|
30
Timpul trecea incet dar repede. Asa simtea Sasa
ca trece timpul. Cand se gandea la ziua de 22 aprilie, timpul
parca trecea incet. Dar cand se gandea la altceva, timpul
trecea repede. Asa se intampla intotdeauna cand
astepta Sasa ceva. Niciodata nu trecea timpul repede. Iar cand nu
astepta nimic, timpul trecea repede de tot, incat lui Sasa
i se facea ciuda pe timp. Cu toate ca stia el ca timpul nu are nici o
vina. Dar Sasa se mai gandea ca s-ar putea sa fie doua feluri de
timp, unul care sa treaca repede si unul care trece incet. Si timpul
care trece incet era vinovat ca trece prea incet. Dar numai
timpul acesta era vinovat, celalalt nu era vinovat deloc. Lui Sasa nu-i
placea ca timpul cel incet se nimerea tocmai atunci cand astepta
el ceva. Parca-i facea in ciuda. Iar cand nu astepta nimic,
parca niciodata nu se nimerea timpul cel incet. Tot asa era si fumul,
atunci cand statea langa foc, intotdeauna venea inspre
el. Si cand se ducea in partea cealalta, unde nu era fum,
fumul venea iarasi inspre el. De parca vroia sa-i faca in
ciuda lui Sasa. Asa era si cu timpul. Cand astepta ceva foarte tare,
timpul trecea incet. Cand nu astepta nimic, timpul trecea
repede. Incat Sasa cand astepta ceva isi baga
in cap sa nu mai astepte, ca sa amageasca timpul cel incet
sa-l lase sa vina pe timpul cel repede. Dar nu reusea niciodata. Pentru
ca chiar daca-si baga el in cap ca nu mai asteapta, totuna astepta.
Iar timpul simtea asta.
Nici nu vroia sa se mai duca acasa. Ar fi fost mai bine sa se plimbe prin
livada. Sa treaca rapa si dupa stufaris sa gaseasca un loc sub un
copac si sa stea acolo. Ar fi stat acolo pana la amiaza si s-ar
fi gandit. Daca voia, ar fi putut sa mearga prin padure. Sau sa
se duca pe dealuri, iar la amiaza sa coboare si sa se duca acasa. Nimeni
nici n-ar fi stiut ca n-a fost la scoala. Caci nu si-ar fi dat seama.
Ar fi aruncat ghiozdanul si si-ar fi scos hainele. Se duse totusi acasa.
Era de-ajuns ca nu s-a dus la scoala, n-ar fi putut sa si mai minta. Macar
ceva bun sa faca si el in viata lui, sa se duca acasa si sa recunoasca.
Dar se gandi, totusi, sa se mai plimbe prin livada. Gasi o scandura
si o baga in ghiozdan. Isi va face o morisca mare pe care
o va scoate afara pe geam. S-a gandit ca poate sa faca o morisca
foarte mare? Dintr-o scandura mare-mare? Si sa o prinda cu sarma
de autobuz. Cand va porni autobuzul, morisca se va invarti
si ei se vor ridica de la pamant, si vor zbura pe sus. Dar sa nu
spuna la nimeni ca el a legat morisca de autobuz.
31
Gurskii Victor.
Reazanova Angela.
Grigorenco Vladimir.
Ciornaia Inga.
Bohantov Roma.
Vaculovskii Alexandr…
Sa te imbraci frumos Vaculovskii, sa nu vii cu camasa asta rapanoasa,
ca nu te primesc! Bohantov, si tu la fel mai spune-i lui mama-ta sa-ti
mai spele pantalonii, nu vezi ca stralucesc? Poti sa razi rapanul cu cutitul
de pe ei! Nici nu stiu ce pionieri o sa mai fiti si voi! Sa te tunzi,
Vaculovskii, sa nu mai vii cu floaca asta! Of, ca tare m-am saturat de
rapanosi! Chiar nu va vad mamele voastre cand plecati de acasa?
