|
Despre mine: web developer, 29 ani, 5 limbi straine curent,
catalanofil, casatorit_fara_copii, Urmuz, Naum, Ionesco,
Harms, Becket, Bulgakov, Kafka (ca toata lumea), Rushdie,
Zadie Smith, Saramago, Anna Gavalda, Houellebecq, Breton,
Swift, Ada Milea. De asemeni, colectzionez etichete de bere.
Al treilea
Ducandu-ma duminica la piata sa
cumpar o anvelopa si niste itari turcesti
(ma rugase vecinul, inginerul Prosopopeanu; erau pentru nepotel)
am dat la semafor cu ochii de un om batran, carpanos
ca vai de el, care ducea in spate o caruta.
Sa te ajut, unchesule? am intrebat eu.
Stai linistit, taica, mi-a spus omul, nadusind
rau. Daca numai caruta ar fi problema... Da'
problema e alta. Treaba e ca m-a lasat baba. Mama ma-sii
de treaba. Stii cum a fost?
Nu stiu, am recunoscut.
Pai uite-asa. M-a lasat, cum se lasa. Avusesem
grija de ea, ca era tare batrana, dar
era rece in ultima vreme, se racise considerabil, mai ales
in zonele de munte, unde o duceam cu masina. Si pe urma
m-a lasat, intr-o dimineata. A plecat la paine,
si n-a mai venit. Cred ca i-a sarit mustarul,
nu stiu din ce motiv. E drept ca se plangea tot timpul,
mai ales in ultimii 20 de ani, nu-i placea ca aduc pamant
in casa, cu tractorul. Zicea ca e un foarte urat
obicei. Da' acuma zi si dumneata, domne: io ce era sa fac?
Daca m-a mutat la bloc dobitocii astia? Pamantul,
cat era, trebuia sa-l pun undeva, ca nu era sa-l
las. L-am inghesuit si eu cum am putut, in debara, in
cada de baie si in tucal, doar-doar sa nu-l vada,
dar as! ti-ai gasit! Baba mea era foarte ochioasa,
de tanara se uitau toti toparlanii
cu invidie la mine cand ieseam cu ea, cu masina in
spate... Si asa cu pamantul. Ce voiam sa
spun? Am uitat.
Ca te-a lasat, l-am ajutat eu.
Da, domne, inchipuieste-ti... iti jur. M-a
lasat ca pe o gheata folosita, ca pe un copil la
usa noua... S-a dus la paine, i-a sarit mustarul
(de treaba cu pamantul in casa; io asa
zic. Ca daca nu, nu vad de ce-ar fi plecat. Nu? Am
dreptate sau n-am?) s-a dus in lume, s-a remaiat si siliconat
mai peste tot, si uite-asa, noua si frumoasa,
a plecat in Nevada, sa joace-n filme porno, impreuna
cu presedintele Statelor Unite ale Americii! Asa e, domne, necazul...
Trei ceasuri rele. A doua boacana ar fi cu vara-miu.
il numisera ministru secretar de stat, datorita dimensiunilor
impresionante ale penisului sau. Din pacate, in ultimile
lui prestatia lui a inceput sa cam lase de dorit, din
cauza consumului exagerat de vin spumant si prostituate japoneze.
La varsta lui... Cica umbla astia acuma
sa-l schimbe, dracu stie... Pregatesc terenul, au bagat
vorbe in presa ca el ar infometa poporul. Da
io-ti zic dumitale, domne, ca am incredere, asculta
la mine! e om bun, n-a furat in viata lui o piulita,
de la nimeni. Dar e tanar, saracu. Trei ceasuri rele...
Se schimba semaforul, si omul meu se pregatise sa treaca
strada. insa atunci am realizat ca tocmai sosise al
treilea ceas rau. Am vrut sa-l strig, dar era prea tarziu.
O masina de pompieri circuland neregulamentar il
smulsese de pe trecerea pietoni, cu caruta cu tot,
si il catapultase in sant.
Era al treilea ceas rau, si oamenii incepeau incet-incet
sa se arunce pe geamuri. Cel de-al doilea ceas rau era seara,
cand oamenii se imolau in piete publice, erau atat
de multi incat in ultima vreme primaria
putea face economii la iluminatul stradal... Chiar aseara, vazusem
in fata blocului niste aurolaci care se incalzeau
la focul unei gospodine care se imolase pe la ora 19:30.
Fata litatea
A fost odata un profesor care i-a spus fetei lui sa nu
mai scrie: "nu mai scrie! abtine-te." Fata s-a abtinut
cat a putut, dar pana la urma a explodat. Bucati
din ea au stropit aerul in toate partile, apoi fulgii
ei colorati s-au asternut lin pe pamant. Era liniste
si racoare in casa aceea, si nimic nu mai amintea
de existenta fetei, poate doar capetele de capetieni puse
pe un dulap, in rand cu borcanele de dulceata,
si care fusesera martore giumbuslucurilor nevinovate
ale copilei, de pe vremea pe cand ea inca era mica,
si mult inainte de aceea. Mosneagul se rezema in
toiag, si spuse profesorului: uite la ce au adus-o sfaturile tale!
Lasa ca intr-o zi, ai s-o patesti
si tu, si atunci sa vedem daca-ti mai da
mana sa dai sfaturi la copii.
