turist in romania

Carmina Trambitas & Mihai Vakulovski

Cheile & Pestera Dimbovicioarei

Daca nu stii despre Cheile Dimbovicioarei nu prea ai cum sa dai de ele si e chiar pacat: nu exista nici un indicator care te-ar indrepta incolo, iar daca nu dai de Cheile Dimbovicioarei n-ai nici o sansa sa nimeresti la Pestera Dimbovicioarei, asa ca noi ne-am pornit chiar la Cheile & Pestera Dimbovicioarei, care se afla linga satul Dimbovicioara, judetul Arges. Cheile sint foarte faine si mult mai inalte decit Cheile Risnoavei si parca mai inalte si decit cele de la 7 scari (Piatra Mare), iar intre ele curge riul Dimbovicioara, un afluent al Dimbovitei. Cheile Dimbovicioarei de fapt fac parte din cel mai mare complex de chei din Romania (Cheia Mica a Dimbovicioarei, Cheia Mare a Dimbovicioarei, Cheia Mica a Dimbovitei, Cheia Mare a Dimbovitei, Cheia Vaii Seaca Pietrelor, Cheia Vaii cu Apa, Cheia Pesterii, Cheia Brusturelui, Cheia Vaii Muierii, Cheia Vaii Ratei, Cheia Oratii, Cheia Rudaritei, Cheia Prepeleacului, Cheia Urdaritei, Cheia Crovului, Cheia Curmaturii, Cheia Cheii, Cheia Ghimbovului). Nici Pestera Dimbovicioarei nu e unica in zona, dar e, totusi, cea mai cunoscuta, poate ca si din cauza legendei despre care ne-a povestit "ghidul", o fetita din clasa a 7-a, la povestirile careia n-am reusit totdeauna sa nu ridem, "ghidul" din spatele nostru, un baietel, strigind acelasi text, cuvint cu cuvint, cu aceeasi intonatie, aceeasi tonalitate, acelasi inceput si sfirsit (in versuri). Comentariul cuiva: "Nu mai puneti botu' la toate vrajelile astea". Cica pestera e locasul unui pustnic care ar fi locuit acolo multa vreme. De aici, "camerele" au denumiri ca "altarul pustnicului", "patul pustnicului", "salonul pustnicului", "cuptoarele pustnicului", "biblioteca pustnicului", "orga pustnicului", "cuptoarele pustnicului", "hornurile", plus "sala liliecilor", "cerbul", "tapul", "berbecul", "pielea sarpelui", "aripa de vultur", "birlogul ursului", etc. Cica a existat si "pustnicul", ursii insa sigur au ajuns p-aci, gasindu-se destule resturi fosile de ursi, de ursus spelaeus. Pestera are iesire in virful muntelui, de unde coborau, pe vremuri, doi haiduci, care au fost prinsi taman cind coborau odata de pe virf in pestera. Aceasta deschidere a fost descrisa si de Vlahuta, care a calatorit pe aici, noi insa n-am avut cum s-o vedem, acum fiind astupata de localnici, fiindca se intimpla sa cada in pestera, din virful muntelui, animalele lor domesticite, dar si cele salbatice. Pestera este cunoscuta dinaintea atestarii documentare a Dimbovicioarei (1579) si cred ca are un viitor frumos, contrar ghicitorii despre viitor (mic, negru si bate la usa!).