11. Un sandwich

Te poti droga cu absolut orice. Prietenul meu Kerouac se drogheaza cu sanwichuri, cu placinte, pateuri, hot-doguri, hamburgeri etc. Toti il considera un om nebun, sau cel putin dus de pe fix. Ce face Kerouak, ca toti sa-l priveasca cu suspiciune?

Mie mi-e mila de Kerouac. Este atat de timid, saracul. Si foarte singur. Seamana cu un gandac de bucatarie salvat prin minune dupa ce semenii lui au fost sprayati. De aia incearca sa manance tot, toate placintele si sandwichurile. E o chestie de timp. Sprayul pana la urma il va prinde si pe el, va manca si el din acele seminte otravite, de aia e foarte singur si trist. Este atat de bun Kerouac si atat de deplasat. Mi se pare ciudat ca cineva sa fie suparat pe el

Si totusi sunt atatia suparati pe el, ca nu le-a intors cartile, datoriile, atatea altele. Dar Kerouac, cred, nu face lucrurile astea intentionat, pur si simplu e foarte singur, ii trebuie un sandwich si nimic altceva. Poate o bere. Dar se lasa de atatea ori de baut. Caci prietenia, galagia de la betie e falsa, totul e extrem de fals in capul lui Kerouac, de aia vrea sa scape. Dar falsitatea il cauta, il loveste, se vede pe el fals si vrea sa se sinucida, nu mai stie unde sa fuga, peste tot a fost, nicaieri nu a scapat de sine, peste tot a dat de obsesiile sale, peste tot gandaci, sobolani, fluturi, flori galbene.

Vorbesti despre el ca si cum i-ai cunoaste toate gandurile si simturile.

Un drogat, am in vedere unul care stie sa se drogheze, simte durerea, bucuria, simte atmosfera care macina. Cu Kerouac te gruzesti daca nu-l prinzi in jocul tau, sa stii ca poate fi foarte vesel si asta e cel mai amuzant, cel mai haios si mai sincer ras. Mi-a placut intotdeauna de el, desi uneori fluturii lui ma intristau.

Si Kerouac nu se drogheaza?

Ba da. Cu sanwichuri.

Cum asa?

Pai, nu l-ai vazut cum mananca un sandwich, zici ca a uitat tot, de existenta lui, de lume. El e sandwich atunci. Traieste gustul, timpul in care mananca. Aceasta uitare mi se pare un drog. Daca l-ai droga pa bune pe Kerouac, cred ca n-ar avea nimic. Poate ti-ar cere un sandwich.

Unde e acum el? Nu zicea ca mai trece pe aici?

Ba da, dar e bine daca el ar stie unde e. El urmareste doar jocul gandacilor lui din piept, la altceva nu e atent, nu ca nu ar vrea, dar nu poate, uneori am impresia ca daca i-as rupe un deget (sunt des tentat) i-ar curge toti gandacii, fluturii si sobolanii afara

Dar ce ar ramane atunci din el? Il stiu dintotdeauna cu ganganiile astea. Ce ar ramane?

Un sandwich.

12. Again in sky

Hai sa tragem un fum, mi-a zis Bobdylán. Are Buru ceva. Nu-l cunosteam atunci pe Buru. Il mai vazusem de cateva ori, dar abia daca schimbasem cateva cuvinte. Cand am aparut cu Bobdylán langa orarul studentilor straini din anul pregatitor: arabi, greci, albanezi si basarabeni, langa Buru era si Fane Babanu. Fumezi, m-a intrebat Buru. Da. Am mers dupa facultate, alaturi de foisorul din spate si am fumat doua tigari. Deja incepusem sa ne intelegem bine. Altfel ne-am fi gruzit, si ar fi iesit un rahat din toata treaba asta. Mergem la cursuri, Bobdyláne? Sigur, in Pub.

