|
Aparitia, disparitia si eternitatea Eonei
(selectie dintr-un volum in lucru)
Puterea renuntarii. O poveste
Acum, impreuna ar trebui sa fim -
dar nu ne vom vedea niciodata.
Niciodata !
Ce mindru suna acest cuvint
in inima de tandra piatra.
Ruleta ruseasca. Romance
Eu cu ea nu mai pot,
nu mai pot sa ramin
o smulg din carnea mea
ca pe licori straine
si cind o smulg
incet in caldarim
se-afunda singele
si inima din mine.
Trist astazi Doamne sint
si iar ma intristez
imi suna golu-n suflet
ca un pendul nebun
de ea vreau sa ma lepad
in vreme ce-o visez
si mii de aschii lasa-n
carne cartusele dum-dum.
Trist astazi Doamne sint
si iar ma intristez
puterile-s plecate
pe drumuri planetare
durerea imi ofera
un aprig nou botez
ce-absoarbe inorogul
in marile primare.
Eu cu ea nu mai pot,
nu mai pot sa ramin
ma lafai in durere
cum printii in matase
carata din Kitai
spre Cordoba si Rim
si sufletu-mi stingher
il joc la saizecisisase.
Eu cu ea nu mai pot,
nu ai pot sa ramin
o smulg din carnea mea
ca pe licori straine
si cind o smulg
incet in caldarim
se-afunda singele
si inima din mine.
Neintelegerea. O poveste
Nu eram cavalerul in zale stralucitoare -
doar un barbat obisnuit.
Erai femeia asteptata ?
Asta nu am stiut
Asta nu vom afla niciodata.
O calarire in zori. Romance
Eram calaretul chipes in sa,
iar tu iapa feroce,
cu coama in vint -
zburdam pe cimpii,
ca un bonz cu gheisa
zdranganind muzical
din pintenii vii,
zdranganind muzical
din pintenii vii.
Ma ridicam in inalturi,
ma lipeam de pamint,
cu miinile doua
de git te tineam -
si tu nu-nceteai
nebunele salturi,
cu botul in spume,
cu coama in vint.
Cu botul in spume,
cu coama in vint.
Deodata, dansul nebun
s-a oprit
si timpu-a luat
chip de focuri imunde -
din saua de-argint
la pamint m-ai trintit
si-am uitat orice drum,
spre oriunde.
Si-am uitat orice drum,
spre oriunde.
Iar tu, viforoasa,
te indrepti spre Corint,
la oblinc,
drept trofeu,
cu scalpu-mi de-argint.
La oblinc,
drept trofeu,
cu scalpu-mi de-argint.
Ruleta ruseasca. O poveste
Toata viata am jucat la ruleta ruseasca -
si niciodata nu s-a intimplat nimic.
Dar de-odata Eona s-a intrupat
intr-un glont fierbinte si mic.
Si de-acum nimeni n-o sa ma mai trezeasca.
Nostalghia. Romance
Trupurile noastre, in amurg,
stralucesc ca doua felinare -
dintr-un antic, singuratec burg
scufundat in marile de sare.
De carne sufletu-mi petrec,
de carne sufletu-mi petrec,
de carne sufletu-mi petrec !
Lunecam incet unul in altul,
printre flacari, muzica si fum -
ne ridica iarasi spre inaltul
stilp al promisiunii din Fayum.
De carne sufletu-mi petrec,
de carne sufletu-mi petrec,
de carne sufletu-mi petrec !
De-odata, dansul isi preschimba,
ca la Vavilon, masura si rostul -
si din adincuri, din piele,din limba,
explodeaza iar cutremurul nostru.
De carne sufletu-mi petrec,
de carne sufletu-mi petrec,
de carne sufletu-mi petrec !
Da' toate acestea nu aici se petrec,
ci altadat', oricind si oriunde,
cu uleiuri mascate trupul mi-l frec
si-l arunc sa pluteasca pe unde.