- Dar nu sunt de vina cu nimic! a strigat profesorul, gesticuland,
in timp ce focul proiecta umbra lui gigantica pe perete,
si cracile copacilor pe geam in besna inserarii
parc-ar fi fost gheare agitandu-se.
- Ba, bine ca nu! a pufnit mosneagul, cu mainile in
solduri, si manecile suflecate. Uite, luna a inceput
sa curga pe cer, si tu, tu stai si-mi tii
mie aici discursuri, pe cand biata fata a crapat ca
un balon, numai si numai din cauza ta!
Profesorul nu mai zise nimic. Mosneagul, frecandu-si salele,
deschise usa sprijinindu-se in baston, o trase dupa
sine si disparu in noapte, poate pentru totdeauna.
Profesorul ramas singur se gandi ca ar putea s-o reconstituie
pe fata din bucatile ei si din penele colorate
asternute pretutindeni, sub privirea impasibila a capetienilor
care pandeau dintre borcanele cu dulceata deznodamantul
istoriei.
Mai intai a incercat s-o invie, a scris un text
magic si l-a incantat pana la capat, dar se pare
ca n-a avut efect. Apoi i-a adus vesta ei cea de la scoala,
vestuta care-i placea atat de mult, s-o ademeneasca.
Dar fata nu s-a lasat ademenita, si n-a revenit la
viata. Atunci profesorul, ce sa faca? S-a umflat
si el in pene, s-a tinut bine fara sa
respire aerul, si pana la urma a reusit
el cu succes sa crape, la randul lui. Penele lui cenusii
s-au asternut peste fulgii fetei. Asa a fost povestea cu fata
careia profesorul i-a interzis sa mai scrie. Uite ce s-a
intamplat. Luati aminte, si nu uitati ca
asa cum lor li s-a intamplat, daca nu sunteti
atenti si voua se poate sa vi se intample,
orice ati spune, orice ati face, este o fatalitate istorica.
Gaina
A fost odata un mosneag caruia nu-i placea
sfada. El avea un tata, care era pe jumatate vaduv.
Duminica dimineata si martea, tatal se ducea la
piata, cu jobenul. Acolo el isi scotea jobenul
din cap, si vindea in el praz, ridichi si laptuci.
La piata era cam insalubru, erau tigani si gunoaie.
Dara domnul cu jobenul nu se descuraja, el scotea o umbrela
si apoi canta, erau cantece de pahar, potrivite pe versuri
de Apollinaire - in special din volumele pornografice ale acestuia.
intr-o zi a trecut un politai si i-a dat o amenda
pentru obscenitate publica. De fapt, politaiul nici nu stia
cine fusese Apollinaire asta, insa limba franceza
i se parea oricum obscena la rostire. Pe deasupra, nici
nu stia daca jobenul acela era regulamentar: era prima data
in viata lui ca vedea asa ceva. Tatal a
platit amenda politaiului, in natura. Cand
a iesit din natura si s-a intors in piata,
a continuat sa vanda legume din joben. Apoi si-a
zis: "tare-as mai cumpara o gaina! Sunt
pe jumatate vaduv, fiul meu e un mosneag care nu se
sfadeste, am si eu nevoie de un umar pe care sa
ma sprijin!" Cu aceste vorbe, tatal s-a incheiat
la redingota, si s-a adresat primului vanzator
de animale, un individ din piata care comercializa pesti
de acvariu:
"Ma scuzati de intrebare, as dori, stimate
domn,
in aceasta dimineata, cand piata-i
de lume plina
sa-mi indeplinesc dorinta ce ma chinuie si-n
somn
rogu-va, daca se poate, vreau sa cumpar o
gaina"
Vanzatorul, impresionat de politetea clientului (nu-l
mai facuse nimeni "domn" de pe cand avea cinci
ani) se repezi sa fure o gaina pe dupa ulucile
vecinilor pietii. I-o oferi frumos impachetata, cu
un fir de leustean si cu un borcan de zacusca, cadou
din partea casei.
Tatal pleca cu gaina, si cum era cald, intra
cu ea intr-un fast food. Acolo el despacheta gingasa
creatura, si incepu sa-i spuna cat
de mult o iubea. Si ca sa-i demonstreze dragostea lui mare,
incepu sa o hraneasca. Dupa trei ani,
devenita obeza, gaina mai-mai ca nu mai incapea
pe scaunul fast foodului, colorat in rosu. Cu sapca pe
cap, ea infuleca hamburger dupa hamburger. Si cum gaina
nu stia sa-si controleze emotiile si excretia,
personalul fast foodului instalase o teava de burlan ce pleca
de la orificiul anal al gainii, si dadea inspre
sistemul de canalizare al orasului. intr-o zi, tatal
i-a spus: "draga mea gaina, lumina ochilor mei! Te-am
iubit mai mult ca orice. Dar este un mosneag care ma asteapta,
el este fiul meu. Am plecat acum trei ani la piata, si
pe deasupra sunt pe jumatate vaduv. Asa ca eu
te voi lasa cu bine. Fii binecuvantata. Sa
nu te uiti inapoi." Si gaina, plangand
amarnic, se ridica greoi de pe scaun, si manca
cu ciocul creierii tuturor angajatilor fast foodului. Apoi, calcand
pe coji de cranii, sparse peretele, iesi afara si se
pierdu in desimea neguroasa a padurii, printre cetina
bradetului ce fosnea in tacerea sumbra
a inserarii.
