Pop, Al. Cistelecan si Al. Musina) - ca exista
"trei atitudini fata de literatura din R. Moldova. Una de scepticism,
una de incredere si una de entuziasm". Asta cam asa e, dar nu stu
daca pe scriitorii basarabeni care conteaza ii intereseaza atit de tare
aprecierile si criticile criticilor care stim cu totii ce gusturi au (inclusiv
in materie de literatura). Cred ca e timpul sa vorbim si despre ce le
place din literatura basarabeana tinerilor din Romania, scriitori sau
pur si simplu cititori, ce carti publicate de basarabeni (inclusiv - sau
mai ales - cele publicate la editurile din Romania - si ce edituri din
Romania ii publica pe scriitorii basarabeni) au/au avut succes la public,
s-au vindut, s-au citit, s-au discutat (nu doar de catre critici, nu doar
de catre criticii batrini), ce zic revistele de pe internet despre scriitorii
basarabeni, ce spun web site-urile neliterare, care poate ca nu mai sint
atit de subiective/invidioase s.a.m.d. Poate ca asta l-ar interesa si
mai tare pe cititorul basarabean (dar poate ca asta n-ar publica niciodata
o revista din Basarabia, caci intr-un astfel de comentariu n-ar mai aparea
nici un nume de director sau redactor sef de revista, nici un monstru
sacru…), in fine, intr-un astfel de material Dumitru Crudu ar trebui
sa citeze prea des numele Dumitru Crudu, Dudu fiind - pe buna dreptate
- unul din cei mai populari scriirtori basarabeni (si, astfel, se va gasi
neaparat un tip political (mult prea) corect care ii va spune ca "asa
nu se face", ca nu astea-s "normele", ca…).
(Mihai Vakulovski)
CLUB 8
Cunoscutul si - mai ales - valorosul CLUB 8 de la Iasi, poate cea mai
consistenta grupare culturala contemporana, are acum si un site: www.club8.home.ro.
Site-ul este facut de catre Radu Andriescu, unul dintre cei mai cunoscuti
club8-isti, si cuprinde, pina acum, mai multe nume: Dan Sociu, Constantin
Acosmei, Florin Lazarescu, Radu Andriescu, Dan Lungu, Ovidiu Nimigean,
Fiecare scriitor are o selectie din texte, trimiteri la cronici si multe
alte lucruri interesante. Sint bucuros de aparitia acestui site atit de
necesar si va recomand sincer sa-l vizitati si sa-l cititi.
(Mihai Vakulovski)
ECHINOX
Revista de cultura a Universitatii "Babes-Bolyai" din Cluj-Napoca,
Echinox, a implinit 35 de ani. Aflam asta chiar din nr. 4-5-6 al revistei
(nr 1-2-3 e se numeste sugestiv "80s"). Multi inainte!
(MV)
PARADIGMA
Ca si "Echinox-ul", "Paradigma" (revista multilingva
de cultura, director Marin Mincu) are numere tematice. Ultimul numar,
3-4, 2003, il are in centru pe Paul CELAN, ilustratiile din acest numar
apartinindu-I lui Victor Brauner, iar ancheta revistei e despre "Canon
si canonizare", dezbatere transformata de Marin Mincu intr-o carte
cu acelasi titlu, "Canon si canonizare", editata la editura
"Pontica" (2003).
(MV)
TRIBUNA
Extraordinara schimbare la fata a revistei "Tribuna" (nr. 19,
2003) de la Cluj - in bine! - si asta se datoreaza lui Stefan Manasia,
un tinar poet foarte interesant, care, de altfel, semneaza si editorialul,
"Dupa-amiezile Echinox, minunatele seri KLU", un manifest care
merita toata atentia, din mai multe motive, text care se incheie cu o
"invitatie adresata tinerilor scriitori romani de pretutindeni de
a ne trimite textele si cartile lor". Ca nu e o invitatie aiurea
ne putem convinge si din acest numar, al carei coperta ii apartine lui
Mao Tzau, grafica - lui Alexandru Vakulovski, proza - lui Mihai Mateiu
si Marius Voinea, poezia - lui Cezar Nicolescu. Servus, Manasia.
