|
Despre marul lui Adam
Marul lui Adam nu este marul lui Adam. Marul lui Adam
(ii vom spune asa chiar daca nu a fost, nu este si nu va fi niciodata
al lui ) era proprietatea lui Dumnezeu. Ca dovada ca, prinzand de veste
furtul marului, Dumnezeu care de mult poftea el la acel mar si-l sorbea
in fiecare zi din ochi asteptand sa se coaca, s-a maniat cumplit si i-a
dat afara din rai pe autorii acestei infractiuni complexe in urmatoarea
ordine:
1. primul a iesit sarpele fiind pedepsit dupa cum se stie cu o pedeapsa
mai mica pentru instigare la furt si pentru incalcarea consemnului de
paza. Acest sarpe nu este dupa cum s-ar crede Lucifer. Va jur ca este
o confuzie istorica! Si asta pentru ca avocatul sarpelui a fost numit
din oficiu chiar Lucifer. He, dar sa vedeti voi fetii mei ce mai radeau
cei din public pentru ca Lucifer (care cam de pe atunci incepuse sa se
desfraneze) a venit beat, s-a impiedicat in roba si a cazut cu capul inainte
ca un zevzec drept pe masa sfintei judecati. Tocmai in acel moment Domnul
Savaot trantea cu ceaslovul cel mare al legilor de tablie ca sa stie ingerii
de frica si sa nu mai tot susoteasca si sa-si dea coate. Ceaslovul, deh,
ca toate ceasloavele…greu, imbracat in piele si cu ferecaturi scumpe
de aur batute in nestemate, i-a spart avocatului capul si l-a cadorisit
cu o pereche mandra de cucuie ce aveau sa se transforme peste putina vreme
in coarne, dar asta este alta istorie…
- Nimeni n-are voie sa fie judecator in propria cauza - "Nihil judex
in propriam causam"! a zis el aducandu-si aminte printre aburii betiei
de unul din articolele legii, dupa care a tras un sughit facand sala sa
clocoteasca in hohote de ras, caraghios fiind peste masura cu roba atarnata
sui peste turloaiele lui de capra (Diavolul are picioarele paroase si
urate!) si cu sangele pisuind din tartacuta ca dintr-o cismea.
Saracul, el incepuse bine, dar in halul in care se afla cine sa-l mai
bage in seama? Ingerul Mikael! As! Ingerul Mikael, care avea slujba de
grefier, se batea cu mainile peste pantece razand ascutit si holbandu-si
ochii prin perdeaua de lacrimi dupa pana pe care o scapase printre picioarele
auditorilor si pe care, iaca pozna, n-o mai gasea.
Drept este ca de atunci Lucifer s-a retras definitiv din avocatura si
acum ori de cate ori are vreo pricina isi angajeaza avocat, nu degeaba
fiind folosita expresia "avocatul diavolului".
Degeaba a urlat sarpele si a facut spume la gura cum ca el nu este vinovat
si ca numai din plictiseala a aruncat si el acolo o vorba necrezand ca
Adam si Eva sint atat de prosti sa fure lucrul despre care cu fereala,
prin colturi, toata lumea din rai vorbea ca fiind favoritul prea iubit
al Domnului.
Degeaba a strigat cu lacrimi in ochi:
- Doamne, dar sti foarte bine ca portul de venin in rai este ilegal! Cum
puteam sa pazesc marul, ca sa zic asa, cu coada goala?
Dumnezeu si-a dres glasul si a spus:
- In baza articolului cutare si a articolului cutare, coroborat cu paragraful
x si y Curtea te gaseste vinovat si te condamna la degradare militara,
coborare in tarana, tarare vesnica. In clementa ei Curtea iti ofera monopolul
ereditar al veninului (- Ca sa nu te mai plingi alta data! a facut Dumnezeu
cu ochiul spre sarpe) cu interdictia de a folosi acest venin in scopuri
sinucigase! Definitiva si fara drept de recurs!
