Nicoleta Clivet
„Jucaria mortului"
Jucaria mortului (Vasiliana '98, Iasi, 2002) este editia a II-a, revazuta si adaugita, a volumului cu acelasi titlu, publicat de Constantin Acosmei in 1995, volum premiat atunci cu premiul de debut al Asociatiei Scriitorilor din Iasi. Cele patru cicluri poetice isi fac din lehamite si din tinerea ei in sah niste coordonate tematice, sectiunile fiind incadrate de doua Sonete atipice. Cu monorima in „x", ele se dovedesc niste canoane pe care poetul si le impune nu atit spre a-si proba abilitatea tehnica (pe care, de altfel, o poseda cu prisosinta), cit pentru a lua in ris aerul desuet si pretentiile elitiste ale formei fixe. Totusi, dincolo de jocul poetic, se intrevede o gravitate mereu contrariata de evidenta platitudinii si a desemnificarii lumii, o inteligenta vesnic alarmata de irational: „Cu ochii atintiti spre crucifix,/ Visind la Scara lui Ioan Climax,/ In timp ce preotul rosteste: Pax/ Vobiscum - gata, s-a sfirsit, dau chix.// Ma-ntimpina pe mal abrupt de Styx/ Cel ce-nvirte al cerurilor ax:/ «Religia-i (citeaza El pe Marx/ Dintr-un manual de socialism prolix)// Opium pentru poporul ortodox/ Si cel catolic». Am ramas perplex,/ Cu ochii cit manusile de box,// In care El se oglindea convex./ Apoi a spus: «Facind un paradox,/ Eu sint ca i din numarul complex»" (Sonet). Poemele, in general scurte, nu se bucura decit de gratia minusculelor, plasate fiind intre niste paranteze ce le fortifica, parca, minimalismul, ferindu-le de afectare, de pretiozitate, de iluzie. Provocatoare prin simplitate si directete, textele lui C. Acosmei sint firesc consemnative, inaintind curajos spre banal. O inaintare careia nu-i lipseste tensiunea, frisonul, dar pe care poetul o vrea, simultan, cit mai disciplinata. In efortul de a consimti lumii, cu toata mizeria si banalitatea ei, el solidarizeaza spontan cu perdantii si cauta sa-si modeleze vocea pentru tonurile joase, depresive. Molcoma, adesea neturbulenta, melancolia lui e una imputinata, educata astfel incit sa vibreze la nivelul minimei reactivitati: „(sint linistit/ mingii cu placere/ capul rautatilor// ma gindesc la orasul/ unde fumega lazile de gunoi/ ca niste altare de jertfa//am fost furios/ am taiat gitul/ fiolelor// am strigat in oras - am si eu un schelet/ de ce sa nu va fie frica?// linga vitrine/ ma opream/ sa-mi aranjez/ putin scalpul)" (Putin) Fiind un vulnerabil usor de zguduit, C. Acosmei isi cauta forta in rostirea franca, dar incetinita, a precaritatii lumii, a proximitatii mortii. Departe de a fi un spirit cinic sau demonic de-a dreptul, el se lasa mai degraba induiosat de fragilitate si ii cedeaza cu o lentoare si o moliciune in care se citeste speranta discreta intr-o acomodare: „(cine stie ce viitor luminos/ se va putea citi in maruntaiele mele// de pe marginea santului cersetorul/ schilod imi doreste multa sanatate/ si implinirea tuturor dorintelor// inca putin si voi avea privirea/ limpede - ca borsul de