(Mihai Vakulovski)
LEONARDO, nr. 2
In numarul 2 al revistei web LEONARDO Oleg Brega povesteste in PEISAJ
BASARABEAN CU SARBATORI ce mai e nou in R.Moldova, despre noile inventii
vechi ale puterii "actuale" de la Chisinau si despre reactiile
populatiei si ale intelectualilor: "presedintele rosu a insistat
ca majoritatea manifestarilor culturale sa fie concentrate pe 27 august,
chiar si dezvelirea bustului lui I.L.Caragiale. A participat chiar el
la miting ca sa multumeasca initiatorilor acestei traditii pentru "intelepciunea"
de a ceda. Discursul lui caraghios despre "marele nostru scriitor"
n-a fost transmis la televizor, astfel incit marele public n-a putut sa
simta disconfortul celor prezenti pe Aleea Clasicilor din Gradina publica
centrala. (…) La Salonul International de Carte de la Biblioteca
Nationala au fost interzise anumite edituri, titluri, autori; in Piata
Marii Adunari Nationale s-a permis desfasurarea timp de cinci zile a unui
festival al berii, prilejuit de implinirea a 130 de ani de la fondarea
intreprinderii producatoare de bere din Chisinau, majoritatea evenimentelor
culturale fiind subordonate acestui eveniment; la Ziua Independentei televiziunea
publica a avut program obisnuit, a inceput abia seara; decizia de guvern
care trebuia sa autorizeze instalarea, in mod traditional, pe 31 august,
la Ziua Limbii, a bustului scriitorului Liviu Rebreanu a fost aminata
de la o zi la alta ca sa nu mai fie emisa deloc. Astfel ca fiecare a serbat
cum a putut: la bucatarie, pe cimp, la festivalul berii. Comportamentul
guvernantilor comunisti a uimit doar prin tactica noua, subtila, pentru
ca alta data obisnuiau sa forteze, sa mearga cu tancul. N-a uimit insa
pe nimeni tacerea si cumintenia breslei scriitoricesti, a intelectualilor
de tot felul, a celor liberi, asociati sau inregimentati. Romanul prin
firea lui e iertator, lasator, las, la fel sint si romanii dintre Nistru
si Prut. Uniunea Scriitorilor era coplesita de publicarea aberantului
dictionar moldovenesc-romanesc, de aparitia peste noapte a unei noi uniuni,
numita "Nistru/Dnestr", la comanda partidului si cu oameni loiali
lui, cei mai multi - anonimi, compromisi. Aceia au reusit sa scoata, la
o saptamina de la anuntata aparitie, o revista saptaminala cu acelasi
nume, dar o reactie din partea organizatiei scriitorilor inca n-a fost
facuta publica, probabil toti erau plecati in concedii. Luna august e
ideala pentru puciuri si revolutii". Desi un text care are o viziune
obiectiva si realista asupra lucrurilor si deosebit de bine scris, sint
sigur ca n-ar fi fost publicat de nici o revista de la Chisinau…
caci la Chisinau e ca la Bucuresti, doar sintem frati. In concluzie: iata
de ce-mi place Leonardo.
(M.V.)
TIMPUL
lui Liviu ANTONESEI
Este o zicala care spune ca omul sfinteste locul. La TIMPUL acest om
se numeste Liviu Antonesei, un profesionist adevarat, lucru care se vede
si din cartile sale, si din revistele la care a lucrat. Si cum in Romania
daca esti prea bun ai probleme i-a venit rindul si lui Liviu Antonesei,
care in numarul 9 (2003) este nevoit sa-si dea demisia, acest numar fiind
ultimul pentru el la revista pe care a fondat-o si a facut-o atita timp
: " Am fondat aceasta revista, ca lunar cultural, aproximativ cu
aceeasi structura, in luna august 1993 (...). In 2002, poate in urma scandalului
din anul precedent, poate pentru ca am facut ceea ce n-as fi dorit sa
fac, vreau sa spun pentru ca am "dat la pace" cu primarul, avind
o prima discutie dupa un cincinal in care ne evitasem reciproc, fie pentru
ca D-Sa este o personalitate mai accentuata, deci si mai capricioasa,
Consiliul Local, a acordat o subventie de 120 de milioane de lei, pentru
anul in curs. Trebuie sa precizez ca respectiva suma nu acopera in intregime
nici macar cheltuielile pentru hirtie si tipar. De altfel, din 1999 incoace,
la revista nu se poate vorbi de salarii, nici macar de drepturi de autor
pentru colaboratori, oricit de prestigiosi ar fi acestia. Cum se face
tehnoredactarea? Cum se acopera sumele necesare transportului-difuzarii
ori legaturile telefonice si racordul la internet? Pai, prin mila privata,
prin bunavointa unor persoane ori institutii, dar nu intru in detalii,
pentru ca nu vreau sa depun o marturie despre umilinta, cesetorie ori
martiraj. Ei, bine, in iunie anul acesta, am preluat conducerea cotidianului
"Lumea Ieseanului", in care, ca orice redactor sef care-si respecta
statutul, imi exprim liber opiniile despre mersul lucrurilor "la
romani". Si, tot de atunci, au inceput si presiunile - de la primar
la nu stiu care membru obscur al Consiliului Local, tot primesc semnale
ca pozitiile mele publice pun in pericol finantarea - si asa precara -
a acestei reviste la care m-am invatat sa tin enorm, poate tocmai pentru
ca a fost atit de greu de mentinut in viata in ultimul cincinal. Mi s-a
spus asta si aluziv si direct, si face to face si la telefon, am auzit
si declaratii facute in fata jurnalistilor, mi s-a sugerat ca "e
ordin de sus", fara a afla si de cit de sus. Cei care ma cunosc cit
de cit, stiu ca nu sint omul care sa-mi schimb opiniile ori atitudinile,
mai ales daca se incearca presiuni si santaje asupra mea. Mai stiu ca
nu mi se poate cumpara nici tacerea, basca si la un pret atit de ridicol!