Estetica sociala
A fost odata un print care pe toate le avea. Era multimilionar,
ursitoarele oferisera parintilor lui o asigurare de
viata lunga cu garantie pe o suta cincizeci
de ani (money-back guarantee), era tanar, frumos si
mereu isi tara sabia pe scarile palatului, urcand
spre iatacul unde isi putea lipi urechea de o cochilie de trilobit,
care ii canta in struna mieroasa, spunandu-i
cat de tare este el.
Mai exista in vreme aceea o fata sarac lipita,
care n-avea decat o buba cu puroi. Era toata averea
ei, si altceva nici c-avea, insa buba o strangea
la piept, si nu voia s-o dea la nimeni, in ruptul capului.
intr-o zi, cochilia de trilobit printului la ureche i-a soptit:
Print frumos, care cand arcul cu putere il indoi
Tot vanatul din padure, tresarind o ia la fuga,
Printe rasarit de soare, print aducator
de ploi,
Nu mai mana inainte, si asculta-o veche sluga:
Din hotare la hotare, orizontul e al tau.
Ai pamantul si ai ceriul, si ai spatiul,
pan' la stele
Ai cam tot din ce creat-au Domnul bun si domnul rau
Si genunile tariei, ale tale sunt si ele.
Dar intr-un satuc, aproape, intre oameni de ocara
Sta o fata, si-acea fata are-o buba pe
obraz
Totul e al tau, aproape, din hotara in hotara
Numai buba fetei nu e... Iara printul, de necaz
s-a inchis in alt iatac, s-a aninat de grinda, si
a scos un strigat neomenesc, de slugile s-au repezit sa
traga in teapa doi sfetnici, ca masura
preventiva. Dupa douazeci de zile de cugetare in
pioasa reculegere, printul a iesit slabit si
palid la fata din al doilea iatac, si orbit de lumina
soarelui, si-a dus mana la ochi. A inaintat impleticindu-se,
si in pragul castelului a dat nas in nas cu starvurile
celor doi ministri trasi in teapa, care se
imputeau la soare. Alta data sa nu mai
faceti asa ceva din proprie initiativa, a mormait
printul slugilor, nici nu stiam ca astia
doi lucreaza pentru noi... Aduceti-mi Calul. Slugile au tremurat,
insa calul nu l-au adus - caci, ca masura
preventiva, trasesera in teapa
si toti caii hergheliei - puteau fi vazuti cum
se smochineau la soare ceva mai sus, pe deal. incepeti sa
ma scoateti din sarite, a marait printul
la slugi. Acestea, inspaimantate, s-au napustit
la tepuse, si, ca masura preventiva,
s-au tras in teapa singure. Printul s-a napustit
la un paj mai mititel, caruia tepusa de-abia de-i gaurise
pantalonii, si l-a trantit la pamant, dupa
care i-a dat o pereche de palme: ati innebunit? Credeti
ca eu am timp sa stau la recrutat slugi? Ia, misca
si repede-te in sat, si adu-mi de acolo un cal de capastru.
iti amintesc, toate aici sunt ale mele, le spui oamenilor,
si ei iti vor da la repezeala calul cel mai bun,
dar sa nu cumva sa le spui ca sunt manios,
ca pe urma au sa se traga si ei in
teapa, si cine mai munceste pamantul?
Zis si facut. A venit pajul cel mititel cu calul, si
printul a sarit pe dansul, dupa care pajul a
ramas la castel, sa stropeasca florile si sa
ingroape mortii.
Printul a mers ce-a mers, vreme de doua ceasuri, pana
a ajuns la satul unde statea fata cu buba. Niste batrani,
mirosind care era scopul vizitei princiare, s-au napustit la coliba
unde se ascundea fata cu buba ei, si au scos-o de acolo tragand-o
de maini fara menajamente (unii dintre ei au profitat
pentru a-i pune mana pe piept si a o cauta pe la locurile
rusinoase). Au aruncat-o in fata calului printului
in spume, si au strigat: ia-o, maria ta! Aceasta este
buba ! Printul a privit cu luare-aminte, si a vazut
ca intr-adevar pe obrazul trandafiriu al fetei era
cogeamite buboiul, de ti-era mai mare dragul! Fata a vrut sa-l
ascunda, rusinoasa, insa batranii
i-au sucit mana la spate si au lovit-o cu o lopata in
maruntaie, sa steie locului. Printul a glasuit:
ehehei, frumoasa mea, uite ca nu ti-a mers: pan-aici
ti-a fost. Eu le am pe toate pe lumea asta, numai buboiul tau
nu-l aveam. Sa mi-l dai tu de buna voie, ca de nu...
Ca de nu? A strigat fata, aruncandu-i o cautatura
mandra si frumoasa (buboiul, pe fata ei,
stralucea in soare). Ca de nu ce? Marite print,
acest buboi e mostenire din familie. Noi din totdeauna l-am avut.
Nu-l dau nici moarta. Dar hai, sa te vad ce fel de
barbat esti, printe, si sa vad ce-mi
dai pe el. Uimit de mandria fetei, care ii raspundea
astfel (era fiica de razesi iobagiti doar
de doua generatii, si se exprima clar, limpede si
corect gramatical, in vreme ce mosii din preajma aproape
ca isi pierdusera limbajul articulat), printul
a raspuns: vino cu mine pe cal, fata mea, si te voi duce la
palat! Acolo, mai discutam.