Pe drum discutam cu Buru despre palma imaginara ce urca pe ceafa, parca te mangaie, desi e rece. Cum culorile incep sa fie vii, cum o parte a creierului amorteste si alta prinde viata. Ti-a placut, m-a intrebat Buru, nu a fost asa de slaba? A fost misto, i-am raspuns. In Music Pub am comandat toti cola, doar Fane Babanu bere, parca, zicea ca nu da bani el pe tot felul de sucuri. Niste studenti obositi de scoala care au terminat orele. Asa trebuie sa fi aratat. Priveam fascinati pozele de pe zidurile pubului, desi le mai vazusem de atatea ori: jazzisti negri, tarani, case, castele, figuri ciudate. Incepusem sa descoperim in poze alte poze, fiecare cu versiunea sa, de ziceai ca acele poze e o imensa papusa ruseasca in care incap o gramada de papusi.

Fane Babanu era tacut, asculta muzica si privea peretii. Bobdylán zicea ca nu are nimic si incerca sa-l gruzeasca pe Fane. Lasa-ma in pace, ba, asa imi place mie cand fumez, nu am halucinatii, nu rad prea mult, dar mi-e bine, foarte bine, e un fel de moleseala foarte placuta, prind gustul starii. Am pus brusc mana pe piciorul lui Bobdylán si el a sarit ca ars, nu te-a luat? - de ce sari atunci? Toti radeam, chiar si Bobdylán, care continua sa se jure ca nu are nimic si sa priveasca banuitor la toti care treceau pe langa noi.

Buru isi puse casca si asculta o caseta de-a lui. Parea dus departe, fara nici o dorinta de intoarcere. Din cand in cand ridica capul si ne zambea. Il mai speriam din cand in cand pe Bobdylán spre hazul tuturor.

Eu ma gandeam la dragostea mea, la literatura, de fapt in capul meu atunci era literatura, la muzica foarte faina ce era in pub. Nu vroiam sa plec nicaieri, nu vroiam sa ma intorc nicaieri. Acelasi lucru probabil simteau si baietii, fiecare cufundat in linistea, visele lui. Simteam cum o rana mare incurabila s-a cicatrizat, a trecut, a amortit, dar mai simteam acum cicatricea si stiam ca nu poate dura mult, ca imediat pielea va plesni, va aparea iarasi sange, durere. Atat.

Eram fiecare in gaoacea lui. Un inceput. Mai tarziu aveam sa ne largim gaoacele, sa incapem toti, dar deocamdata asa a fost. Nu ne cunosteam suficient de bine pentru a lasa halucinatiile sa circule libere. Chelneritele treceau pe langa noi ca prin filmele lui Tarantino. Pletosi, concerte, fum de tigara fac din acest Pub, un refugiu ideal, un loc unde te doare in cot de toate si de toti, un paradis al ingerilor decazuti, ce tot spun? Un loc ideal pentru narcomani. Asta am vrut sa spun. Nu pot suporta alcoolicii, dar aici, desi sunt multi beti, e bine. Te simti ca acasa, drogat in ultimul hal, la televizor. Incepe Patru camere. Mai tragi un fum, te simti O.K., mori de ras, desi, sinceri sa fim, nu-ti vei aminti maine nimic, absolut nimic. Dar asa e mai bine . Il vei mai privi o data, apoi inca o data, inca… inca… inca… Memoria e un starv, o vaca nebuna in agonie ce te scutura, te loveste de pereti. Mori, vaca! Sa facem acelasi lucru de o mie, un miliard de ori, daca ne place. Mai trag un fum si o iau de la capat. Un tunel intunecos, eu cu masina circul prin el. Din tunel vad doar peretii luminati de aproape de farurile masinii mele. Viteza, bucurie, culoare. Ce-mi trebuie altceva? Doar masina sa nu se opreasca niciodata. Sa intru si sa intru in acest tunel intunecat al mintii mele cu masina si sa fac lumina. In a cata zi a fost lumina? Nu conteaza.

Bobdylán, Buru, Fane Babanu si eu la aceeasi masa. Se apropie Ted si ne intreaba: ce doriti domnilor?

Poftim?

Ce doriti domnilor?

Poftim?

Ce doriti domnilor?

Poftim?

Ce doriti domnilor?

