|
Angela Marinescu
Asta da intrebare. Ultima data a fost cam ca si prima
data si din ce in ce mai bine si mai adinc.
Liana Ceterchi
Timpul face ca amintirile sa devina frumoase!
Vasile Baghiu
Cum a fost ultima oara?
Ultima oara cand am scris un poem a fost toamna trecuta,
in casa lui Heinrich Böll din Langenbroich. Era spre sfirsitul
sederii mele acolo, iar peisajul de toamna din jur, vantul
rece, condensul aparut pe ferestrele vecinilor mei (cuplul indo-pakistanez,
Sarita si Aftab, care aveau acum un copil pentru care trebuia sa
fie in casa caldura mai multa), carbunii
stinsi din caminul verandei casei, camin pe care aveam
sa nu-l mai vad inca un an (pe atunci credeam
ca va fi pentru totdeauna), caii vecinului nostru lasati
slobozi prin livada, in fine, bagajele mele deja pregatite
pentru plecare, toate m-au intristat, iar eu cand sunt trist
ma gandesc la poezie. Asa sunt eu, mai pacatos,
ma gandesc la poezie. Ce sa fac? Nu ma pot schimba.
Ma gandesc la poezie pur si simplu ca la ceva pentru
care merita sa traiesti. Asa ca
atunci am scris pe genunchi ultimul poem. Sper ca nu va fi si
cel din urma, pentru ca stiu ca voi mai avea
de a face cu poezia, relatia dintre noi nu si-a spus ultimul
cuvant, iar ea nu are legatura deloc, dar absolut
deloc cu ceea ce cred unii despre prezentul si viitorul poeziei in
lume si nici cu faptul ca acum o tradez, ca sa
zic asa, scriind proza. Am scris poemul, apoi l-am impaturit
si l-am pus in buzunarul hainei cu gandul ca voi
avea timp in avion sa-l mai modific pe ici pe colo. Asa
ca ultima oara a luat foarte mult timp si a fost ravasitor,
iar eu am fost foarte fericit ca aveam inca o sansa
sa-mi explorez resursele sufletesti, un pic sarit,
recunosc, scriind un poem pe ultima suta de metri inainte
de plecare. Chiar si imbratisarile
cu ceilalti, la despartire, aveau parca gustul
si aroma poemului pe care tocmai il scrisesem. In asteptarea
taxiului care sa ma duca la aeroport si mai
tarziu, in avion, m-am gandit ca ar trebui sa
las la o parte poezia, sa ma despart de ea si sa
incep o viata noua, normala, adica
sa scriu si eu proza, ca toata lumea, dar -
stiti cum e? - intotdeauna speri ca ultima oara
nu va fi si cea din urma, speri in secret ca
ultima oara se va repeta mereu si mereu toata viata.
Acum scriu proza si sunt in asteptarea poeziei.
Un stil de viata absolut de invidiat... puteti sa
ma credeti pe cuvant...
Schöppingen (Germania)
2 octombrie 2003
Orlando Balas
Ma gindesc ca intrebarea nu se refera la cum a fost ultima oara cind am
citit o carte, pentru ca ar tine de domeniul hazardului sau al mai mult
sau mai putin plicticoasei vieti profesionale a fiecarui respondent.
Deci nu poate fi vorba decit cum a fost ultima oara cind am comis ceva
foarte intim. Adica ultimul text poetic pe care l-am produs.
Nu mai tin minte cum a fost cind am scris ultima bucata de proza si capitolul
acesta e un pic nebulos in viata mea, pentru ca acum tocmai sint intr-o
faza de relocatie personala si am pus la o parte lancea prozei. Provizoriu.
Ceea ce am pus mai "definitiv" la o parte e harfa, ca mi-au
inghetat degetele in ultimii ani si nu mi-au mai iesit decit acorduri
sparte. Ei, sa nu exagerez, nu mi-a mai venit sa pun mina pe coarda lirica.
Iata textul "poetic" pe care l-am comis ultima oara:
*
niciodata cerul
nu a fost
atit de cazut pe pamint,
un capac
sub care umblam.
ca taranul care
uitindu-se spre cer
stie daca anul va fi bun
pentru griu sau porumb,
stiu:
locul meu nu e aici
*
Cred ca era prin 2000. Initial, cind am cautat poezeaua ca sa raspund
la ancheta, am crezut ca am facut-o prin 1997, ca acest final de cariera
poetica are de-a face cu momentul inregimentarii mele in cimpul muncii.
Dar asa de nasol nu a fost atunci. Eram inca intr-o etapa optimista a
vietii mele.
Era in toamna lui 2000. Ploua ca naiba si dupa guvernarea flasca a CDR-ului
si a PD-ului era clar ca urma sa vina PSD-ul. Nu aveai nici cu cine sa
votezi, Emil & co omorisera pina si speranta.
Dar, pe de alta parte, poezeaua de fata nu e doar simpla expresie a unei
stari de lehamite politica. E o chestie, pur si simplu. Acum mi se pare
sumbra si mi se pare ok ca m-am lasat de versuri.
Asta am facut de fapt toata viata pina in acel moment. Volumasul meu de
poezii, Borderline, marcheaza o serie de abandonari ale poeziei. De vreo
3-4 ori spun acolo, la finalul cite unei etape lirice, ca poesia (aici
e o interventie a calculatorului care mi-a schimbat grafia cu z in cea
cu s, el neintelegind limba mea romana) nu poate spune aia sau aia. Ca
nu e o realitate destul de tare.
De fapt, poesia e ok. Citesc si acum cu placere poezii. Ale altor autori.