Dar cred ca si acasa tot intr-un rapan traiti, cu porcii la gramada!
Capetele erau plecate. Sprijiniti cu fundul de speteaza scaunului ramaneau
sa stea in picioare, n-aveau curaj sa se uite la Nadejda Petrovna.
Pe unele banci aparu o fasie de lumina, care venea printre perdeaua
din fereastra. Bohantov se scarpina dupa ureche, ca atunci cand
nu stie lectia, si se stergea la nas. Se auzea cum scartaie scaunele
si Inga, care se juca cu pixul, il scapa pe jos. Dar ce erau aceste
cuvinte de ocara, pe care le-au mai auzit de-atatea ori, pe langa
bucuria de a se auzi cititi in lista candidatilor la pionierie?
Ar fi suportat sa ia si bataie.
- Vaculovskii, uite ca ai ajuns si tu pionier, invata si tu o poezie,
una mica pentru mintea ta. Macar atata lucru sa faci si tu. Sa arati
ca meriti. Ca n-ai prea dat dovada in ultima vreme. Macar pe aceea:
"Da, a fost copil si Lenin, da a fost si el scolar..." c-o stie
toata lumea. Am zis sa te scriu si pe tine acolo, sa scap odata.
Nici n-ar fi vrut sa mai stea la scoala. Nu auzea nimic din ceea ce spunea
Nadejda Petrovna. Nu mai putea sa scrie, statea si se gandea. Timpul
parca ar fi inceput sa treaca si mai greu. Parca in timpul
incet, in care nimerise ultima vreme, s-ar fi strecurat un
timp si mai incet, asa incat timpul cel incet
de inainte sa para repede de tot. Abia a rabdat sa treaca o lectie.
Dar mai era inca si matematica, la care nu putea sa stea si sa nu
scrie. Caci trebuia macar sa copie de pe tabla. S-a saturat de cifrele
lor! Era atat de nerabdator sa iasa afara. Sa se duca aiurea, sa
se bucure. Sa nu spuna la nimeni ca l-au citit si pe el. Dar sa se afle
din alta parte. Si toti sa stie ca Sasa va fi pionier. Sa se uite la el
si sa-l intrebe: "Ce, Sasa, am auzit ca te primesc in
pionieri?" Si el sa nu mai poata de bucurie. Sa stea serios si sa
nu dea pe fata.
Dar nu facu nimic din toate acestea. Nici nu l-a intrebat nimeni
nimic. S-a dus dupa scoala si s-a asezat jos, pe o caramida. A scos din
ghiozdan scandura si un cutit. S-a pus sa-si termine morisca. Pana
venea autobuzul, mai erau doua ore. Surcelele sareau in jurul lui
Sasa si pe pantaloni. Era in jurul lui alb, de parca s-ar fi scuturat
un cires. O pata rosie se prelinse pe morisca si Sasa o ciopli sa ramana
alba la loc.
A hotarat sa nu mai scoata morisca pe fereastra. Suit in autobuz,
scoase din ghiozdan cartea si incepu sa invete. Cartea i se
misca pe genunchi si de cateva ori chiar s-a inchis. Sasa
misca din buze si se tinea cu o mana de tampla. Din cand
in cand inchidea si ochii:
Vin acasa in april
Mii de rand unici
In april, in april
S-a nascut Ilici...
Campul de parca ar fi inflorit din nou. Galbenul si portocaliul
parea ca se aprinse si mai mult. Cerul era albastru si, daca te uitai
mai mult, vedeai ca se misca incet de tot, ca o carpa curata,
pusa la uscat. Pe aceasta carpa pleca un desen, un desen atat
de mic pentru o carpa atat de mare, pe care doar ei n-ar fi
putut sa-l vada. Poate daca l-ar fi vazut, ea l-ar fi indragit.