Maica sarpelui plangea ( vorba aia, ca din gura de sarpe) cu coltul gurii
ascuns in broboada in timp ce mosul, barbatul ei, o batea incet pe spatele
garbovit de munca,… saracii, oameni simpli si nevoiasi, traind din
te miri ce intr-un colt uitat de rai…
2. al doilea a iesit Adam el fiind mai putin vinovat caci abia apucase
sa muste o singura data din mar. Dupa ce muscase, s-a dovedit cu martori
si cu interogatoriul partilor, Eva a stat un pic sa vada daca Adam moare
(asa cum le spusese Elohim ca sa-i sperie ca nu cumva sa-i manance ca
niste hulpavi ce erau podoaba gradinii sale) si precum vulturul care se
pogoara din taria cerului asupra prazii, tot asa si Eva cea hrapareata
isi facu mana gheara, smulse marul si-l infuleca pe data, dupa care, istoria
nu a consemnat dar va garantez eu ca asa s-a petrecut, trase o besina
napraznica intocmai ca o nesimtita ce se afla. E adevarat ca huietul asurzitor
si tainul din mirozna prea putin placut mirositoare il facu pe Adam sa-si
revina din zambetul tamp in care cazuse in urma neputintei de a se opune
acestei actiuni pradatoare ce Eva exercitase asupra sa.
Aici lucrurile mersera mai repede caci Adam, cam prostanac din fire, atipi
tocmai in acea parte a procesului in care era vorba despre el si in acest
mod raspunse cu pauza la toate intrebarile Inaltei Curti, drept pentru
care Mikela consemna sarguincios in condica:"Inculpatul recunoaste
in intregime faptele care I se imputa si se obliga sa nu faca recurs.Punctum!"
. Yahve rosti sentinta dupa ce bau cu pofta un pahar cu apa atat de racoroasa
ca lasase un fel de abur pe sticla paharului:- In baza Legii numarul din
data de, facand aplicatiunea art. si art. instanta il gaseste mai putin
vinovat pe Adam, totusi vinovat. Ca atare, vazand si art. din Cod privind
reducerea cu o treime a pedepsei in cazul persoanelor majore cu handicap,
Curtea il obliga pe inculpat la plata catimii de mar pe care a mancat-o
din prostie, rau sfatuit de Eva, a dobanzilor aferente de la data crimei
si pana cand va zice Dumnezeu "Ho!!!". Deasemenea inculpatul
o va insoti pe Eva in surghiun, se va putea impreuna cu ea ori de cate
ori va pofti si va avea dreptul exclusiv de a merge la razboaie ca sa-si
intareasca moralul si caracterul in asa fel incat sa nu se mai intample
ceea ce s-a intamplat. Adam va avea dreptul s-o bata pe Eva, daca nu cumva
se va intampla dimpotriva. Adam va avea dreptul s-o insele pe Eva, daca
nu cumva se va intampla dimpotriva. In fine, Inalta Curte ii da lui Adam
in marea ei clementa dreptul de a fi prost (- Ca sa nu simta mare parte
din greutatea pedepsei, a ras impaciuitor Domnul).
Adam, am gresit eu, trebuia sa iasa din sala al doilea dar a fost lasat
in pace, sa doarma in continuare, de acum fiind condamnat…
3. eh, cu Eva lucrurile au fost mai complicate. Personal, am niste informatii
cum ca de fapt procesul ei nu s-a terminat, poate chiar si in ziua de
azi Eva este citata din termen in termen pentru stabilirea judiciara a
adevarului. In ziua aceea Curtea n-a putut s-o condamne pe Eva caci nesimtita
cum era ea n-a vrut in ruptul capului sa recunoasca oribila-i fapta. Ba
mai mult, culmea nesimtirii, da vina cand pe sarpe cand pe Adam. Adam
nu putea sa depuna marturie caci dormea, sarpele deja plecase…
- Ptiii, ce tarasenie, fir-a-ar al …. si Dumnezeu tacu la timp caci
deja arhanghelul Gabriel se uita curios ce vra sa zica in continuare.
- Doamne, zise sfios Mikela, poate ca o autopsie mica ar scoate in evidenta
corpul delict…
Intai Domnul s-a bucurat dar mai apoi s-a intristat caci si-a adus aminte
ca in hotararea ce dase pentru Adam era pomenita si Eva. Si cum sa-si
execute omul pedeapsa la impreunarea cu Eva fara Eva? Si ce idee prosteasca
sa renunte imbecilul de Adam si la recurs! In recurs s-ar mai fi putut
face vreo modificare ceva da' in situatia de fata…ioc, modificare.
Asta da pocinog judiciar!
Razand cu gura pana la urechi Eva a intrebat daca poate ajuta instanta
cu ceva. Daca nu, ea se va retrage ca sa-l ajute pe Adam sa-si execute
pedeapsa.
Insa cand a inchis scartzaind poarta raiului in urma ei,
Yahve a ras si el dar incetisor: Eva nu stia ca partea din mar pe care
o mancase Adam era partea cunoasterii, restul marului nu avea decat efect
laxativ.
|