Pina la urma, cuiva caruia nu i-a fost frica, de la un moment incolo,
de Ceausescu insusi n-o sa-i fie nici de epigonii nereusiti ai acestuia!
Mi-am pus, firesc, intrebarea subtilizata de Lenin de la Cernisevski:
"Ce-i de facut?". La inceput, am crezut ca e nobil sa mor cu
revista de git si sa am astfel un nou prilej sa injur niste ignari. Insa
revista a devenit, intre timp, una din cele mai bune publicatii culturale
din tara, o institutie ascultata si respectata. Or, o institutie mi se
pare mai importanta decit orice persoana care vremelnic o reprezinta,
inclusiv decit persoana mea, care am proiectat-o in urma cu mai mult unsprezece
ani si m-am straduit sa nu dispara. Nu e nici o placere sa-ti ucizi copiii!
Am incercat, impreuna cu redactorul sef, sa gasesc surse alternative de
finantare, in mediile de afaceri locale s.a.m.d., dar n-o sa va plictisesc
cu odiseea noastra, desfasurata uneori dincolo de marginile absurdului
si ramasa, desigur, fara vreun rezultat palpabil decit poate, cindva,
in pagini de literatura! Prin urmare, nu-mi raminea decit o solutie -
sa eliberez institutia aceasta la care tin enorm de prezenta mea daunatoare
si sa sper ca buimacii nostri edili si politruci vor intelege asa cum
se cuvine semnificatia gestului si nu vor mai persecuta o institutie culturala
care face cinste orasului, care este citita si citata pretutindeni unde
ajunge, in tara si strainatate, cu interes, respect si admiratie. Pe 15
septembrie a.c., am semnat cererea de retragere de la directia revistei
"Timpul" si din presedintia "Fundatiei culturale Timpul"
si sper ca acest gest sa ajute la ceva! N-as vrea sa-mi para rau ca n-am
ales ca mor cu ele in brate! Este ultimul numar pe care numele meu apare
pe frontispiciul acestei publicatii, pe care va doresc sa o puteti citi
in continuare. Ceea ce, de altfel, imi doresc si mie, pentru ca tinara
echipa care ramine aici va face o treaba cel putin la fel de buna. Daca
nu si mai buna, avind mai multa energie decit mine si un elan superior
elanului pe care-l mai pot eu avea dupa atitia ani de facut reviste. Le
urez succes! Caci succesul lor ar dovedi ca disparitia dintr-o functie
sau alta a unor persoane nu trebuie sa insemne si disparitia institutiei
" (Despre oameni si institutii. O despartire si o explicatie).
Aceasta stire mi-a adus un gust amar, din mai multe motive, e tot mai
naspa, fratilor, in Romania, nasol de tot si de multe ori se poate - totusi
- sa ne facem viata mai frumoasa, dar de ce banuiesc ca in momente din
astea in care se afla acum Liviu Antonesei ne facem ca ploua ? Mai ales
ca Liviu Antonesei este unul din foarte putinii scriitori mai in virsta
care chiar sustine scriitorii tineri !!!
Dar sa asteptam Timpul de dupa Liviu Antonesei. Mai stii, poate ca tinerii
pe care i-a sustinut mereu vor face ceva. Sper.
(Mihai Vakulovski).
|