L-ar fi decupat si l-ar fi lipit pe o hartie. Ar fi lasat o gaura
in cer, care sa ii astepte pana se intorc. Insa
desenul acesta va ramane nevazut pentru ei, caci, iata, el se decupeaza
singur cu incetul, fara sa lase nici o gaura cu nici o bucatica
de umar sau de panama, sau macar jumatate de sanda, asa cum ea, daca l-ar
fi taiat cu mana, ei n-ar fi putut sa nu le lase.
32
Isi bandaja de cu seara degetul si se puse sa mai
repete poezia, ca sa o stie bine de tot. Nimeni nu se asteapta ca Sasa
sa spuna aceasta poezie, care era cantec. El l-a mai auzit si la
radio si la televizor, si stie foarte bine cum se canta. S-ar putea
ca Sasa nici sa nu recite aceasta poezie, ci sa o cante, pentru
ca ea este un cantec. Cand Nadejda Petrovna va spune: "Hai,
Sasa, spune si tu poezia cu da a fost copil si Lenin", Sasa va spune:
"nu, Nadejda Petrovna, daca se poate, eu sa cant un cantec,
pentru ca poezia aceasta este prea usoara". "Ce cantec
stii tu?", ar intreba Nadejda Petrovna. "Cantecul
despre ziua de nastere a lui Vladimir Ilici Lenin Ulianov", ar spune
Sasa. "Dar, stai putin, Vaculovskii, ar spune Nadejda Petrovna, tu
nici macar n-ai fost la scoala cand noi am invatat acest cantec,
spune mai bine poezia". "Mai bine spun si poezia si cantecul"
ar zice Sasa. "Ei hai, Vaculovskii, ar zice Nadejda Petrovna, spune
poezia si zii si cantecul", dar in mintea ei s-ar gandi
"n-are de unde sa stie Vaculovskii si cantecul, si poezia".
Dar Sasa ar tusi mai intai, ar scoate mainile din buzunar,
si ar privi inainte:
Vin a-ca-a-sa in a-a-pril
Mii de ra-a-a-ndu-nici
In a-pril, in a-pril
S-a na-a-scut I-lici
Turna apa in lighean si se spala pe cap. Se dezbraca pana
la brau si se spala pe maini si pe gat. Bajbai
cu ochii inchisi prosopul si se sterse. Nu se pieptana, isi
scoase pantalonii si ramase in chiloti. Se descalta si de ciorapi.
Puse ligheanul si se baga si cu picioarele. Se aseza pe scaun, dar se
ridica repede, caci era ud si-si uda chilotii. Lua sapunul si-si sapuni
picioarele pana la genunchi. Le freca bine si le sterse cu prosopul.
In lighean ramase ceva alb, de parca ar fi nins. Asa ceva i se lipise
si lui Sasa de picioare. Cand cobaltai putin cu degetul
apa, zapada se ferise la o parte si dedesubt vazu o apa cafenie si sura.
Sasa se gandi ca vede rapanul de care vorbeste tot timpul Nadejda
Petrovna si vru sa-l culeaga cu mana, sa-l arunce. Dar ceea ce semana
atat de tare cu zapada se imprastia si Sasa n-o putea culege.
Sasa vroia sa curete apa de rapan, ca si cum Nadejda Petrovna ar fi fost
de fata, iar lui i s-ar fi facut foarte rusine. Cu toate ca el stia ca
Nadejda Petrovna nu are cum sa vina sa se uite in lighean. Il
impinse cu piciorul sub masa si merse in varful degetelor
pana la pat. Era curat si-i miroseau mainile a sapun. Se gandi
cum se va pieptana maine dimineata si cum se va imbraca in
camasa. Isi va lua ghiozdanul si va merge la autobuz. Se va sui
in autobuz. Se va aseza pe scaun. Se va uita pe fereastra. Se va
uita inainte. Se ridica din pat si stinse lumina. Se baga iar in
pat. Mai repeta o data in minte poezia.
Se trezi inainte ca sa sune ceasul. Iesi repede din pat si fugi
la fereastra, sa vada cat e de lumina si daca nu cumva este innourat.