la azil" (Sfirsitul anului). Poemele primului ciclu - Male dicat - sint dispuse asa incit sa conduca spre un apogeu al dezgustului, spre o pasivitate alimentata de rusine si vazuta ca singura atitudine onesta in fata „mortii cotidiene" : „(nu sint curios sa traiesc/ nici sa mor/ - nu cereti argumente/ nici invesmintarea ideii/ in materie sensibila - // si inca va mai spun:/ «rusinea este singura sursa/de energie/ ce imi alimenteaza viata»/ viata mea - cit haul./ mi-e lene sa ma sinucid// dar ce rost mai are/ sa va santajez/ cu sinceritatea mea// decit sa ridic doua degete/ ca sa raspund corect/ la intrebarile profunde/ ale existentei/ mai bine - doua degete/ sa mi le bag pe git)" (Palinodie). Exista, insa, si ceva poza, nu putina, in scirba lui C. Acosmei, care, in realitate, nu poate dispretui sincer si pina la capat mai nimic. Inclusiv indiferenta sa la caderea in derizoriu, la macularea a tot si a toate e una febrila, frenetica: „(zeii sint vii/ numai in sudalme/ si ce daca./ imi arunc ochii/ scuip in muzicuta/ si cint/ pina cind fata/ mi se imbaleaza/ si ce daca./ sub fereastra/ deschisa un om/ isi ascute coasa/ cu o cute)" („Live" in bucatarie). E o nepasare prea recurenta si patimasa pentru a o lua ca atare si a nu suspecta, in spatele ei, un patetic longeviv. „Scuipatismul" poetului e unul de parada, e praful in ochi aruncat atunci cind jocul la zero cu disperarea e amenintat. Poeziile din Sic cogito si Texte poetice nu mai sint orientate atit spre dezarticularea lumii, cit spre contradictiile si irationalul ce mineaza fiinta din interior. Atunci cind sint „live", tranzitive, si nu imaginative sau reflexive, textele au un frison necontaminat de agresiunile cinismului. Uneori, insa, acesta se insinueaza in fragmente si le slabeste potentialul poetic, mai ales cind se pluseaza pe damnare sau pe flirtul cu intunecimile. Amorteala se dovedeste tot mai greu de suportat spre final, in Ce s-a intimplat, si, ca urmare, viziunea se lasa electrocutata de varii violente, majoritatea sinucigase. Imaginate din nevoia de soc, de resuscitare a sinelui s a realitatii, cruzimile sint, de fapt, strigate in pustiu sau, mai rau, dar si mai rar, satanisme elaborate la rece. Pactul cu tenebrele il tenteaza suficient pe C. Acosmei, incit sa supraliciteze de citeva ori pe negativitate, pina la compromiterea imaginii si a dictiunii. Jucaria mortului afirma si confirma, deopotriva, vocatia unui poet pentru care poezia e jocul serios de pe buza prapastiei, acolo „unde nu-i de/ trait nu-i de murit" (Chimita se intoarce), pentru ca certitudinile sint inexistente sau jalnice, ca si idealulrile: „(si eu sint la fel de prost ca si voi/ si eu sint la fel de ticalos ca si voi/ si eu sint la fel de fericit ca si voi// si eu voi crapa intr-o zi ca si voi/ si eu am in fiecare zi - ca si voi/ matele pline cu excremente imputite// si de mine mi-e tot atit de scirba)" (Umanizare).
|
Mihai Vakulovski
Poezia care se incheie cu "etc."