Poftim?

Ce doriti domnilor?

Poftim?

Ce doriti domnilor?

Poftim?

Ce doriti domnilor?

………………………………………………………………………………………………………………

13. Du-te dracului!

Ca m-am saturat de tine, esti intr-adevar un cretin, mama dracului de drogat imputit, un porc, un nesimtit, un badaran, o conserva careia i-a trecut termenul, un blea, un vagabond, un shit, un fucking shit, ce faci tu de fapt, ce faci, ba, iti bati joc, te amuzi, lucrezi, i? Fuck you!

Esti trist, esti gruzit, ce-i cu tine de fapt? Mai fumeaza o tigara de travka, mai ia un pumn de pastile, si tai-o! Sa-ti fie bine, sa-ti fie haios!

Taie-ti capacul craniului si fa-ti scrumiera, bate-ti cuie in picioare, scoate-ti ochii si viseaza mai colorat, fa din degetele tale chiftele si din ficat pateu, creierul da-l la porci ca nu e bun de nimic, e toxic, ba, pula, ma auzi, in pizda ma-ti, cu tine vorbesc, ma auzi? Cacat ce esti tu, curva ordinara!

Baga-ti limba in priza, fa din matele tale imputite spanzuratoare, carnea ta da-o la fotbal, sa fie ucisa pana va ramane doar gunoi, praf de cacat, iar scalpul - cos de mizerie.

Iar gandurile tale idioate, sentimentele tale pe care singur nu dai un parai, ce sa faci cu ele, ba, pula? Zi tu, ba. Ce sa faci? Vezi cumva pe cineva care sa aiba nevoie de ele? Nu esti bun nici macar de muzeu, esti total expirat, esti mai putin decat un avort, mai putin decat sperma imprastiata pe podea. Ce sentimente ai tu, zi, ti-e cumva foame puisor, ti-a caca? Sau ganduri? Te trezesti, bei cafeaua, fumezi tigara si ce gandesti, cacatule? Gandesti cleiul imputit din gura, de aia bei cafea, ca sa nu-ti simti gustul tau personal de imputitura. Apoi ce mai gandesti? Sa tragi un joint ca e greu asa, nu? si apoi, a, da, apoi pa ganduri, ca incepe arta, nu? arta de cacat, ba, drogatule, lada de gunoi ce esti, du-te dracului!

Acum lasa-ma pe mine sa vorbesc, uita-te la mine si asculta, fantoma pizdii ma-tii. Ti se opreste, ba, odata moara sau iti fut o bara in cap si te arunc pe fereastra, asculta aici alcoolic cretin, vrei sa dai lectii acum, vrei sa ma educi? Educ-o pe ma-ta, ba, sa faca avort cand te simte, de fapt, da, e prea tarziu, te-a cacat, e tarziu, e prea tarziu, trage apa la buda. Ce alegi: 1) te impusc in cap, 2) mori singur 3) te sinucizi, te ajut eu, daca vrei, iti spun cateva metode sigure. Cam atat am avut de spus, de fapt, de raspuns, daca te bagi in seama, zi repede, n-am timp de pierdut cu pensionarii, tre' sa-mi iau doza, da' pe tine asta nu te intereseaza, deci zi 1), 2), sau 3), hai repede, sa terminam odata daca tot insisti, castrat fraier, hai sa-ti arat eu arta!

14. Romania

Soare, nisip, coca-cola, plictiseala dulceaga, asta era imaginea mea despre Romania cand in sfarsit visul meu se implinea: Romania! Plecam prin transfer la facultate in Romania! Ah, ce imagini de vis aveam atunci despre Romania! Tara a visurilor mele. Fusesem numai o data in Eforie, la mare, cand terminam 11 clase, si imaginea Romaniei se infrumuseta din ce in ce mai tare: literatura, libertate, fericire, dom doctor, nu va mint, asa vedeam eu Romania atunci. Mai auzisem si de tigani care iti intorc buzunarele daca nu in tren, atunci sigur pe peron, de procentul destul de mare al celor infectati de sida, despre atatea altele care mi se pareau total aberante.

