Alexandru Vakulovski

E vremea sa te lasi de scris

Boala din VC sau Chinuri critice

Vitalie Ciobanu, intr-un articol din revista Sud-Est, incercand sa analizeze romanele Pizdet si Iepurii nu mor, face o incursiune in explicarea catorva fenomene "sociologice". Problema (lui) sint (iar) tinerii, sau, cum zice el, "nouazecistii".

Articolul lui e plin de erori si de aceea, fiind vorba si de mine, am sa i le explic.
Vitalie Ciobanu ma baga, alaturi de alti scriitori, in "generatia nouazeci". Nu sunt "nouazecist". Din cate inteleg, am fost "bagat" la "nouazecisti" fiindca nu apartin generatiei "optzeci", dar sunt mai tanar, si asa e firesc pentru o mentalitate formata in plin comunism, unde din octombrel devii pionier, din pionier devii comsomolist si in final ajungi comunist. Gandind astfel e "normal" ca dupa saizeci sa urmeze saptezeci, apoi optzeci, apoi nouazeci. Si e "normal" ca fiecare "generatie" sa fie descendenta, sa-si aiba maestrii in precedenta. In aceeasi linie de idei fiecare generatie e mai "soft", mai inconsistenta decat precedenta. Vitalie Ciobanu apartine "generatiei '80 basarabene, numita asa pentru declarata sa filiatie estetica si nu numai cu modelele aceleiasi promotii literare de peste Prut". Inca o "inexactitate". Generatia '80 basarabeana nu exista, din simplul motiv ca nu faci o generatie din patru scriitori si o "cohorta" (vorba lui VC) de versificatori. "Cei patru" se incadreaza (daca…) in generatia '80 din Romania si asta nu inseamna deloc ca ar fi o generatie basarabeana. Portret de grup (Antologia poeziei generatiei 80 din Basarabia) pare a fi facut(a) la misto, cuprinzand scriitori de la E. Cioclea la Dumitru Crudu! Primul ar putea sa-i fie lejer dupa varsta tata celui de-al doilea! Sa fim cu totii optzecisti?… VC isi autoproclama generatia sa ca fiind "fratele mai mare" al tinerilor scriitori. Si asta e tare. Stim cu totii de unde vine "cu fratele". Din timpurile luminoase ale unei tari cu "15 republici surori", dintre care insa iesea in evidenta "fratele mai mare" - Rusia. Domnule Vitalie Ciobanu, sa nu stii tu ca nu e chiar asa? Hai sa vorbesc in numele meu: nu am nici un model din generatia voastra. Am tot respectul fata de scriitori ca Iaru, Grosan, Garnet, Perian, Muresan, Nedelciu, Bucur, dar asta nu inseamna deloc ca as fi "discipolul" lor. Hai sa fim seriosi acuma (vorba unui prieten)! Cei de la care am invatat, cu care am fost "pe-o felie" sunt mai degraba Mihai Vakulovski, Bastovoi, dar si Ionesco, Goma, Miller, Eminem, Tarantino, Federman. Dintre "optzecisti" ar putea fi adaugati in aceasta lista a "influentei" doar Matei Visniec, cu teatrul. Doar ca Visniec demult a depasit granitele "optzecismului". Ca sa nu-mi consum timpul aiurea nu ma mai opresc la alte afirmatii in doi peri ca: "Mai tinerii colegi ai optzecistilor, situati in jurul varstei de 30 de ani, constituie mai curand o sub-specie a aceleiasi paradigme" - parca am fi la Lumea animalelor - o emisiune din timpul URSS-ului.