Se duse apoi si se uita la ceas. Mai era inca o ora intreaga
pana ar fi trebuit sa se trezeasca. Isi trase totusi pantalonii
si-si lua si ciorapii. Aprinse, ca de obicei, lumina. Se duse la oglinda
si-si inchipui ca spune poezia. Lipise mainile de corp si
statea drept. Se dadu putin pe partea stanga, ca sa nu i se vada
degetul bandajat, caci nu-i placu. Iesi descult in veranda si hotari
sa-si prajeasca singur ouale. Aprinse aragazul, pe urma sari in
sandalele tatei si fugi dupa casa. "Ce ai, Sasa, n-ai stare sa dormi?
Uita-te si tu cat e ceasul!" Cand se intoarse,
aragazul era stins si mama cotrobaia somnoroasa prin veranda. "Du-te,
baiete si te culca, ca te trezesc eu cand trebuie, ca doar nu esti
zalud". Sasa intra in camera si se opri la oglinda. Parca nu
se uita la par. Intr-o parte ii statea ridicat si nu vroia
nici cum sa se aseze. Scuipa in palme si-l lipi cu putere de cap.
Dar parul se ridica inapoi. Iesi afara si-l uda cu apa rece, de-acolo
de unde se spala tata si de unde se spala si el cand e cald. Il
pieptana pe urma si umbla prin casa tinandu-se cu mainile
de cap. Cauta un fes prin dulap si si-l puse pentru ca obosise sa mai
tina mainile. Nici nu-si dadu seama cand trecuse timpul si
se auzi strigat de mama la mancare. Arunca fesul si se incalta.
Manca repede si se-ntoarse la oglinda, ca sa termine odata cu parul.
Ajunse primul la autobuz. Abia dupa ce astepta mai mult, incepusera
sa vina si ceilalti. Se aseza mai in fata, ca sa nu se murdareasca
si tot drumul nu a vorbit cu nimeni. De asta se si aseza in fata,
ca sa vina vreo baba ca sa se aseze langa el, sa nu trebuiasca sa
vorbeasca cu nimeni. Statu inghesuit langa fereastra si baba
Galea cand se aseza zise: "uite ce baietel cuminte". I-a
mirosit a caldura si a lapte tot drumul si, printre celelalte ganduri,
mai trebui sa si-o inchipuie pe baba Galea cum mulge vaca inainte
sa vina la autobuz. Cu toate ca vacile erau curate si lui Sasa ii
placea laptele, atunci cand mirosea a lapte de la babe lui Sasa
i se facea greata. Nici n-ar fi baut lapte muls de baba Galea. Se gandi
ca are cravata in ghiozdan si la intoarcere va scoate capul
pe fereastra, iar cravata va falfai. El si-ar fi legat-o inca
de acasa, dar stia ca nu are voie si inca le-a mai zis si Nadejda
Petrovna sa nu fie cravatele botite. Ce frumoasa statea ea, impaturita
intr-un caiet. E rosie si neteda. Pe ses ceata incepu sa se
ridice. Printre salcii se vedea cum pe iaz se lungeste auriu soarele.
Il vazu si pe Nichifor, care atunci cand auzi autobuzul isi
intoarse capul, se uita, pe urma arunca undita si continua sa pescuiasca.
Era atat de linistita si atat de frumoasa tara lui. Livada
de pruni care urma dupa iaz, brigada de tractoare, celalalt iaz. Ferma
de vaci de de-asupra iazului, toate, de parca le vedea prima oara. De
parca s-ar fi pregatit si ele pentru a intra in randurile
pionierilor. Soarele le lumina si ele erau atat de frumoase. Sasa
se gandi ca poate pentru el. Au aflat de undeva ca l-au citit si
pe dansul in lista, chiar daca el n-a zis la nimeni, asa cum
s-a gandit atunci cand si-a auzit citit numele. Sasa se cutremura
si vru sa planga, caci, pentru o clipa, el chiar simti ca totul
e adevarat.
(va urma)
|