Iata-ma in trenul ce ma ducea impreuna cu cea mai mare parte a studentilor basarabeni din acel an care veneau in Romania. Cateva ore lungi in Ungheni, apoi Iasi, iata-ma facand cunostinta cu simpaticul meu prieten Cipi, care a terminat aici liceul. La Cluj? Ce bine, si eu! Trebuia sa asteptam vreo sapte-zece ore, tocmai scapasem trenul. Hai sa-ti arat orasul! Hai!

Iata-ne langa universitate, iata-ne pe langa parcul ala lung caruia nu-i mai tin minte numele, iata-ne intr-un bar band cate o cola, cafea, apoi mai departe aiurea pe strazi, numai nu in acea gara, care nu mi s-a parut a avea o imagine estetica, o imagine a unui loc unde poti astepta cateva ore.

Incercam sa compar acest oras cu Chisinaul, nu stiam ce sa cred, comparam parcul cu parcul Stefan cel Mare, sediile universitatii pe care le vedeam aici si cele de acasa. Nu mi se parea urat, din contra, fain, dar incepeam sa simt un dor de orasul meu, de prietenii ce au venit in ultima zi sa ma vada, numai ca eu nu mai eram acolo, de strazile acelea abia luminate ale Chisinaului, dor de verdele halucinant de peste tot, orasul meu extrem de verde ramanea in urma, simteam cum ma indepartez si de prietenii mei, acele ore din Iasi parca incercau sa ma faca sa ma mai gandesc, dar nu, vreau in Romania, in aceasta tara minunata a visurilor mele. Chiar in Cluj, cu cat mai departe de acasa - cu atat mai bine, cu atat mai usor de a suporta lipsa celor dragi, daca stii ca sunt departe, prea departe, imposibil sa reactioneze cand te gandesti la ei.

Iata-ne cu Cipi mancand pe strada sanwichiuri si cautand alt bar pentru a mai bea o cafea ca sa nu adormim. Am gasit. Iar pe drumuri. Apoi la gara. Apoi in tren. Apoi Cipi imi zice sa ne cautam un compartiment gol, gasim, adormim, peste vreo patru ore intra in compartiment niste personaje nu tocmai frumos mirositoare, ni se face rau la stomac, iesim, mergem in compartimentul nostru unde viitorii colegi de la Cluj dorm, dar pe noi nu prea ne intereseaza, ii trezim, ne fac loc si noua si adormim. Aici e Clujul?

Coboram repede, habar n-avand ca trenul sta mai mult aici. Nu ne asteapta nimeni, spre deosebire de colegii care au ramas in Iasi. Incepe panica, spre amuzamentul lui Cipi si al meu. Alearga speriati, iau taxiuri, unii mergand la facultate (e sambata) altii la camine.

Mergem si noi la camine, nu ne asteapta nimeni aici, in sfarsit o administratoare mai inimoasa ne da cateva camere pana luni. Eu cu Cipi mergem sa ne cautam facultatile noastre. Un oras vechi, impresie de film sa vezi prima oara Clujul. Mai ales daca vii din RM. Din orasul viu, energicul si raul Chisinau, fata de dulcele mosnegel romano-maghiar. Da, crezusem ca va trebui sa invat maghiara pentru a ma descurca in acest oras cu toate bancile vopsite in tricolor. La gara, auzeam numai vorba maghiara, probabil din cauza ca pleca un tren spre Budapesta, dar nu m-am gandit la asta.

O fata plangea nestiind ce sa faca, am dus-o la camin. Cipi isi vazuse numele pe lista de cazare. Am gasit niste studenti basarabeni in caminul facultatii de drept. Au zis ca putem sta pana ne descurcam cu toate actele, cu cazarea. Erau simpatici, karatisti sau asa ceva, dar ne-au aratat o perspectiva a Clujului la care nu ne asteptasem.

Ce cautati, bai baieti, in orasul asta? La litere, drept, sunteti nebuni! O sa va strice zilele profii astia, stiti cat iubesc basarabenii? I-ar pica pe toti. Mai ales la drept si la litere. Eu sa fiu in locul vostru m-as transfera acum in alt oras, numai nu aici.

