|
MV: Aveti, la Academia de Arta, un curs de
filozofie
GI: L-am avut, l-am tinut cinci ani, gata, ajunge!
MV: Prin ce se deosebeste cursul dumneavoastra
de un alt curs de filozofie, ca-mi inchipui ca se
deosebea radical.
GI: Absolut. Cu un curs ca asta trebuia sa cistig
foarte multi dolari pe luna sau pe ora in alte
locuri. Cred ca pot sa duc la indeplinire idealul
filozofilor antici, daca vrei - chiar al sofistilor, dar ei
se aflau intr-o greseala pe care Socrate a amendat-o,
dar si Socrate era de fapt de partea lor. Deci, el combatea
un anumit retetar, asa, dar nici el nu s-a apucat sa
scrie, ei bine, resuscitarea filozofiei odata cu Wittgenstein si
anume ca a filozofa este o activitate. Eu cred ca am putut
si am avut la un moment dat o nebunie, care m-a speriat, pentru ca
lucrurile astea nu pot fi sustinute, nu, un seminar care a tinut
25 de ore. Studentii veneau, plecau, isi luau piinica,
chifla, isi mai aduceau cite o bere, dar nu scapam
de ei, adica veneau cu intrebari, discutau. Observi,
nu? Ceva ce nu intilnesti la nici o universitate. Ceea
ce fac eu dovedeste ca structurile universitare nu pot sa
sustina ceva care s-ar numi intr-adevar filozofie,
nu au aceasta putere, mai departe, organisme sociale intregi
nu pot tolera o gindire nu atit libera, cit in
firea ei, adica o gindire intr-adevar actionala,
pentru ca simti ca aproape ti-au crescut muschii,
iti creste capacitatea de a actiona, de a te orienta
in lume. In continuare, lucrurile ramin suspendate
in mitologia lor, si anume, - un scriitor adevarat vesnic
va fi bagat in moarte civila sau pedepsit, sau marginalizat;
a gindi intr-adevar e intotdeauna periculos,
cum exista mitologia ca pe banca elevului Shakespeare era
scrijelit cu briceagul "e periculos sa gindesti",
si pe asta am cunoscut-o eu de foarte mic si n-am uitat…
(ride). Legende, doar nu exista argumente. Daca l-as
vedea pe Shakespeare, - "aaa, ce scrii acolo cu briceagul pe banca?"
E-atit de buna imaginea asta - a scrijeli cu briceagul pe
banca.
|
