|
ATITUDINE
o chestie de interpretare. ceva nuante si un nu categoric
Nu stiu altii ce au inteles, dar citind articolul lui Marius Ianus
din numarul datat 3 iunie al adevarului literar si artistic intitulat
Mic tratat de indragostire, eu unul inteleg c-as fi suparat
pe onor. editori Mincu-Tone doar pentru ca i-ar "scoate" (intr-o
calitate mai buna - discutabil, dar numai la o bere) pe multi dintre prietenii
mei. Chestie interpretabila. Sa fie clar din start: Nu faptul ca i-ar
edita ma deranjeaza (nu i-as fi solicitat sa ma urmeze pe acei care-au
facut-o la magnifica editura Vinea!; si-apoi, cele doua edituri nu-s chiar
de neglijat), ci MODALITATEA si mai ales politica aflata in asemenea
cazuri in spatele editurii.
1.Marin Mincu, pe care l-am atacat (ma indatorase suficient si nu
mai puteam pasui o asa sansa) nu fara sens, ba chiar perfect indreptatit,
NU ARE NICI O LEGATURA cu formarea acestei generatii (decat daca-i
incluzi aici pe Dudu Crudu si Mircea Tuglea - dar, in principiu,
eu vorbesc de Bucuresti). O spui chiar tu, Marius, in nr. din 20
mai, intuind manevra (hotarata) de a se posta ca o umbrela "pe
masura" noilor furiosi. Daca are vreun rol (si-l are, ca altfel nu
s-ar discuta de conceptul - auzi! - de "generatie pitica", nu
s-ar face tam-tam pe numarul din Paradigma sau cartoaia de cenaclu, nejustificandu-se
banii de la Ziua…) e in impunerea/vedetizarea ei. De formare
s-a ocupat cenaclul lui Mircea Cartarescu si al tau, Marius. Aici suntem
de acord. Ceea ce probabil ca-l deranjeaza pe domnul Mincu e comparatia
pe care-am facut-o (nu fara rost) intre decalajul produs (voi reveni
si cu alta situatie - domnul parand a fi mai mereu in decalaj…)
intre liderii/formatorii de cenacluri (explicit, Nicolae Manolescu
si Mircea Cartarescu, care, din varii motive, au depasit acest stadiu
si cresc o generatie la propriu, in timp ce …cam intarziatul
critic Mincu abia acum incepe - admirabila provocare, dar atentie
cum! - sa "creasca" o generatie de creatie). Mi-o mentin, nu
doar spre dezavantajul aparent al d-lui Mincu. Un domn respectabil si
de respectat, descurcaret, care-a facut rost de fonduri, fotografi si
parteneri radiofonici (plictisiti si plictisitori), punand stampile
pe niste nume despre care nu auzise in urma cu doar doi anisori.
Asta e realitatea (stim si se poate exemplifica la insistente cum a ajuns
sa-i cunoasca pe multi dintre "pustii" de la Litere - cazul
cel mai simplu, Ruxandra Novac, anuntata pompos ca debut in ziua
literara, nu mai stau sa caut acum numarul, ca e penibila treaba, la doar…
6 (sase!) ani de la debutul real din Poesis, anuntat de Andrei Bodiu -
de asta ce sa mai zicem?, si mai sunt, slava Domnului, exemple). Prin
urmare, rolul (studiat indelung si poate de-aceea realizat magistral)
al d-lui Mincu (simpatic in genere, dar pagubos dictatorial) este
exclusiv unul de escorta, de P.R. Sa ma ierte, dar cu blitz-uri si fotoreportaje
pe ultima suta de metri nu se "ingrasa" (asta ca sa fiu
un pic rautacios) o generatie. Poate doar o gogoasa cu gem generatie.
Muscati? Profitand (sens pozitiv) de destramarea cenaclului tau
din Litere, criticul a atras tineretul la Uniune, a incercat sa
cultive fracturismul, apoi ideea utilitarista, pentru ca - e firesc -
a ales sa ramana in actualitate (si din vechile restante…).