Dupa aceasta incursiune viforoasa Vitalie Ciobanu isi cere scuzele de rigoare si trece la povestitul romanelor pe care si-a propus sa le analizeze ("Mi se vor ierta, sper, aceste elemente de sociologie literara, intrucat ele ne ajuta, totusi, sa surprindem relieful mobil al scriiturii "nouazeciste" din Basarabia." - bine…). Inainte de asta nu uita sa mai dea niste amanunte pretioase: ""Nasul" amandurora este Alexandru Musina" - gresit, a publica o carte la o editura nu inseamna nici pe departe a deveni "finul" editorului. Domnule Vitalie Ciobanu, esti cumva "finul" lui Ion Ciocanu, ca ai publicat o carte la editura Hyperion, sau al lui Gheorghe Ierizeanu, ca ai una si la Cartier? Daca da, imi pare rau, vorbim limbi diferite, ca sa nu zic ca traim in doua realitati diferite. Mai departe: "Stefan Bastovoi si Alexandru Vakulovski sunt prieteni apropiati. Aceasta remarca nu are nici o relevanta intr-un comentariu literar (de acord, n.m. - AV), dar ea imi justifica totusi "privirea integratoare" asupra romanelor lor (niste micro-romane de fapt) de la AULA: Iepurii nu mor (Bastovoi), 156 de pagini, si Pizdet (Vaculovski), 124". In loc sa numere paginile VC ar fi facut bine sa se uite si la inghesuiala randurilor si la corpul de litera (de la Aula). Oricum, asta conteaza mai putin. Sa fie cantitatea un criteriu valoric pentru VC? Dupa cum pune problema (si dupa cum scrie) - cred ca da. A uitat (si ma intreb acum daca a stiut vreodata) de faptul ca exista o multime de romane in literatura universala care nu au depasit cantitatea celor doua onorate de redactorul sef al "Contrafortului". Ce sa mai zic de Salinger, de Gombrowicz, de Erofeev… (Ma si intreb cit i-a iesit la numararea paginilor Martorul-ui lui Vasile Garnet). Ce-i aia micro-roman, de fapt? Si inca un lucru: atunci cand scrii despre o carte, cand o "analizezi", e musai sa retii numele autorului (numele meu e Vakulovski, nu Vaculovski) si cele ale personajelor principale.

Vitalie Ciobanu, care are pretentii de mare stilist (despre Pizdet: "Un roman al caderii, fara indoiala, al caderii lipsite de noblete si demnitate (daca nu suna cumva oximoronic), dar si o proba a derivei literare si stilistice.") ne convinge si de taria logicii lui prin fragmente de tipul: "Macar si pentru faptul ca cei (bine ca nu a inceput cu: ca cartea…, n.m. - AV)) doi se infatiseaza si ca autori ai propriilor carti (sa intelegem ca VC nu e chiar autorul propriilor carti?, n.m. - AV), si ca personaje, e drept de suprafata variabila, unul in cartea celuilalt. Nu rezulta de aici o subtila intertextualitate, cum ar fi fost cu adevarat interesant de remarcat intr-o speculatie critica, ci doar relatia, ne-reflexiva, dintre amici. Bastovoi pare a fi Baston in Pizdet, la etapa halucinanta a studiilor sale din Romania, iar Sasa Vakulovschi (ortografiat cu un singur "k" - era faza, ezitanta, a re-denominatiei prototipului) (no, bine…, astfel de interpretari nici lui Freud nu i-ar fi trecut prin cap…, n.m. - AV) este protagonistul marturisit din Iepurii nu mor." Sa lasam veleitatile stilistice ale lui VC si sa trecem la cele de teorie literara. 1. Orice elev de clasa a X-a stie ca autorul unei carti nu poate fi confundat cu naratorul (asa se numeste ala care povesteste), chiar daca aparentele par a spune altceva. 2. Nici eu si nici Bastovoi nu suntem personaje in romanele vizate. E vorba de romane, de fictiune, nu de memorii! Nici nu are rost sa mai insist… 3. Numele personajului principal din Iepurii nu mor e Sasa Vaculovskii (VC, repet, ar fi trebuit in primul rand sa retina numele, daca tot se apuca (si se tot apuca) sa-i dea explicatii)…