Primele zile in Cluj. Dupa vreo saptamana reusisem sa ma cazez. Sa ma gazez. Singur, deocamdata, intr-o camera. La liceul de transporturi. Miros de cacat, presimtiri de cacat. Era doar inceputul drumului. O poveste urmuziana. Povestea silii si a renuntarii. Povestea atrofierii simturilor, deceptiilor. O poveste despre degradare si simtul mortii la numai un pas. A insuficientei aerului in facultatea de litere, a naduselii din unele sali de curs. A sentimentului de a te simti o vita proasta in fata geniului de profesor. Cultivarea sentimentului de inferioritate: 1) student in fata gavniucilor de profesori 2) baiete, nu esti cumva basarabean? Am observat, am observat. Mai cere carti de la colegi, mai invata limba romana etc.etc.

Fuck you zic privind in urma, fuck you! Tuturor profesorilor care nu fac (fuck you!) diferenta intre paranoia (suntem desigur cea mai buna facultate de litere din tara, aia de la Bucuresti e clar sub nivelul nostru) si prostie. Da' cate glume proaste am auzit! Stiti cum fac profesorii cate un cacat de gluma si toti rad in sila, sa nu se supere profesorul.

Ma bagase cretinii in anul pregatitor, toti cei veniti la litere trebuia sa faca anul pregatitor. Nu conteaza daca ai mai facut vreun an de facultate in RM, trebe sa invatati limba romana, no, sa va acomodati. Acomodarea pulii! Am invatat sa beau bere in Pub si sa-mi caut si eu ceva de facut, ca la facultate sa-l citesc a opta oara pe Sadoveanu, sa geografia, istoria, cata istorie, domnilor, sa invat ca sa ma lasati odata in pace? Borasc!

Asta a fost inceputul fericit. Asta era inceputul spulberarii visului cu Romania, o baba ramolita care cica vrea sa se dea la Europa si la NATO. Romania din visele mele! Nu am asteptat sa ma primeasca cu bratele deschise, dar nici nu imi inchipuiam ca ceva, cineva vrea atat de mult sa fie violata, fututa, nu ma asteptam, zau.

Asa am inceput sa nu mai fac notite, sa nu mai scriu in caietelul meu, ci direct pe pereti, ziduri, lifturi.

Am obosit sa tot visez si m-am dus la cinematograf. Sa privesc Fight club, sau poate un film de Tarantino, intelegi?

15. Bobdylán

Servus, Bobdyláne!
Uite ca mi-am amintit de tine. De fapt nici nu te uitasem. Ti-am mai scris o data, am fost ultima vreme cam epuizat, de aia numai atat. Nici macar nu stiu daca tu mi-ai scris sau nu. Aveai adresa la care mi-am uitat parola. S-ar putea sa-mi fi scris pe ea. Dar s-ar putea sa nu-mi fi scris. Cine stie ce e in capul tau, draga Bobdylán?

Unde esti tu acum, prin Sicilia? Ai reusit pana la urma sa-ti bagi picioarele in Romania asta. De unde esti tu probabil te doare in cot de ce se intampla aici. Mai bei o vodca, mai fumezi si asa trece doru. Sau Doru, sau Dan. Cum vrei tu. Cum e apa acolo in mare? Inca nu te-ai saturat de apa? Stiu ca tare iti mai placea! Apa cu gustul patriei si sentimentelor legate de ea.

Bobdyláne, imi aminteam zilele astea de tine. Ca nimeni nu poate inlocui zambetul tau cretin. Imi aminteam de zilele frumoase si nu numai. Dar si zilele urate deveneau pana la urma frumoase, nu? Cu o vodca, o bere, niste cartofi prajiti, la tine. Sau o iarba. Desi imi ziceai din cand in cand sa las ritmul ala ca o sa innebunesc. Ce mai conteaza, innebunesti sau nu? Iti schimbi doar punctul de vedere, devii brusc fericit. Asa ca-n filme.