Constantin Acosmei este un tinar scriitor care face parte din "Club 8", o grupare vie si interesanta din Iasi, care a publicat si doua antologii, "Club 8 - Poetry" (2001, in limba engleza) si "Ozone friendly" (2002). Sint tentat sa incep cronica la cartea lui Constantin Acosmei, "Jucaria mortului" (Editura "Vasiliana '98", Iasi, 2002) prin a ma revolta, aiurea, pe soarta, spunind ca acest poet exceptional, Constantin Acosmei, este unul din neindreptatitii literaturii romane si sa caut o explicatie, care nici n-ar fi atit de greu de gasit. As putea da "vina" pe editurile la care si-a publicat Constantin Acosmei cartea: la editura "Pan" (1995) si, aceasta a doua editie, revazuta si adaugita, la editura "Vasiliana '98", edituri care merita, din cauza asta, tot respectul, dar nu pot sa nu ma mir cum editurile mari rateaza de fiecare data scriitorii cu adevarat importanti. De exemplu, una din cele mai prestigioase edituri in momentul de fata, "Polirom", e chiar la Iasi, ca si cei de la "Club 8", care publica pe unde apuca, de obicei la edituri despre care n-a auzit nimeni din afara orasului (Si Radu Andriescu, si Ovidiu Nimigean, si Dan Lungu, si Florin Lazarescu, si Radu Pavel Gheo, si Michael Astner, si Gabriel H. Decuble, si Dan Sociu…)… La prima lectura, poeziile lui Constantin Acosmei sint foarte haioase. Cind am primit cartea am citit din ea prietenilor mei, acasa, in masina, pe drum, chiar si la telefon - au avut aceeasi reactie. Poezii scurte, directe, clare si totodata surprinzatoare, construite de cele mai multe ori din imagini ciudat de reale, adevarate si din actiuni oarecum inutile, "derizorii", imagini si actiuni cu care Constantin Acosmei creaza invariabil si inevitabil stari; cu asta se joaca "mortul" lui Constantin Acosmei. Volumul este alcatuit din trei parti, "MALE DICAT", "SIC COGITO", "TEXTE POETICE", si o "ADDENDA" ("RELATARI" si "CE S-A INTIMPLAT"), parti imbratisate de doua sonete in X, care indeplinesc aceeasi functie si-n selectia pentru "Ozone friendly" (in ordine inversa) si se incheie cu o postfata de O.Nimigean, "Ispitirea lui Constantin Acosmei". Pentru Constantin Acosmei poetul e un seducator, iar poezia - instrumentul seductiei, dar si ce are acesta mai important, tocmai din cauza asta autorul & eul poetic pretinde la o reciprocitate, la o "relatie" ("(mai sint tigari pina miine / pofta de mincare avem / talent si pastile / hai sa intram in bucatarie / eu iti arat singele meu / tu imi arati singele tau)" - "Seducatorul", primul poem din prima parte a acestei prime carti), cele mai multe poezii ale sale fiind intre paranteze(!). Intre paranteze fie spus, toata poezia lui Constantin Acosmei e o seductie, o poezie care are acel ceva "in plus", care te atrage si care, de fapt, face diferenta. O poezie care, daca vrei, poate sa ramina haioasa. Daca insa citesti mai atent volumul si, mai ales, daca il recitesti, aceasta "veselie" se transforma in cu totul altceva, poezia - aceeasi poezie - devine grava, in cel mai adevarat sens al cuvintului, o poezie "grea". N-am vazut prima editie a cartii, acum insa, in aceasta forma, poetica lui Constantin Acosmei e una a constientizarii ("(zeii sint vii/numai in sudalme/si ce daca./ imi arunc ochii/scuip in muzicuta/si cint/pina cind fata/mi se imbaleaza/si ce daca " - ""Live" in bucatarie"), mai exact - una de dupa constientizarea lumii in care traieste autorul si… noi. O poezie care creaza o stare existentiala foarte puternic afectata de o lipsa de rost in viata, o lehamite existentiala foarte puternica: "casc cu gura inchisa" ("Activitate"); "uneori