La palat, printul a fost intampinat cu alai, caci
pajul cel mititel profitase de absenta Stapanului ca
sa-si innadeasca toate rudele la curte.
Si cum plebea, se stie, se inmulteste repede,
el facuse deja copii si nepoti, pe care ii asezase
in functii-cheie in stat.
Frumoaso, zise printul, conducand-o pe fata pana
pe acoperis, ca sa ii ofere o vedere de perspectiva
asupra imparatiei - vezi, toate bogatiile
astea sunt ale mele, inclusiv bula aia rosie de foc care se plimba
pe cer. Zi ce sa-ti dau, iti dau la nevoie orice
cu imprumut, numai sa-mi dai mie buboiul tau, ca sa
le pot avea pe toate!
Nu le poti avea pe toate, i-a raspuns fata cu intelepciune.
Eu buboiul nu ti-l dau, dar la nevoie te iau de soata,
si impartirea averii iti va permite
sa beneficiezi si tu de ce am eu, adica... Printul
a izbuncnit in lacrimi amare, caci nu suporta s-auda
ca pe lume cineva mai detine un lucru oarecare pe care el
sa nu-l aiba. Printul isi mai incerca
norocul, si o conduse pe fata la vistierie, sa-i arate
comorile: uite, vezi, fata, toate astea mie oamenii mi le-au adus,
ca sa am eu totul, si ei nimic, si sa se bucure
de stralucirea mea. Vezi piciorul ista? Mi l-a dat un batran
sfatos. Pe la 60 de ani, a atins iluminarea. Atunci a inceput
sa fie constient de existenta lui, spre deosebire de
ceilalti. Mai intai a fost constient de existenta
piciorului sau stang, si atunci a realizat cu infricosare
ca daca piciorul lui exista si el il constientiza,
inseamna ca ii apartinea. Asadar,
nu era al Printului, adica al meu! Maniat de fapta
lui marsava, mosneagul a luat un topor din perete,
si din cateva lovituri si-a retezat piciorul. Apoi, pana
sa mai constientizeze si existenta restului corpului
sau, si-a chemat nepotica, si a rugat-o sa
aduca piciorul la palat, dupa care a murit de durere. Acesta
e povestea piciorului pe care il tii in mana,
frumoaso, si daca ti-am spus povestea, e pentru ca sa
vezi cat de mult oamenii ma iubesc, si cum stiu
ei sa-si respecte indatoririle civice! Fata cu buboiul
se uita la picior, care raspandea o mireasma
placuta. "Trebuie sa fi fost un om sfant..."
gandi ea. Asculta, uite ce e, se intoarse ea catre
print, haide sa ne casatorim. Pe urma
mai vedem. Printul s-a amarat, caci avea numai
12 ani, din partea fetii era de-a dreptul pedofilie sa-l ceara
de barbat, dar in fine. Era imparatia
lui, el facea legea. Bine, fato, a suspinat el, haidem, sa
mergem la starea civila, sa ne cunune fierarul. Iesind
cei doi in curtea interioara, curtenii au izbucnit in
urale, mai cu seama ca incepusera sa-si
puna intrebari, caci cei doi nu mai aparusera,
si toata lumea se intreba daca e cuvenit sa
se traga-n teapa, sau ce altceva sa faca.
Dupa ce i-au inecat in confetti pregatite din
vreme pentru un asemenea eveniment, curtenii l-au intrebat pe print
pe care dintre ei in numeste loctiitor princiar, pe timpul
absentei lui din motive de luna de miere. Printul a
desemnat la intamplare a femeie grasana, care
s-a dovedit a fi de origine ovreiasca, ceea ce a produs mare discordie
in sanul curtenilor, care dupa plecarea alaiului s-au
macelarit intre ei, trei lovituri de stat, doua
orbiri si un genocid reciproc avand loc intr-o singura
dupa-amiaza - dar asta e alta poveste, nu intru in
detalii.
in drum spre starea civila, fata a reusit sa
se descotoroseasca de print: acesta a dat de un morar care
avea raie, si i-a cerut acestuia sa-i dea raia
lui. Morarul, respectuos si cu frica de Dumnezeu, i-a dat printului
raia de indata, si printul, uitand
de aleasa inimii lui, nestatornic ca toti copiii, a ramas
acolo, sa se scarpine.
Fata a plecat mai departe, calare pe calul alb pe care si-l
insusise cu aceasta ocazie. Cautand pe
la oblancul calului, dadu peste banii de buzunar ai printului,
si realiza astfel ca erau acolo destui parai ca sa
traiasca fericita pana la adanci
batraneti, si apoi, cu putine economii,
sa se criogenizeze, chiar.
Bucuroasa, fata s-a repezit in primul orasel
intalnit in cale la o clinica laser, a dat spaga
cuvenita doctorului, si acesta i-a extirpat buba cu puroi,
fara prea multa durere (e drept, ratase anestezia).
