Daniel PISCU

Masina care circula cu alcool
* Dupa ce facu un ocol/ masina care circula cu alcool se opri...
Morala: masina are alibi...
* Dupa ce trase o dusca din acel alcool special, soferul - prin acel cordon ombilical - isi alimenta iar, ca din pusca, si opac, masina cu cognac...
* Dupa care masina porni...
Morala: soferul n-are alibi...
Nota bene: Allez bien!

Cifrele
1 - Unul (mai mult decat Omul) pornit din Cuvant.
2 - Ne rugam in aceasta postura.
3 - Infinitul nerelevat, decat prin Sfanta Treime, barbatului si femeii.
4 - Anexa la cele de pana acum, incluse in 1 (Unul).
5 - De Sus in Jos - omeneste!
6 - Rugaciunea prin „lumanarea" asa-zis yoghina.
7 - De Sus in Jos, de pe acoperisul Cerului, pe scara Creatiei, spre Odihna (Duminica).
8 - Infinitul incepe; se releveaza nesfarsitul in „Panta rei", dupa sfarsitul Creatiei.
9 - Ne rugam Domnului cu piosenie!
10 - Unul explicat prin Totul.

Camila de prin urechile acului
(La brutarie)
Intr-o zi de toamna mierie, prietenul meu a intrat intr-o brutarie. Frumos peisaj, dumnezeiesc de cald. Ca painea... Recolta bogata pe rafturi si diversa, perversa: cornuri, covrigi, pateuri cu branza, branzoaice propriu-zise, inchise-deschise, grahamuri, macaroane pe regiuni si raioane, pesmeti si faina in diferite gramuri erau acolo pe rafturi, pe taraba. Vanzatoarele vindeau cand cu graba, cand, altadata n-aveau treaba. Brutaria era plina de-atata lumina si goala cand o parte din lume n-avea ce pune in poala.
Intr-un asemenea moment considerat excelent, neavand nici el nici un ban, s-a facut ca joaca un fel de rol de golan si cu a sa voce cantatoare a rugat-o pe vanzatoare:
- Dati-mi si mie o paine pe datorie! Pana maine, poimaine. Am sa va aduc banii de cinci ori cate-o mie. Se stie...
Dar dupa o pauza, cand era cat pe-aci sa castige a sa cauza, considerand ca momentul era destul de prielnic, mai intrara in brutarie vreo doua persoane-n pomelnic... Asa ca brutareasa ii raspunse nervoasa (dupa ce lui i se paruse ca fusese foarte voioasa):
- Nu va pot da, pentru ca pe dumneavoastra nu va cunosc!... N-are rost!
Atunci saracul meu prieten, de altfel proaspat mire, iesindu-si din fire, i-a zis-o de la obraz, trecand vorba peste parleaz:
- Da' la cunoscuti dati!... La cunoscuti dati paine pe datorie... Rusine va fie!
Nu era nici golan, nici gardian, vroia pur si simplu sa treaca, sa petreaca, mai bine zis sa contemple, prin aceste exemple, cum intra o camila prin urechile acului... Drept pentru care le-a zis si si-a zis:
- Nu mai exista nici o mila, nici macar din aceea „marina". Duca-se dracului!... Gratie veacului, leacului...