Si cind e sa ma uit la ce am scris si publicat, in speta la selectia din
volumul mai sus numit, nu mi-e deloc rusine, simt ca sta, dar vad asta
cu distanta: da, scriam bine.
Dar acum nu as mai scrie versuri. Nu stiu de ce. Sa scrii asa de negativ
ca in dejectia lirica (asa o numisem atunci) pe care v-am facut-o cunoscuta,
nu are rost. Nu merita lumea sa o mai umpli si tu de urit.
Dar proza, proza e altceva. Acolo incape la o adica si poesie. Acolo,
unde e vorba de constructie si de munca, poate merge si un moment poetic.
Dar e asta cu adevarat important? Cred ca nu are nici o importanta ca
am scris, ca nu mai scriu poezii. Cred ca important e ca poesia (iarasi
corectarea calculatorului care stie doar engleza si germana…) exista
in gesturi, in viata de zi cu zi, in versurile scrise de cei care mai
cred in asta.
Pe scurt, ultima oara cind am comis poesie in versuri a fost nasol. Dar
mai sint atitea lucruri de facut.
Razvan TUPA
Ultima data n-a fost inca asa ca nu pot sa-ti dau amanunte.
Si probabil ca, in general inca n-am ajuns sa ma bucur de vreo "ultima
data", deformatie psihologica, afectiune motorie, paranoia...spune-i
cum vrei da' o "ultima data" mi se pare la fel de suspecta ca
o "prima data". nu prea se poate la mine toate astea sunt pe
bucatele. Un pic din prima data, inca un pic, un pic din ultima data,
inca putin. Asa ca datile sunt pentru oamenii care au nevoie sa-si aduca
aminte.
|n rest numai inca o data si inca...
Mihnea Blidariu
ultima data a fost ieri si a fost bine...
Vlad Nanca
Ultima oara a fost misto. Imi promisesem ca o sa fac o pauza mai ales
dupa ce s-a-ntamplat in noaptea de Halloween. N-a durat insa mult (vreo
10 zile) pentru ca joi am cautat ce mai ramasese de la halloween si am
fost la Ami unde era si Rovena. Rovena mai fusese si pe la Cioaca inainte
si deja se uita altfel la revistele pe care le adusese tata lui Ami din
Belgia. Repede de tot am inceput sa vorbim despre Gigi si dupa 5 minute
schimbam deja canalele la televizor si balacaream publicitatea din Romania.
Ami nu vroia sa auda de Gigi dar totusi participa pasiv la discutie continuind
sa croiasca toalele pentru prezentarea de peste doua saptamani. Pana la
urma ne-am oprit din schimbat canale cand am dat de Gheorghe. Eu nu-l
mai vazusem niciodata si ni se parea la amandoi ca era genial. Radeam
ca prostii si ni se parea ca vorbeau despre senatorul psd invitat care
cazuse de pe platforma [a doua zi aflasem ca asa se si intamplase]. Cand
Gheorghe i-a zis lui Lupescu ca-i un baiat chipes eram convis ca
si Gherorghe avusese de-a face cu Gigi in seara aia. De altfel ii cheama
la fel. Oricum, intr-un tarziu am taiat-o [scapa si Ami de noi in felul
asta] la Twice. In taxiu am ascultat manele si in twice erau studenti
de anul unu si doi care dansau infocati twist again si alte minunatii
sensibil asemanatoare. Brusc mi-am dat seama ca studentii de anul unu
si doi au crescut cu genius si andre asa cum am crescut noi cu nirvana
si depeche mode. Altfel nu pot sa-mi explic cum pot fi atat de boi. Oricum
pan' la urma dj-ul de jos a pus un cd care era mixat de altcineva si cu
fatboyslim si saltnpepa ne-am mai linistit. Pana cand Rovena s-a plictisit
si am plecat.
Ce s-a mai intamplat:
" ne-am dus la propaganda pentru ca in sapte seri scria ca pune gin
muzica dar acolo era inchis
" ne-am intalnit in romana cu Milos care era cu Silviu
" dintre planters, office, green hours, frame si downtown am ajuns
in 'dovntovn' (milos n-avea chef in frame, Silviu si cu mine n-aveam nici
chef si nici pantofi de mort pentru office sau planters iar nimeni n-avea
chef de jazzul din green hours)
" ne-am dus la downtown unde erau prea multe curve, tineri psd-isti
si studenti greci si n-am stat
" am ajuns la vagonul restaurant green hours unde am avut norocul
sa fie un cd cu vlaicu golcea (zis del naja din carpati) iar cand s-a
terminat am plecat acasa.
Acasa erau Kate si Victoras pe care ii iubesc.
Denisa Mirena Piscu
I: Cum a fost ultima data?
R: Mai bine ca niciodata!
Marius Ianus
A-a-a. Chiar ieri a fost (dar sa nu ma spui Domnicai).
A fost foarte bine si in acelasi timp dezastruos. Pentru
ca mi-am dat seama ca o mai tin si eu o vreme
si n-o sa mai pot. Incep sa imbatrinesc,
Mihai.
Zvera Ion
Ultima data? (ride) Interesant. Am ascultat Kate Bush.
Florin Lazarescu
Bine. Bine.
Pavel Paduraru
Ma scoteau pe un scaun. Doi armeni si Surik. Si mi-au bagat apoi in nas
un instrument si am vazut stele potrocalii si din nari mi-au navalit flacari
galbene si puturoase, ce se prelingeau ca niste omizi pe podea. Iar o
femeie zbiera la mine: "Baiate, de ce n-ai stergar?!".
Bogdan Ciubuc
Ultima data cind? Ultima data asta sau ultima data
anul trecut, ca anul trecut n-a fost.
Romulus Bucur
Ultima data ce? Ultima data - biiinne.
|