Ai tot vrut sa vezi Chisinaul, dar n-am mai reusit. Poate ca la anul. Sau ne vedem in Sicilia? Esti cumva mare pistolar acuma? Sau esti pacifist? Sau te doare capul? Sau? Am auzit ca ai o gagica misto cu cercel in nas si cu blugii varza. Probabil ti-i dor totusi de Romania! De aia ti-ai gasit asa gagica misto!

Bobdyláne, nu fi rau cu italienii. Ca-s neam de latin si ei. Imi cam pute a muzica latino toata treaba asta. Mai tragi din cand in cand cate un fum pentru Romania? Sa stii, nu-i frumos sa-ti uiti patria. Mai faci cate un aaaaaaaAAAAAAAAA de ala frumos cand te imbeti? Frumos mai cantai Bobdyláne!

Plecarea ta imi aminteste de ziua aia cand am fumat la tine cu Fane Babanu un joint, apoi am urcat cu inca o tigara in XVI, ca aveam cas acolo. Cum pe drum am vazut cativa gabori cu un prieten de-al nostru intre ei. Chiar ne-am salutat. Apoi am intrat in camera, tu te gruzisei rau de tot, cand am vrut sa fumam te-ai speriat si mai tare si ai fugit acasa. Atunci eu cu Babanu am pus o caseta cu Cypress Hill si am dansat si am ras pana spre dimineata. Stii, atunci mai radeam si de tine, ca ce pierdusesi, nu ai putut sa astepti un pic. Mi-am amintit asta numai asa, ca sa te necajesc un pic.

Bobdyláne, ai grija de tine si mai scrie-i lui Yo. Dar nu pe adresa aia in care nu pot intra. Nu, Bobdyláne, zau, ca nu stiu ce se intampla. Poate ca ar trebui sa merg acum la Somes. Desi mi-i o sila de tot. M-am saturat de toate locurile, de toate gandurile mele. Mai scrie si tu, porcule, poate ai sa ma faci sa rad, asa cum faceai odata.

Sau ca la cenaclul ala, mai tii minte? Tare scarbosi mai suntem si noi uneori, asta trebuie sa recunosti. O.K. - cam atat am avut de spus, vorba cantecului, mai mult nu ma enerva ca te plesnesc. Transmite un pusi pentru Sicilia din partea mea. Si pentru aia cu blugii varza si cu cercel in nas.

PaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA!

16. Pasare.

Unul dintre refugiile mele preferare era la Ski si la Oedip. Sentimentul linistii, pacii. Ski ras pe cap si Oedip pletos - ambii foarte veseli, dar afirmau cu mana la inima ca viata e un lucru de cacat, pa bune, cacat.

Oedip vorbea mai tot timpul la telefon, bea bere si privea tavanul. Zicea ca nu poate sa-i inteleaga pa multi care alearga dupa bani, se screm saracii, desi nu au ce face cu banii. Nu mai simti gustul lor cand ai prea multi. Cacat, iata, zicea el, eu sa am de parizer, paine, bere si vodca, ca altceva chiar nu-mi trebuie. Uite si la sportivii astia, saracii, ce alearga, nu e mai bine asa ca mine, sa stau toata ziua in pat, mananc paine cu parizer, citesc ProSport, - daca sunt mahmur, beau bere si apa minerala, daca nu - vodca. Asta viata, nu sa alerg ca un cretin, sau sa sar cu curu' in nisip!

Ski se scarpina in cap si spunea ca odata o sa-si bage si el pula in toate. Paula, mai zicea, ca sa i se adreseze frumos. Ski nu stia daca e misto sa bei bere si sa mananci parizer cu paine. El ar fi mancat mai bine o ciocolata sau, nu stiu ce, ceva dulce sau carne, cu chestia cu mancarea era total de acord, iar cu sportul nu, zicea ca e misto sa alergi.

Si eu eram de acord cu ei, da, viata e un cacat. Poate sa tragi un fum e misto. Si sa dansezi cu Oedip si Ski si dupa asta sa mananci, sa bei (eu un suc mai bine) si sa dormi. Da, cred ca asta e cel mai misto.