Sa i-o trimiteti Printului la castel, a mai zis fata,
bucuroasa si fara ranchiuna, gandind
sa faca o fapta buna. Si i-a mai dat
doctorului niste miare, in acest scop. Doctorul a clatinat
din cap, si dupa plecarea fetei, a aruncat buba la canalul
colector, de unde a recuperat-o un copil al strazii, care nu se
mai stie ce a facut cu ea.
Dupa care fata s-a dus intr-un oras mai mare, si
acolo a investit banii cum se cuvine. Peste ani, era instalata
acolo, traia bine-mersi si schimbase mai multi prieteni.
Actualul ei prieten era chior. De aceea, toti ii spuneau "chiorul".
Pentru asta, el se ingrasase, ca sa nu-i mai
spuna "chiorul", ci "grasul", dupa cum
se obisnuieste. Dar ei tot "chiorul" ii spuneau,
si de la o vreme, incepusera sa-l porecleasca
"chiorul gras". De necaz, el se baga sub masa,
si de acolo le pisca pe fete de pielita dintre degetele
de la picioare, ceea ce era destul de neplacut. Prietena lui astfel
a deschis un han, pe nume "La prietena chiorului gras de sub masa."
Acolo se servea mancare foarte buna.
Frumusete
Dimineata in oglinda, am gandit: daca
as avea parul violet, ce bine mi-ar sta! As fi si
mai frumos! Si fata aceea ar arata mult mai bine, daca
de la fiecare subsuoara i-ar creste iarba... si
scriitorul ala, ce puternic e... poate sfarama un
pui intre masele, dintr-o singura clantanitura
de dinti. Poate rupe lanturi, imbarliga fiare,
merge pe sarma, se rasteste si la secretare...
dar ce bine i-ar sta daca ar avea cu 150 de kilograme mai mult.
De maine, am sa-l ajut. ii voi trimite prin posta
mai multi baloti de grasime aleasa cu mana
mea, pe care le voi lega in hartie creponata, si
le voi expedia de la oficiul postal din spate, acela care la umbra
unui pin e inchis intre orele 12 si 2.
Initiere
M-au lasat intr-o camara. Eram in tovarasia
unei funii de usturoi, a unei bile albastre, si a unui sobolan
mai mult mort decat viu, dar care nu mirosea aproape niciodata.
Prin ferastruica cu zabrele, puteam auzi adeseori valurile
marii si eram fericit. Mai venea din cand in cand
pe acolo si fata berarului, dar pe ea n-o puneam la socoteala.
De fiecare data, manca un catel de usturoi,
si pleca cu jumatate din simbrie. Cred ca din cand
in cand facea si dragoste cu mine, dar asta era
treaba ei, nu imi place sa ma amestec in probleme
care nu ma privesc. Fata era ochioasa si purta o cosita,
care aducea cu o funie de usturoi, venea de fiecare data in
papuci, si eu, politicos (desi indiferent) ii lingeam
genunchii. Aveau un gust asa de sarat!
Alteori ma ascundeam in lada de rachita, ma
ascundeam acolo de mine, asteptam sa apar afara ca
sa ma sperii, dar nu apaream.
intr-o zi, fata berarului a venit cu ochii in lacrimi si
mi-a spus: "trebuie sa plec, a venit un vietnamez la beraria
lui taica-miu, si ma duc cu el, nu pot sa-l
las singur! Tu sa ai grija de tine... Te-as ruga sa-mi
dai mie funia de usturoi, n-o sa mai ai nevoie. Sau daca
mai ai nevoie te descurci tu, esti mare." I-am lins picioarele
indelung, de la genunchi pana la glezna. Apoi
m-am intors cu spatele si m-am bagat in lada.
Cine are nevoie de ea?
M-am strecurat afara din camera, pe ferastruica,
si am coborat la malul marii. Era prima oara
cand o vedeam. Era o mare-de-cafea si cicoare, cu spuma valurilor
de lapte, iar in departare, poleite de sclipirile asfintitului
soarelui maroniu, se buluceau spinarile unor necunoscute dihanii.
Fetita si focul
A fost o data o fetita careia ii placea
sa se joace cu focul. Parintii i-au spus ca
nu e bine, la scoala i-au spus ca nu e bine, toata
lumea ii spusese, chiar si ceilalti copii, unii dintre
ei chiar se fripsesera, idiotii, dar fetita nu voia
sa auda nimic, si se juca cu focul cat era ziua
de mare - ei se jucau frumos, si nimeni nu intervenea in jocul
lor, ca era periculos. Fetita cand pleca la scoala
ii spunea focului s-o astepte cuminte in patuc,
si el o asculta, retragandu-se mocnit intre cearceafuri,
alteori ei o luau la goana pe dealuri si se jucau acolo, alerga
latrand voios un caine dupa ei, dar nu se apropia
de foc. O data a luat focul si la scoala, invatatoarea
a chemat parintii, dar acestia i-au spus ceva la ureche,
si pe urma fetita a fost lasata in
pace, mai mult, chiar, in ziua respectiva n-au mai scos-o
la tabla. intr-o zi insa, acasa la ei
au calcat hotii. Hotii nu stiau cu cine au de-a
face, asa ca au inchis toata familia in
camara, s-o macelareasca mai tarziu,
si apoi au batut cu baltagurile in usa fetei. Aceasta
a ascuns focul sub pat, si a intrebat: cine e? Hotii?