8). Ordinea lucrurilor
Mass-media anunta: atatia oameni au murit din cauza unei eruptii vulcanice, atatia din cauza unui uragan sau a unor inundatii etc. Pretutindeni.
Demonii cifrelor nu ne ocolesc, cei ramasi in viata fiind nevoiti sa socoteasca dezastrele. Pe scara mare, evaluarile, cifrele constientizeaza oare nenorocirile? Chiar daca suntem (mai) departe de ele, chiar daca nu suntem noi, cei de aici si acum, cei implicati. O personalitate de talia lui Voltaire afirma dupa cutremurul de la Lisabona din 1755, cu adevarat pozitivist, ca in asemenea circumstante, resursele omenesti trebuie dirijate spre scopuri utile, inaltatoare, nobile, ca speta umana sa atenueze calalmitatea, neantul. Patriarhul de la Ferney apara astfel o incontestabila optiune pentru ratiune, dar si pentru regasirea sinelui sau si al nostru. Nu cred, astfel, nici o clipa, in ateismul „marilor intelepti", aleatoriul fiind real, guvernat de puterea lui Dumnezeu, necuprinsa de nici o persoana oricat de mare de stat ar fi ea. Soldatul sau imparatul, saracul sau bogatul sunt egali in fata Naturii Supreme. Prohodul il hodineste pe fiecare la fel. Cred, de asemenea, ca in cinismul nebunesc al lui Stalin, sau, mai inaintea lui, al unui alt „filozof" ce afirma ca disparitia unui individ e o nenorocire, iar disparitia mai multor indivizi este pura statistica, este un ricoseu al raului dupa caderea din Paradisul terestru initial. De atunci, Dumnezeu Tatal, ridicand mormanul dezastrului suprem al pacatului originar prin Iisus Cristos, sus, la cer, pentru a ne privi, a ne da si reda ceea ce candva, intr-un anumit timp vom merita, nominativ-singularial si predestinat pen-rolic, prin compusii sai spre re/gasirea trifiintialitatii in Sfanta Treime si in fiecare din noi. Intru har si pentru har! Caci unul suntem in toti si totul este in Unul. la nivel de microcosmos omenesc si ceresc!

Interviu
Ce lucrare a Tatalui, ca din El sa se adune lumina intrupata in Fiul pentru pazirea si salvarea Creatiei de inceput! Ce lucrare a Fiului, ca prin rastignirea Lui sa ia asupra sa pacatele pentru aceeasi salvare si pazire a Creatiei de inceput, eretizata de pacatul Evei!
Ce lucrare a aceleiasi Treimi, in Sfantul Duh, ca sa-i lumineze pe apostolii Petru si Pavel, ca si pe toti sfintii! Primul - pescar de oameni dupa Iisus, piatra si purtator de chei ale Raiului, ucenicul atat de uman si la prima intalnire cu Iisus si in ezitarea sa (omeneasca?) dupa al treilea cantat al cocosului... Al doilea, Pavel, din prigonitor al lui Iisus, se lumineaza prin aratarea voalata a Mantuitorului, lui, lui Saul (primul nume al Sf. apostol Pavel). El devine prin faptele sale, ca si prin scrisorile de temeinicie in credinta, cel mai inimos sustinator al Mantuitorului si piatra de hotar in crestinare. Prin amandoi acesti apostoli, inglobandu-l aici si pe inaintemergatorul Sf. Ioan Botezatorul, se reconcretizeaza parca printr-un cuvant al Domnului, prin cuvantul Amin, cea de-a patra parte (pierre - piatra si pavimentul continuarii Facerii) a semnului Crucii (+), centru de intersectie al celor patru brate ale crucii, fiind concentric cu centrul quadratic al celor patru laturi cruciale intru Facere si continuarea Creatiei... Ca niste adevarate leacuri pentru Om - punctul superior al Genezei.