Comunicarea este caracteristica progresului - motiva Oedip lungile lui convorbiri telefonice. Sincer sa spun, mie nu-mi prea place sa vorbesc, sa discut, mai bine beau o bere, dar la telefon e alta treaba, nu se compara. De pilda, poti sa razi in timp ce vorbesti cu cineva serios. Sau sa zici du-te-n pula dupa ce inchizi. E super. Sau sa-l suni la cinci dimineata pe Cartarescu (daca ai reusit sa-i gasesti numarul) si sa-l intrebi: ba, Mircea, ba, ce e cu Orbitorul asta a tau? Ce tot scrii acolo, te-ai dilit, nu e serios, Mircea, nu e serios! Iata asta e progresul stiintei, asta postmodernitate!

Ski: nu, progresul stiintei e computerul, ba, internetul, vorbesti cu cine vrei, citesti ce vrei, ce intelegi tu? Tu sa te joci la acolade, sau cum ii mai zice si carti, habar nu ai, ba! Iti radiezi doar creierul cu celularul tau.

Apoi faceau niste cartofi prajiti, sau sandwichuri cu parizer si pace.

Dupa care Ski la computer, Oedip la celular, eu in buda sa trag un fum pentru Dumnezeu, ca le-a facut pe toate simple si frumoase.

Si femeile, mai intrebam eu, da, femeile e frumos, zicea Oedip, dar transpiri, nu prea ai cu cine vorbi, mai bine e totusi cu telefonul. Ba cu femeile e asa cum spunea Al Pacino, zicea Ski, e ca ciocolata, satisfactia mancarii, ai mancat si ai uitat.

Ordine, postmodernitate: Oedip vorbeste, Ski scrie, eu fumez la buda. Apoi ne transformam toti trei in pasari si zburam deasupra unui cacat rotitor.

17. O pijama murdara de sange

Atunci l-am vazut pe Sobo mai trist ca niciodata. Era dimineata dar noi ne simteam deja foarte naspa. Hai la o bere, a zis Pipi. Am mers in crasma cea mai apropiata. Ne simteam foarte prost in dimineata aia luminoasa, calda, verde din cartierul Rascani, alaturi de sectia de politie.

Ne-am luat bere si ne-am asezat jos pe ciment. Am inceput sa tremur si Sobo mi-a propus scurta lui. Am refuzat tinand cont ca lui Sobo totdeauna i-e frig, ca, desi se imbraca cu o suta de tricouri, pulovere, scurte, oricum i-e frig. Si Pipi tremura si spunea ca simte ca se sufoca. Ne-am ridicat si ne-am asezat pe scari langa iesire.

Sobo ne-a spus ca s-a terminat cu prietenul lui care luase o supradoza si de vreo saptamana sta la spitalul de reanimare. Ne tot ruga sa-i aducem ceva pastile macar, orice ca nu mai poate. Cineva i-a dus o punga si un clei Moment. La autopsie plamanii ii erau intariti de la cleiul uscat. Creierul i se desfacuse, se faramitase, asa ca i-au pus in loc, in craniul gol, o pijama murdara de sange.

Hai sa mergem undeva sa fumam, le-am zis si am luat-o pe strazile verzi, frumoase ale Chisinaului. Ce fain e, a zis Sobo chiar cand traversam podul. Eu tineam in mana stanga din buzunarul scurtei o tigara de marijuana. Viitorul e in mainile tale, ba. Ziua incepuse prost, dar se va termina bine, se pare.

18. Ski,

Cred ca ai dreptate, toti sunt tampiti, cum tu ti-ai facut geanta si ai plecat la razboi, asa imi vine si mie acum, Ski, sa fac ceva numai sa uit de mine si de tot. Sau ca si Kerouac sa sar dintr-un tren in altul, poate, poate mi-oi gasi linistea. Unul vorbeste numai in versuri, altul in proza, altul se teme sa stea in casa, altul afara, altul de parinti, unuia ii plac filmele indiene, altuia telenovele, altuia sotia celuilalt, altuia ii place ma-sa, altuia tat-su, toti sunt tampiti si nu am simtit niciodata mai bine asta ca acum.