Next: "Revin la persoanele celor doi autori (pai, da…, n.m. - AV), din interes exegetic, nu hagiografic, pentru a mai puncta cateva date. Dupa ce a trecut prin mai multe institutii de invatamant, Stefan Bastovoi s-a calugarit la o manastire din Basarabia (metamorfoza curajoasa, daca nu traznita), acum chemandu-se "ieromonahul Savatie", si devenind, surprinzator, un adept al ortodoxismului militant, anticatolic si antioccidental, in contrast cu experientele "destupate" de odinioara, iar Sandu Vakulovski, inca student la Cluj, a infiintat un club de discutii culturale informale, si si-a pus romanul pe site-ul revistei electronice Tiuk, administrat de fratele sau, Mihai Vakulovski, plasandu-si opul, mai nou, auzim, si pe site-ul unei mult prea infumurate si perfect inconsistente "vedete" de la PRO FM-ul bucurestean: Andrei Gheorghe, vorbitor de rusa". 1. Hagiografic? 2. Nu VC vorbea la inceputul articolului sau de inconsistenta ideologica a "nouazecistilor"? Domnule VC, hotaraste-te! Mai mult de a te calugari din cauza unei ideologii, ce vrei? Desigur ca aceasta metamorfoza e "trasnita" (intre noi fie vorba - se scrie cu "s", nu cu "z") daca ai mentalitate comunista (chiar daca vrei sa demonstrezi - cu orice pret - contrariul). 3. Bastovoi nu e nici anticatolic, nici antioccidental, dar cum nu sunt avocatul lui, cum nimeni nu m-a platit sa-i fac meditatii lui VC, o las balta. 4. Nu mi-am pus singur opul pe Tiuk, redactorii mi-au propus acest lucru la insistenta cititorilor, apoi cred ca si tu te cam publici la "Contrafort"... E adevarat ca existenta Tiuk-ului se datoreaza lui Mihai si ca el munceste cel mai mult la revista, dar el nu e "administrator". "Functiile" celor care fac situl se pot vedea la rubrica "astia suntem!". 5. Pizdet e pe Tiuk! Abia din numarul trecut, iar pe situl lui Andrei Gheorghe e din noiembrie 2002. 6. Daca Andrei Gheorghe e o vedeta infumurata si incosistenta vorbind zilnic de coruptie (sociala, politica, culturala…), de cultura si incultura, de o atitudine verticala in fata realitatii, atunci tu ce esti ca vorbesti in gol (fata de Andrei Gheorghe) despre "optzecism", "postmodernism", "Cartarescu", de parca cineva te-ar asculta, de parca pe cineva ar interesa? 7. Cunoasterea limbii ruse e un defect?

Dupa ce enumera afinitatile romanului lui Bastovoi din postfata lui Musina (un plagiat…), VC concluzioneaza: "Cu siguranta, se mai pot gasi si alte afinitati, dar ele, singure, doar ar trada epigonismul lui Bastovoi si nu ar pleda catusi de putin pentru valentele cartii sale, daca autorul nu si-ar fi precizat din capul locului miza naratiunii". Sa vorbesti de epigonism in cazul lui Bastovoi (mai ales dupa ce ai scris un roman sadovenian - dar nu ma opresc, cel putin aici, la el, desi poate chiar de aici provin durerile criticului) mi se pare cel putin absurd, daca nu e vorba ori de invidie sau chiar de rea-vointa. E vorba de ultimele doua, caci: "De fapt, ce amintiri poate avea un tanar de 30 si ceva de ani din Basarabia?" VC vorbeste de parca nu ar fi citit romanul si n-ar sti. Bastovoi are si mai putini ani, vreo 26. Ce vreti sa faca daca a scris primul un astfel de roman si nu a asteptat sa-l scrie un "optzecist", fie el si din Romania? Sa se faca budist?

Sa trecem si la "analiza" Pizdet-ului: "In Pizdet, Alexandru Vakulovski, paraseste inocenta lui "Sasa", elevul-"disident", pentru a infrunta pe post de autor si narator sistemul insusi, cum spuneam, textura implacabila a conventiilor umane, dincolo de orice determinatii politice. El vrea sa socheze pur si simplu. Desigur, e vorba de o alta persoana, nu numai de un alt personaj. Voi ignora insa reprosurile pe care mi le-ar atrage o asemenea identificare, fireste, "vulgarizanta", deoarece corespondenta dintre cele doua carti este evidenta, declarata: cei doi, Bastovoi si Vakulovski, si-au imprumutat numele din amuzament si pentru a epata." Trec peste confuziile teoretice evidente ale lui VC, mentionand doar ca se cam repeta. Daca as fi vrut sa sochez pur si simplu, as fi intrat la Contrafort si ti-as fi aratat pula, de exemplu. Dar n-am facut acest lucru. Daca as fi vrut sa fac politica nu as fi scris un roman, ci m-as fi apucat de eseuri politice (in cel mai rau caz). Despre ce corespondenta e vorba? Cum sa le pui alaturi pe Iepurii nu mor si Pizdet? Sunt doua romane total diferite, practic fara puncte comune.

Next: "numele protagonistului este Yo, adica "eu" in dialect ardelenesc - altfel spus, ca sa reiau ideea, tentatia unei suprapuneri suta la suta a autorului cu naratorul este foarte mare. Fac eforturi, totusi, de a-i rezista". In lipsa competentei VC face eforturi. Cum poti sa confunzi "io" cu "Yo"? Explicatie pentru VC: "Yo" e un termen consacrat in hip-hop, e un fel de adresare. Provine din argoul negrilor, de la "you".