Papanomene (in ordine alfabetica)
a). Andreas Papandreu, raposatul om politic elen, desi conducator al P.A.S.O.K., era un tiz al Papei.
b). Bunicii sau tatii se revendica din papa.
c). Papacostea - familie de carturari cu „coaste" culturale benedictine.
d). Papadopoulos - ar fi prima familie greaca ce isi revendica o ascendenta onomastica papala. Iar Papadima - o alta familie de carturari aflata pe acealsi nivel cultural.
e). Papa = ex aequo-ul Patriarhului.
f). Papa - fericitul - divin cuvant.
g). Papagalul - un posibil galez, suporter al Papei, ce ar dori, inca, poate, restabilirea resedintei papale la Avignon.
h). Papahagi - o alta familie carturareasca, atat in arealul romanesc, cat si in cel aromanesc.
i). Papa - istorie si story pentru diferitele biserici.
i). Insemnati au fost toti papii? (Intrebare.)
j). Papa - judecatorul lumii catolice in aprobarea cristica.
k). Papa a urat, cu siguranta, intotdeauna, culoarea kaki (cea a armelor).
l). papalogosul este Cuvantul unsului Domnului.
m). papamobilul - mijlocul de locomotie modern al Papei, dar si justificarea existentei institutiei papale.
n). Papanasii ar putea fi, gastronomic vorbind, unul dintre gusturile omenesti ale Papei.
o). Papa - octogenul infinitului credintei in oficierea sanctica. Oul aproape dogmatic. Si omul - pur si simplu.
p). Papa - tatal bunicilor si tatilor nostri in rZ___m_Z% cu Dumnezeu.
r). Paparudele - rudele (iele) papei in ritualul aducerii ploii manoase.
s). papastratos - straturile, chiar tabacice, ale unei credinte din Elada incarcata de atata istorie si comert.
t). Papa - totul stie sau aproape totul ar trebui sa stie in smerenia sa!
t). Papa - tapul ispasitor la o „judecata de apoi"ce nici cu gandul nu indraznim s-o gandim.
u). Papa - universal (-catolic).
v). Papaverina - adevaratul medicament, panaceu universal, la un moment dat, in istoria medicinei.
x). Papa - X-ul (necunoscutul) in ardoarea cunoasterii totalitatii.
z). Papa - zeul modern, loctiitor al Domnului.
Nota: Patriarhul este tot un pater (tata), un papa al ortodoxiei.
„Pa! Pa!" - suna mai frumos decat „bye-bye!", cum si „papa!" este asimilat, ca indemn, de catre un copilas, mai usor decat „mananca!".

Caprita cu un ied
(In tren)
Calatoream cu trenul pe ruta Brasov-Zarnesti. Pe bancheta din fata-mi, o mama montagnarda si un copil alpinist si el suetau in saseste, salutandu-se familial(r) prin pocnitul palmelor ca intr-un salut americanesc din filmele cu baseball si baschet din NBA. Era o deschidere a relatiei mama-copil contrastanta cu peisajul posac din compartiment, unde cea mai mare parte din calatori somnolau. Priveam cu admiratie, tinut treaz de acest spectacol sportiv ad-hoc care la un moment dat a explodat prin niste tucaituri repetate, face-a-face (mama-copil) ori, hai sa-i zicem bouche-a-bouche, daca-mi este permis acest barbarism.
Mama si copilul se tucau, adica se sarutau pe buze troncanind sarutul acela ce nu avea in el nimic erotic la modul sexual sau incestuos. Nici nu era de maniera siciliana si nici muntenesc-regateana, ca pe plaiurile noastre. Priveam in acelasi timp cativa pasageri din preajma - de pe banchetele aflate in fata si lateral-stanga. Cei mai multi pareau intrigati de acest spectacol inedit, nefamiliarizati cu un asemenea mod de manifestare in public, n-as putea spune zgomotos, dar, parelnic impudicamente.
Mie insa mi se parea ca asistam la o sceneta parca desprinsa dintr-o poveste cu o capra si un ied, creata totusi pe meleagurile noastre, si imi ziceam tacit in gandu-mi ce se forma derulandu-se pe masura cinetismului jucariu al celor doi parteneri, ca daca ar mai fi fost doi iezisori, cu siguranta nici un lup, cat de fioros ar fi fost el, de prin preajma, n-ar fi indraznit sa aiba vreun gand rau. Ba, dimpotriva, odata cu refrenul cunoscut cu „drobul de sare din spinare" si „malaiesul cat calcaiesul de mare", ar fi adus si alte daruri copilasilor si mamei-copil. Aceasta, atat de dezinvolta in grijulia ei atentie spre e-ducarea lui (lor) prin buzele ce clampaneau atat de atletic.