seara intru in crisma si/privesc o femeie sau alta numai/ in albul ochilor pina mi se face/lehamite" ("Viata mea") - "decit sa ridic doua degete/ca sa raspund corect/la intrebarile profunde/ale existentei/mai bine - doua degete/si mi le bag in git"; "viata mea - cit haul./mi-e lene sa ma sinucid" ("Palinodie"); o nesiguranta, dar si o nehotarire ("in fiecare noapte inainte de a/stinge lumina intru in bucatarie/cu gindul sa dau drumul la gaz/pina la urma dau drumul la apa" - "Male dicat"), indiferenta ("(sedeam ghemuit pe bordura/linga o baltoaca si a trecut in/viteza un camion cu remorca//am pornit incet printre blocuri/- am ajuns la un loc pentru/joaca si m-am dat in scrinciob)") si un fel de sila: "azi dimineata mi-a fost putin scirba" ("Dimineata tirziu"), o stare limita ("de un sfert de ora se plimba pe drum/o femeie cu piciorul in ghips" - "Garden-party"), cind trebuie sa te lupti si pentru a respira ("ma uit la/casa de peste drum - ziua cind treci/prin fata portii deschise un copil/isi indeamna ciinele sa te muste" - "Va urma"). Daca pe la sfirsitul oficial al comunismului in poezia romaneasca a aparut acel "NU" categoric, exploatat mai ales in poezia lui Matei Visniec, iata ca aceasta tranzitie continua ne aduce un "da" indiferent, ofticat si blazat doar in acelasi timp. E un "da" foarte pesimist, al "oamenilor invinsi", care trebuie sa se impace cu ce este ("beau apa de la robinet") si se impaca si cu "soarta" ("si sint sigur ca voi muri"("Pentru nimic in lume") - "ma gindesc/daca nu cumva am ajuns o povara/ prea grea pentru frumoasa mea viata" ("Ziua intr-o camera mobilata"), un "da" al renuntarii, de fapt. Poate de aici vine si acel sado-masochism ciudat ("mingii cu placere capul rautatilor" - "Putin"), un masochism pur si simplu ("(m-am aplecat si/mi-am smuls covorul/de sub picioare)" - "Reverenta"). Acel "NU" categoric se transforma intr-o revolta impotriva lui "Nu": "sa nu te dezvelesti/sa nu tii becul in ochi/sa nu pui mina pe mita (…) mai bine sa deschizi usa/si sa pui limba/pe clanta inghetata" ("Oda la viata mea"). Pina si optimismul e o autoamagire, o incercare de amagire: "(in fiecare noapte beau/un pahar de ceai negru/ma asez pe pat/cu fata in jos/imi ascult zvicnirile inimii/si imi inchipui ca/sint indragostit)" ("Prima iubire") - "(sint chior de somn si ma uit la soare/pot sa pariez ca nu voi muri/anul acesta" ("Taedium vitae") - "mai mult nu sint in stare sa mint" ("Pentru nimic in lume"). O parte aparte a cartii e "RELATARI", niste texte narative aparent foarte haioase, care merg pe o idee foarte simpla - sint texte scrise din perspectiva copilului, a barbatului si a batrinului, deci eul poetic este heterodiegetic, insa intimplarile din "Relatrari" sint la fel de obisnuite vietii de zi cu zi, textele se bazeaza pe ticuri, semne, superstitii, obiceiuri si obisnuinte cit se poate de "firesti", omniprezente in viata noastra. Ca si celelalte parti ale cartii, "RELATARI-le" sint compuse din aceeasi combinatie intre ultra-obisnuit si super-ciudat, concluzia la care ajunge cititorul fiind ca pe lumea asta nu totul este logic si ca unele lucruri se intimpla pur si simplu, vrem noi sau nu vrem, dar mai bine sa urmarim relatarile reprezentantilor celor trei virste prin care a trecut sau va trece Constantin Acosmei: "Relatarea unui copil: Intr-o zi mergeam pe drum cu o fata. Un copil catarat pe gard a inceput sa strige dupa noi: "Gagica si gagelul!" M-am oprit si l-am amenintat: "Lasa ca treci tu pe la poarta pe la mine!..." (Mi-am umplut obrajii cu aer si apoi i-am lovit cu