Dupa ce VC da de inteles ca suprapunerea e de aproape suta la suta, desi el face eforturi, urmeaza: "Cine e Yo? Familia: mama curva, tatal poponar (pardon, asa vorbeste autorul). Baiat din Chisinau care gusta din frageda pruncie drogurile, injectabile, dar mai ales hasisul sau marijuana, zisa si "iarba" sau "travca" (cu "c"). I se mai spune si joint." Aici vedem ca Vitalie Ciobanu (cu "c") nu este totusi total strain de termenii din slang. Se pare ca-i intelege totusi doar pe aia ce-i convin. Intrebarea e: ce-i convine si de ce? Am putea spune ca, da, intr-adevar, VC a facut doar niste confuzii si atat. Dar mai departe el vrea sa-si demonstreze competenta, ca nu vorbeste aiurea: "Sandu Vakulovski e un tip simpatic, timid si bine crescut. Asa l-am vazut mereu de cand ne viziteaza la redactia Contrafortului. Aici e teribil, scabros, insalubru. Nu as fi banuit niciodata ca poate fi sau ca este capabil sa se manifeste in scris de aceasta maniera (O-ho! - ai comis-o din nou, n.m. - AV). Nu fac o judecata morala, imi repugna sa tin predici (ele nu au ce cauta intr-o cronica literara!) exprim o observatie… epistemologica, daca doriti, privesc fenomenul in sine." VC scrie despre personajul romanului ca si cum ar scrie despre mine. Ca sa ma calmeze (intr-un mod meschin, ca pentru idioti), imi tranteste la urma ca sunt "un tip simpatic si bine crescut". Vreau sa spun ca VC ii cunoaste pe parintii mei si stie ca tata nu-i poponar si ca mama nu-i curva. Si daca tot arata ca stie atatea, de ce nu spune si acest lucru? De ce lasa sa se inteleaga altceva? De ce-mi tine lectii de moralitate intr-un articol in care el e imoral? Mistocaria, insinuarea lui ma scarbeste: "Ei, se compara stresul asta cu facultatile noastre rusesti?…", "Romanul ar fi avut niste sanse de dezvoltare pe linia oniricului, de exemplu - sa nu uitam, ne aflam in compania unor narcomani.", "miza literara a cartii ramane invariabil minora, de joasa altitudine, si aceasta modesta prestatie este convertita in orgoliu (in sensul acesta autorul invoca Orbitorul lui Cartarescu, intr-un fragment scos pe coperta a IV-a a volumului; ironia sa incearca mai degraba sa mascheze o neputinta decat sa ofere o replica "de metoda" lui M.C.)." In romanele tale, domnule VC, poti sa scrii despre ce vrei, despre ce fel de neputinta e vorba? Cartarescu este idolul tau, pe care nu esti in stare sa-l privesti normal, fara sa intinzi un ranjet, nu al meu. Eu nu simt neputinta (spre deosebire de altii) cand citesc ceva ce-mi place, ci bucuria si placerea descoperirii. Din fericire nu am boala de care sufera romanii de pe ambele maluri ale Prutului - invidia. Si nu imi cer scuze dupa ce scriu ceva, asa ca tine: "ma rog, voi fi fiind si eu un "vecchio", un retrograd ipocrit". Imi pare rau, nu eu am spus-o.

Ca sa vedem cat de solida e competenta lecturii lui VC, inca un fragment: "Ca "repere culturale" si de comportament, Yo si ai sai prefera Zdob si Zdub, Eminem, Nirvana, Maradona, Hagi, dar si pe Henry Miller (cel din Sexus, fireste)". Domnule VC, daca ai fi citit Henry Miller ai fi vazut ca Sexus e o carte blanda daca o comparam, de exemplu, cu Tropicele… Iar te-ai luat dupa titlu?!

Atat. Sunt prea multe "chestii" cel putin absurde in articolul sud-estic al lui VC. Dar ma opresc aici, fiindca nu am de gand sa ma intind pe 4 pagini de ziar, cat un cearsaf, cum face VC.

De ce nu a publicat acest articol al sau in Contrafort? Fiindca Contrafort e o "revista a tinerilor scriitori din Republica Moldova", iar atitudinea lui e una de 50+. Prea ar fi absurd si ar fi batut la ochi. Daca "optzecistii" sunt vesnic tineri (45 - 70 de ani…), atunci noi ce suntem?

Si eu il cunosc pe VC. Parea un tip simpatic, bine crescut si timid…