Nu prea cred ca ar trebui sa va deschid. Deschide,
fetita, si noi nu te-om viola, poate, daca ne
vei face o oranjada, s-au milogit hotii. Fetita, totusi
neincrezatoare, le deschise. Hotii, ca hotii,
intrara in incapere nepoftiti, fluierand,
si incepura sa incarce in sac lucrurile
fetitei. Aceasta, la inceput speriata, vazand
cu cine are de-a face, i-a sfredelit cu privirea, si apoi a strigat
cateva vorbe in ebraica inspre marginea patului.
De acolo, focul a iesit ca o valvataie, si s-a napustit
la hoti. Zadarnic acestia au zbierat citate in araba,
zadarnic au incercat sa stinga focul cu oranjada.
Acesta i-a cuprins pe toti, iar capeteniei hotilor
i-au ars jumatate din falca. Au fugit. Capetenia,
luand aminte la lectia pe care i-o dadusera
fetita si focul, a hotarat sa se lase de
hotie, si s-a pus pe invatat. A devenit
un fizician renumit, a studiat undele electromagnetice, si a luat
de nevasta o alta fiziciana mai lalaie,
ca sa existe un echilibru in cuplu, din moment ce el nu mai
avea jumatate din falca, ceea ce unora li se putea parea
respingator.
Cat despre fetita si foc, ce-au mai ras
si s-au jucat! Si-au scos parintii din camara,
apoi cu ei au stat la masa si au mancat o placinta
buna. Pe viitor, parintii nu i-au mai cerut fetei
sa se duca la scoala, asa ca ea
statea cat era ziulica de mare cu focul in camera,
soptindu-si fiecare soapte.
Apoi, cand a crescut mare, fata, impreuna cu focul,
a... dar nu mai continui, ma opresc aici, caci lucruri mult
prea infricosate ar trebui sa povestesc.
Pozna
Odata am adus la scoala un iepure de mare: l-am pus
pe podea, si copiii s-au strans in jurul nostru. Animalul
producea un guguit prelung, miscandu-si antenele.
- Faceti loc, faceti loc, copii, glasui directorul,
venind inspre noi mustacios si cu cafeluta in
mana. Ce se-ntampla aici?
- Pai, sa vedeti, am incercat eu... in
vreme ce creatura pliciuia cu cozile.
- Un iepure de mare? s-a holbat la el directorul. Asa ceva nu exista!
- Stiu, dar... va rog frumos... va rog...
- Bine- a zis directorul, incruntandu-se. Data viitoare sa
nu se mai intample.
Si s-a indepartat.
intelepciune
A fost odata un intelept. De intelept
ce era, avea o barba mare, colilie. Un tanar nu stia
ce-nseamna vorba asta, "colilie", asa ca,
neizbutind sa conceptualizeze barba batranului, ii
striga din balarii mai mereu, cu dispret: "Hei,
spanule!"
inteleptul nu raspundea. Barba lui colilie era atat
de orbitor de curata, incat insusi inteleptul
orbise. Dar cum el le stia aproape pe toate, ce nevoie mai avea de
vedere? Asa ca, de fiecare data cand auzea "Hei,
spanule!" isi spunea, zambind: "Trebuie
sa fie vreun span pe-aici!" si isi mangaia
coliliul barbii, ceea ce ii dadea fiori de placere.
Principiul masurii
Sa va povestesc, copii, cum e cu materiile prime. in
tara de unde vin eu... hm, cred ca aici ar trebui sa
fac mai multe precizari. Reamintesc, pentru cei care au uitat,
daca au stiut vreodata, ca pe lume exista
mai multe tari. Eu am existat intr-o alta tara,
inainte sa vin sa exist aici. Pana aici
e clar? bun...
in tara de unde vin eu, conexiunea internet e foarte proasta,
chiar si in zilele noastre. Asa a fost din totdeauna,
ca sa nu mai vorbim cum au stat lucrurile inainte ca internetul
sa fie inventat. Din pricina asta, oamenii traiau prost;
isi faceau atata sange rau ca
internetul nu merge cum trebuie, ca, enervandu-se, dadeau
cu pumnul in masa, apoi in sot, respectiv sotie,
copii, respectiv parinti etc., apoi ii aruncau pe acestia
pe geam. Era o adevarata tragedie umana, in
fiecare zi ploua cu oameni aruncati pe geam, toti pietonii
umblau cu umbrele de tabla. Pe deasupra, cei care se enervau ca
nu se pot conecta la internet simteau cum creste in ei
ura, tot creste, pana crapa inima-n ei - si
atunci isi dadea duhul, si venea camionul cu tigani
ca sa ii recupereze, sa ii duca intr-o
directie necunoscuta, si sa-i arunce pe un camp.
in tara aia, pe vremea cand eu ma mai aflam acolo,
se afla un Inginer. Era om destept inginerul asta, domnule,
cel mai destept din tara: prin urmare, locuia ca toata
lumea la bloc, si toata lumea-l respecta. Ca sa nu-l
creada nimeni nebun, juca din cand in cand la
pronosport, sa le adoarma vigilenta. Ingineru asta,
suparat ca toata lumea ca nu merge internetu decat
pe apucate, ce-a facut? S-a gandit ce s-a gandit, si
a mesterit o dracie, de se conecta la internet pe la ghena
de gunoi, cu ajutorul unei pompe centrifuge de gauri negre, care
crea un camp electro-acustic care amplifica undele internet. Si
avea inginerul o conexiune, mama mama! Cu viteza luminii,
paginile internet se inghesuiau pe ecranul lui. S-a facut
ca au aflat americanii, si guvernul nostru a aflat ca
a aflat guvernul american. A venit la poarta politia, un
sergent pistruiat, cu parul slinos, pe numele lui Cainele
Glontu. Acesta l-a luat politicos pe inginer de umar, si
i-a zis, hai tatae cu noi la sectie, mancati-as.