Imi mentin pariul propus: o reluare a cenaclului Litere in
seara traditionala de miercuri, la concurenta (dar nu neaparat, ca e importanta
concurenta) cu spectacolul de la Uniune, nu stiu ce audienta tanara
va lasa locatiei oficioase. Dar sa lasam… Daca am sa-i reprosez ceva
d-lui Mincu (pe langa lipsa de tact si agresivitatea debordanta)
e ca, auzind dincotro bate vantul, s-a pornit (vorba cantecului
ca un inger, un fulger, un super-star) cam brutal (nu-i neg importanta!)
sa-si strige descoperirile. Doar ca Americile erau deja descoperite, Marius.
Tu stii cel mai bine asta si nu inteleg de ce incerci sa-mpaci
lucrurile. Rolul d-lui Mincu e doar de imagine, de suprafata, de coperta
(un rol hotarator pana la urma, altfel n-ai intra in
competitia pentru premiile care te indatoreaza juriului! - asta
ca sa ma refer la "de nenegociabilul" autor Adi Urmanov). E
bine ca, punand coperta, "graficianul" nostru a apucat
- totusi - sa parcurga continutul. A dat o imagine pertinenta (suspecta
ca maniera, dar acceptabila). Doar ca - stim si stii - cartea exista (las
la o parte cohorta de cenaclisti adaugati grupului format de la Litere),
dl. Mincu incercand (nu fara un scop, pe care nu-l mai amintesc,
pentru ca am sa-l supar iar si iar si cine stie de unde ordona sa mai
fiu dat afara), a incercat - ziceam - sa puna coperta cu mult indragitu-i
I.S.B.N. Stiti cat costa un I.S.B.N.? 10.000 lei! Daca aveti chef,
cumparati! Prefer o inghetata. Mai ales ca intuiesc urmarea unor
alte divergente si vreau sa-i asigur pe cei carora li se va recomanda
"incetarea/restrictionarea" unei colaborari cu mine de
azi inainte ca ii inteleg si nu voi fi suparat.
2. Dl. Tone, distins si generos (multumesc!) editor, aflat in competitie
directa (vai, cat de acuta!) cu profesorul Mincu (de ale carui sfaturi
si telefoane interurbane trebuie sa tina cont, doar isi face doctoratul)
are un altfel de rol. Are chiar meritul de a fi descoperit (mai corect
- intalnit la timp) cativa tineri autori din cercul
(acum) larg cu care dl. Mincu vrea sa-si aureoleze cenaclul. Pe vremea
cand dl. Mincu habar nu avea (nici nu era obligat!) cine-ce "misca"
prin Literele bucurestene, ocupat cu Cenaclul de Marti (sa nu credeti
ca se numea asa doar pentru ca martea urmeaza zilei de luni) si alte treburi
(nu ne intereseaza), in timpurile acelea ed. Vinea tiparea volume
de Zvera Ion, Marius Ianus, plus alti cativa, impunand ideea
(nu foarte agreata la acea data) unei generatii douamiiplusiste. Las la
o parte denumirea si spun: dl. Tone a "mirosit" bine ca se-ntampla
ceva si chiar a actionat in consecinta (ca o curiozitate si o noua
exemplificare a …sincronizarii? d-lui Mincu a se vedea numarul din
Facla literara cu Angela Marinescu, urmat la ani buni de o replica in
Paradigma). Deci, cu mult inainte ca rivalul profesor sa trambiteze
nasterea axiologica a unei generatii (evident, cu scopul unui capital
de imagine - a se cerceta si evolutia ideii de generatie, strecurata subtil
si preluata "smechereste" cum s-ar zice din articolele altora,
"scheme" cu intentia de care scria dl. Garbea… e
prea mult de discutat si mult prea evident!), cu ani inainte ca
in fata noastra sa se desfasoare punerea in scena de la cenaclul
patronat de Marin Mincu, inimosul dar foarte controversatul editor Tone,
invidiat (de ce se duc toti la Tone?, se-ntreba, cu martori, ingrozit
concurentul editorial cu doar doua saptamani inainte de Bookarest)
si cam pus la respect de M.M., stia si lucra (merit deosebit) pentru aceasta
generatie atat de disputata. Nu insist. In definitiv, nu vreau
sa transez problema lui cine pe cine a descoperit. Nu ma intereseaza asta.