Am iesit din troleu mort, am mers la Buru, nu l-am gasit acasa. Am mers la Fane Babanu - nici el. Allbe era plecat, am mers la un film si cand m-am intors acasa Bob isi facea programul pentru a doua zi: ora sase trezirea, sase si cinci spalatul dintilor etc.etc.

In fiecare zi Bob isi face programul pentru a doua zi, dureaza cateva ore, dar nu conteaza, oricum nu il respecta, principalul e sa fie facut. Apoi meditatia, iarasi cateva ore cu intrebari fundamentale: merita sa traiesti, merita sa te sinucizi, merita sa te futi, daca da, atunci cum? Si dupa asta vreo trei ore plimbarea si ce nu scrie in program: pe drum toate placintariile si chioscurile ce au ciocolata sunt vizitate. Copil ce nu a stat in camin, care crede ca totul trebuie sa fie gandit, totul trebuie sa fie ordonat, chiar daca nu-i prea place sa faca ordine. Ar trebui ca toti sa stea macar un pic in caminul XVI, sa le stea in gat orice gand in stilul cum sa-mi inving timiditatea, sau cate ori trebuie sa te futi pe saptamana.

Cacat timiditate, cacat program, in XVI e un adevarat cartier, nu dupa blocuri unde stau fraierii si o bat in cap. Piezisa e cartier, domnule, o strada de vreo suta de metri plina cu baruri si internet café-uri. E o adevarata experienta sa treci pe acolo: unul boraste, altul se pisa, alti douazeci se bat, basarabenii cu regbistii, apoi fac alianta si-i fut pe ceilalti, curve, de fapt tot studente flamande, jegosi si indurerati. Spuma societatii - studentii - viitorul tarii, treci pe aici si vei vedea cum arata.

De Olimp nu mai vorbesc - caminul XVI, cu zeul, portarul ala gras, se zice ca e puscarias, care se plimba cu un cutit de taiat porci noaptea pe coridoare. Dragoste? Fa pe cineva sa te iubeasca. Invita in XVI, daca chiar te va iubi (cam greu) vei vedea pe fata ei tristetea, deznadejdea, lehamitea, decaderea. Iata experiente. Nici un program nu-ti va da ceea ce vei simti aici.

Si decaderea, Doamne, decaderea, sa privesti cum cel mai bun prieten al tau isi pierde zambetul, apoi coboara tot mai mult jos, pe Piezisa in baruri, cum sta mai mult acolo, cum incepe sa i se rupa de toate. Daca ii vei zice sa se opreasca, vei primi un ranjet batjocoritor si o intrebare: ce drept ai tu, ba, sa-mi spui mie ce sa fac?

Hotarat lucru, toti sunt tampiti, narcomani, alcoolici, gurmanzi, psihopati, telenovelisti, manelisti, literati, muzicanti etc., toti.

Daca vrei sa fugi undeva, nu ai unde, daca vrei sa te sinucizi, vor scrie maine ziarele ca ti s-a rupt funia, ca ai mancat prea mult.

Dar te deprinzi, te obisnuiesti cu toate si culmea, incepe sa-ti placa, incepi sa te complaci in starea ta imbecila, cretina, incepe sa-ti placa sa urli la fereastra cand se stinge lumina: muie portarului, administratoarei, muie celor de la cinci… incepe sa-ti placa mizeria de prin coridoare, din camere, din sufletul tau expirat, te deprinzi cu toate, devii huligan, betiv, te doare in pix de societate, mori de ras cand auzi de NATO.

Fuck off!

Ski, unde sa mai fugi, unde sa te refugiezi, cand nici macar sinuciderea nu e treaba ta personala?

Rezumat: toti sunt idioti si tampiti.

Concluzia: mai trag un fum de marijuana pentru aviatori.

Cerul cade ca un lighean de plastic, gol, in cap.

(va urma)