pumnul, ca sa tisneasca aerul printre buze.) "...Iti umflu botul!" Intre timp, un copil mai mare, care sarise peste gard mai la vale, s-a apropiat pe furis din spate si mi-a tras in jos pantalonii de trening, apoi a inceput sa-mi dea dupaci in spinare. Am vrut s-o rup la fuga dar m-am impiedicat in pantalonii lasati pe vine si m-am prabusit pe prundis, julindu-mi genunchii. Am urlat pina cind copilul care ma caftea mi-a dat pace si a intrat in ograda. M-am sculat din colb, mi-am ridicat pantalonii si am pornit mai departe. Cind am trecut, cu capul in pamint, pe linga un mosneag, acesta a strigat: "Buna ziua, flacau!", apoi a inceput sa rida ragusit. O femeie care se uita peste gard m-a ocarit ca nu port respectul la oameni pe drum. Mai incolo, dupa cotitura, am luat un bolovan si i-am ologit femeii niste pui, care umblau dupa closca prin sant. Fata, care alergase inainte, s-a apropiat si a inceput sa rosteasca, cu vocea sugrumata, aratind catre mine cu degetul: "Treaba ta! Nu ma intereseaza! Te spun!" Am mai mers si am ajuns acasa. Cind m-a vazut, mama mi-a zis: "Bine ti-au facut! Asa-ti trebuie!"; Relatarea unui barbat: Eram chior de somn. M-am intors cu fata la perete si mi-am tras patura peste ochi. Dupa un timp, ea a aprins becul si a pus resoul in priza. M-am invirtit pe partea cealalta, dezvelindu-ma. Ea s-a aplecat in genunchi, si-a aprins o tigara de la rezistenta si a inceput sa sufle fumul cu virful buzelor spre gura mea cascata, horcaind incet. Pe urma a pus un disc zgiriat, si-a lepadat capotul pe scaun si s-a fitiit prin odaie, leganindu-se dupa melodie. A luat de pe masa o sticla si doua pahare, apoi s-a ghemuit la capatiiul patului. A umplut unul dintre ele si a inceput sa toarne cu tiriita lichidul dintr-un pahar in altul, soptindu-mi la ureche. Cind m-am trezit dimineata tirziu in camera goala, m-am aplecat la marginea patului ud si am scuipat cu putere pe resoul aprins; Relatarea unui batrin: Intr-o zi am calatorit la oras. Autobuzul aglomerat cobora serpentinele in viteza. O doamna s-a ridicat de pe scaun, a scos din buzunarul gentii de voiaj o sacosa de plastic (imprimata cu poza unei femei in chiloti calare pe o motocicleta), apoi s-a asezat si, desfacindu-si punga in fata, a vomat icnind de citeva ori. Ajungind in oras, am cautat magazinul universal si am urcat pe scarile rulante pina la ultimul etaj. O femeie gravida statea la coada ca sa plateasca un cos plin cu scutece si pelinci. Cuprinsa pe neasteptate de greturi, a facut doi pasi in lateral si a vomat in pumni, cu ochii holbati si cu fata livida. Am coborit din magazin, am intrat intr-o crisma din apropiere si am facut consumatie. Mai tirziu am traversat strada, impleticindu-ma printre masini si claxoane, am intrat in parc si m-am lungit cu fata in sus pe o banca, in bataia soarelui. Nu dupa mult timp am inceput sa horcai si sa ma zvircolesc, inecindu-ma cu propria voma. M-am intors cu trenul personal. In compartiment stateau de vorba o profesoara navetista si o femeie care mergea la manastiri. In linistea lasata dupa intrarea trenului in tunel, am aprins bricheta si le-am surprins pe amindoua cu limba scoasa, schimonosindu-se la mine.". Pentru incheiere ar fi nimerit daca as face o analiza a sonetelor intre care, ca intre sinii celei mai frumoase femei pe care ai vazut-o vreodata, se zbuciuma "Jucaria mortului", sonete la care m-am oprit insa in cronica la "Ozone friendly", asa ca pur si simplu am sa va atrag inca o data atentia asupra lui Constantin Acosmei, un scriitor in care am foarte mare incredere, un poet adevarat.
|