Nu sunt obsedat de ceea ce le reprosez, himenul editorial. Ma intereseaza
cine cum a investit (capital simbolic!) si mai ales ma obsedeaza ce urmeaza
dupa fata investitionala ( pentru ca vreau ca prietenii mei sa fie promovati
si respectati). Nu poze de grup, cu flori si fotografi scoliti, ci cum
s-a strans acel grup bun de inramat.
Inca ceva: din cate stiu (si stiu!), reeditarea volumului
lui Dan Sociu nu se va face la Vinea. Se punea intr-un timp problema,
dar numai dupa editia undergrund!, si asta in cazul in care
ramaneam sa ma ocup de o colectie la care am tinut - se pare - nepermis
de mult, "editia a doua", care sper sa fie mai mult decat
o tranta pentru targurile de carte intre cele doua case
de editura. Underground-ul se va ocupa - in felul sau specific -
de rezolvarea acestei neplacute afaceri. Totodata nadajduiesc ca autorii
de care tu, Marius, ai amintit (unii deja orientati spre edituri performante)
sa nu mai fie nevoiti sa treaca prin ce-au trecut la Bookarest 2003. Fata
de cativa prieteni ma simt responsabil si oarecum vinovat ca i-am
tarat intr-o asa poveste, nedusa (chiar daca din motive
intemeiate) pana la capat.
Totusi, ce ma nelamureste este ... speranta prietenului meu, Marius. Sa
se impace cine cu cine? Sa ma accepte M.-T. pe mine? Dar daca eu
nu mai vreau sa-i accept pe ei? Uite - zic ca nu vreau! In primul
rand ca eu nu contez, conteaza ce spun aici. Si-apoi, doar cu bani
si un ritm nesabuit de tiparire nu se creste o generatie. Nu se genereaza
o prietenie. Iar pe mine nu m-a interesat primordial cartea, cat
autorul ei. Eu am nevoie de prieteni, vii si receptivi, nu de autori facuti
carti si pusi in rafturi. Ca le pretuiesc volumele, e altceva. Un
ochi rade, de bucurie ca au intrat in asa-zisa legalitate
a cartii, dar altul plange, dintr-un motiv simplu. Daca e o noua
pacaleala? Tu, Marius, trebuie ca stii ca pentru mine conteaza oamenii.
Cel mai mult. Si cred ca nu e cazul sa mai apelam la compromisuri (am
facut destule noi, de ce sa le repete si ei?) si sa spunem lucrurilor
pe nume, nu sa-ncepem marea impacare. Asta doar orientativ, pentru
ca - e clar - fiecare hotaraste pentru sine. Eu unul, decat sa vad
o replica postmodern-editoriala a cuplului comic Stan si Bran, mai bine
ma scot. Prefer aerul strazii suprapopularii unui troleu. Prefer sa merg
cu pasul si in ritmul meu. Nu vreau sa ajung primul, vreau sa ajung
cand sunt pregatit!
Si mai e ceva unde chiar ai mare dreptate: oamenii acestia tineri trebuie
s-ajunga sa traiasca decent (nu doar sa subziste de pe o zi pe alta) si
sa devina ceea ce merita. Doar ca vin si te-ntreb: cu asa parteneri inca
mai visezi? Intre japca editoriala si debandada editoriala unde
sa mai fie loc pentru o viata decenta? Bine-ar fi sa gresesc eu!
|