La sectie, Majorul i-a spus inginerului, dupa ce il
orbise cu o lampa vreme de 48 de ore, si se jucase cu pasaportul
lui vreme indelungata, dupa care jonglase cu popice,
si urinase intr-un colt fluierand: dom'inginer,
mata esti mandria natiei. Da' sa nu mai faci una
ca asta, ca se supara sefu, ne-am inteles?
Stimate domnule Contra-Maresal, l-a lingusit inginerul, sa
va expun principiile conceptuale ale captorului meu, mai int...
Ba tu sa nu vorbesti asa cu mine, i-a sarit
Majorului mustarul, si l-a luat pe inginer de guler, i-a taiat
gulerul cu foarfeca, si a dat cu el de pamant. Ba
tu sa fii politicos, mama ta de geniul mucilor mei! Ia, baietii,
aratati-i meserie, sa vada dom profesor ce
inseamna respectul. Si scotandu-l vlajganii
pe inginer in curtea interioara a politiei, s-au apucat
sa joace baza cu o miuta, inginerul era in
maieu si nu a reusit sa prinda mingea nici macar
o data, au fost aduse si femei ca sa vada cat
de fraier era, la sfarsit toti il dispretuiau,
baa, radea o sotie fara copii
de pe margine, la ce bun ca esti mare dastept
si dai cu atomu de pamant, daca nu esti
in stare sa prinzi o minge, dupa care fug doi argeseni?
Si asa a fost umilit inginer, era rosu la fata
si sudoarea sau lacrimile ii curgeau pe obraji. A venit Majorul
si cu un gest autoritar a zis: ajunge! Omul asta, asa
janghina cum e, e totusi un geniu national, dupa
moartea lui ii facem monument, o sa se duca invatatoarele
cu copii la el sa spuna poezii, sa-i dea flori si
gume cu surprize. E mandria tarii, asa ca
lasati-l si pe el sa traiasca.
E si el bun la ceva. Si tu, domne, a facut vorbitorul
un gest catre inginer, dandu-si parul pe spate,
si punand mana in sold, du-te acasa,
si sa nu te mai prind pe-aici, ca data viitoare nu
mai glumim, pan-aici ti-a fost, oi fi matale geniu, dar nici
noi nu suntem prostii dumitale, noi suntem poporul, si cu poporul
nu te pui.
S-a dus sontac-sontac inginerul acasa, in
maieu, si cu camasa cu gulerul taiat innodata
in jurul soldurilor. Acasa, si-a distrus formulele,
si le-a uitat, ca sa nu mai aiba probleme cu politia,
ca el nu facea politica.
Dupa ceva timp, s-a apucat sa frecventeze un club de yoga.
Dar el, in loc sa se multumeasca sa spuna
ooooooom si sa stea in cap ca toti yoghinii pana
i se trezeste Kundalini, a inceput sa impinga
rationamentele lor mai departe, ca, de! geniul, tot geniu
ramane.
intors acasa, inca de pe palier ii venise
o idee geniala. A inceput sa lucreze la elaborarea
unei noi teorii, cea a campului psihic. Pana dimineata,
urmand un regim de viata sanatos, practicand
abstinenta si stand in apnee, inginerul reusise:
primul camp psihic era gata! primele experiente le-a facut
intr-un scop distructiv, ca sa se racoreasca:
a transformat macaraua care statea ruginita in fata
ferestrei sale din 89 incoace intr-o cutie de sardine in
ulei, care apoi a si fost vanduta la buticul din colt.
Apoi cu o singura privire a carbonizat laptaria de
peste drum (de la cursul de yoga invatase ce nefaste
sunt produsele fermentate, asa ca...). Bine asa, a constatat
cu satisfactie inginerul, in timp ce oamenii isi
umpleau innebuniti sacii cu carbunii rasariti
pe locul unde se aflase laptaria (antracit pur). Apoi s-a
conectat la internet cu undele sale mentale, si a inceput sa
surfeze cu bucurie, ca n-o mai facuse in conditii
optime de atatia ani, adica, mai precis, niciodata.
Inginerul a devenit un internet-adict: statea toata ziua
pe pres, si se plimba pe internet. Traia din pensia batranei,
si cum campul psihic il ajuta sa-si optimizeze
energiile interne, traia cu putin - cu o boaba de
fasole si cinci picaturi de suc de fructe natural 100% pe
baza de concentrat reusea sa traiasca
o saptamana, fara haine, fara
dragoste si fara hartie igienica, ba mai
conecta si batrana fierbatorul la el, sa
mai faca economie de curent.
Mai apoi, au venit fostii prieteni de facultate la el, sa
se conecteze la internet si ei, sa downloadeze filme, si
sa se uite la poze cu femei. Ca, de - nu toti reusisera
in viata, ca el. Inginerul descarca siturile
internet direct pe creier, asa ca pentru racordarea unor noi
periferice a fost ceva mai greu. Pana la urma prin
meditatie a gasit o solutie - ii ungea pe frunte
pe prieteni cu o substanta scarboasa, nu stiu
de unde o gasise. Asa reuseau si ei sa se
conecteze la internet, pe o raza de doi kilometri a unui cerc cu
epicentrul in kundalini-ul inginerului. Treaba a mers snur
timp de trei luni, pana cand au inceput niste
caderi de conexiune, de veneau prietenii in bermude si
bateau suparati la usa inginerului: ce faci nene?
m-ai taiat tocmai cand ma chatuiam cu pretena mea
din State... Inginerul i-a adunat pe toti, si le-a explicat
ca un mai vechi ulcer netratat se manifestase in ultimele
zile. Cu bioenergia lui reusise sa-l lecuiasca, bine
inteles, insa asta il amputase de anumite
capacitati, si ii redusese raza de actiune.
Asa ca nu mai emitea decat la 50 de metri in jur,
si cu cel mult 512 kbps. Naspa rau, au mormait
prietenii, catraniti. Acu ce sa facem? Veniti
la mine cand vreti sa va conectati, a
propus inginerul. Trebuie numai s-o ajutati pe mamae la cumparaturi,
sa nu va denunte. Daca o urcati si
scarile in brate, va face si cafea.
Zis si facut. Un prieten al varului unui prieten care
il cunostea pe inginer ma invitase si pe mine acolo,
intr-o seara. Am fost, si m-am conectat la internet
cu ocazia asta, sa-mi citesc mailul. Conexiunea era buna,
astfel mi-am dat seama ca oamenii exagerau - ce-i drept, din cand
in cand imaginea era cu purici. Printre invitati, era
acolo si o brunetica foarte frumoasa, cu parul
lung si carliontat, cu ochii migdalati. Era plinuta,
asa cum trebuie sa fie toate femeile (cel putin un poet
mare era de acord cu mine; va las sa ghiciti cine).
Surfa si ea pe internet, ca toata lumea. Cand s-a aplecat
sa serveasca ceva de pe o tava cu piscoturi
adusa de mamaie, i s-au vazut chiloteii, si o
alunita foarte frumoasa, pe sale. Si in
acel moment am realizat ca, oricat de frumoase ar fi femeile
de la noi (poate unele din cele mai frumoase din lume) eu in tara
aia n-aveam ce sa caut, si nu voiam sa raman
in ruptul capului.
Datoria
in fiecare dimineata, Vanea pe stomacul gol bea o
sticla de vin alb, de cea mai proasta calitate. Apoi isi
vedea de treburi. De la o vreme incoace, i se acrise de vin alb,
numai cand se vedea dimineata fata in fata
cu sticla, il apuca greata. S-a dus Vanea la doctor, si
dandu-i bacsisul, l-a intrebat: doctore, nu-i asa
ca o sa mor pana la urma, band
vin alb prost, o sticla in fiecare dimineata,
pe stomacul gol? Sigur ca da, zise doctorul, bine inteles.
Ai sa mori, negresit. Asta e. Mama ei de chestie, zise Vanea,
inciudat. La plecare, din neatentie, doctorul ii taie
un deget. Apoi Vanea s-a dus la alimentara sa cumpere vinul alb
pentru a doua zi dimineata, ca n-avea ce sa faca.
Morgenstimmung
Capul meu e ca un rezervor in care plutesc bucati
de rahat, din cauza asta nu ma simt bine. E o situatie destul
de neplacuta.
Indicativ
Trei minute sunt trei minute, orice s-ar spune.
Mitologie
A renascut Hercule din cenusa, s-a casatorit
bucuros cu Electra, apoi a sodomizat vulturul lui Jupiter, fara
menajamente.
Realism
Porcul mergea inapoi, dar istoria mergea inainte.
Nesimtire
M-am gandit la acele tari ale sudului, unde barbatii
nu-si respecta femeile mai mult decat luciul perechilor
de pantofi: trebuie sa le frece pana lucesc: exceptie
fac imprejurarile legale de accedere a femeii la calitatea
de orificiu, prin care intra ei si ies copiii lor, de fiecare
data fara sa traga usa.
Coup de funie
Fata cu privire dulcica priveste strengareste
peste umar.
Un barbat neconsolat, privind cu amaraciune in
gol,
infasurat intr-un halat de baie
Loveste cu biciul de pamant:
Splash!
Fata: Ah ce bine e!
Barbatul: Splash!
Fata: Iubite!...
Splash...
Fata: tine-o tot asa
(lumea se strange. Fata continua sa zambeasca,
dragastoasa. Protagonistii
dispar in intunecimea scenei.)
Recunoasterea
ala din fata mea are barba, burta, isi
sufla nasul. Fara indoiala, e Steven
Spielberg. Pe cap are o sapca pe care scrie "NY".
Nu mai incape nici o indoiala, e Steven Spielberg.
V-am spus eu.
in vagonul de alaturi, o femeie in pulovar rosu
isi tot face de lucru cu mana intr-un loc unde
privirea mea nu ajunge - cred ca isi baga penisul
in pantalon.
Am ajuns la statia Filles du Calvaire, drôle de nom.
|