De carne sufletu-mi petrec,
de carne sufletu-mi petrec,
de carne sufletu-mi petrec -
niciodata, nicicind si niciunde.
Niciodata, nicicind si niciunde !
Tenebrele memoriei. O poveste
Din franjurile melancoliei, chipul ei
se ridica aburos, luminind
gerul violet dintre trupurile noastre -
ochii stralucesc aurii,
buzele-s vinetii si albastre.
O intimplare neasteptata,
un interludiu inscandescent
in marea trecere a timpului inghetat -
asa cum poate zeii, altadata,
pe-ntunecatul Olimp s-au jucat.
Ca un brad de Cracin,
viata mea se anima, cistiga prezenta -
ma scufund in alta imbratisare,
spatiul devine spongios, timpul dispare,
durerea se trece-ntr-o tandra absenta.
Oho ! Din tenebre, explodeaza
risul ei de zeita
careia viata nu-i refuza nimic.
Si, poate, nici mie !
Dar totul exact o clipa dureaza.
Ea ramine de-a pururea vie.
Eu ma spulber in dansul pitic.
Odinioara si acum. Romance
Unde sint ochii aurii de-altadata
si pielea lenevoasa unde este ?
S-au petrecut incet spre niciodata
de parca n-ar fi fost decit poveste.
De parca n-ar fi fost decit poveste.
Si unde-i rotundul bucilor ei
Si pestera adinca, fierbinte si clara,
in care lunecam printre scintei,
atit de des atunci, odinioara ?
Atit de des atunci, odinioara.
N-a fost papirus si nici palimsest.
ci doar inceputul cel fara sfirsit
si eu ma-ntrebam ubi est, ubi est ?
pina ce viata ne-a despartit.
Pina ce viata ne-a despartit.
Ceea ce moartea nu putea sa faca
am reusit noi, niste nebuni,
si boala aceasta nicicind n-o sa treaca
cum s-au tot dus cohortele de huni.
Cum s-au tot dus cohortele de huni.
Unde sint ochii aurii de altadata
si pestera adinca, fierbinte si clara ?
S-au strecurat incet spre niciodata
si astazi nu mai e ce-a fost odinioara.
Si astazi nu mai e ce-a fost odinioara !
Arhitectura muzicala. Cintec
Nu mai este durere,
nici disperare
in bizarul meu suflet.
Doar o inghetata,
o vesnica nepasare
cazuta cu franjuri
de tunet.
Mina mea in veci
nu va cauta luminoasa
intindere de sulf.
Steaua din ochi
incendiaza casa
in care imbatrinise
Beowolf.
Sintem opaci ca doua
viori dezacordate -
dinlauntru rasuna
ecoul, numai ecoul
notelor sparte
inaltind in adincuri
tempoul !
Disparitia. Cintec
Frig pe dinafara, pe dinauntru frig -
eu jupuitul dansez
in frigul lumii.
Ma prinzi ca-ntr-o gaoace protectoare -
ciudata simbioza
de spital.
Dar te-ai dus cum pleaca gnomii
pe-nghetatele ogoare.
Flacara nu se mai vede -
vagaunga-ntre picioare.
Si bobocul. Doar bobocul
de cristal, in amurg,
incet, se pierde.
O pogorire spre Parnas
In camera-mi pustie se instaleaza zorii,
noaptea se sparge in franjuri purpurii -
testoasa doarme in camera vecina,
pe trotuare lucii danseaza trecatorii
si trupul imi ingheata din nu stiu ce pricina.
E o singuratate cum nu a fost vreodata -
imi tremura in suflet ca un vulcan in chinuri.
O usa se deschide aiurea dintre ziduri
si-o veche aratare ca-n vis mi se arata,
in timp ce fredoneaza masuri din alte lieduri.
Si eu nu sint aicea, si ea nu e acolo,
e o intervertire de timpuri si de locuri -
doar palide imagini, zvicniri ametitoare
din basmul Afroditei, din imnul lui Appolo,
din vremea-n care zeii se-amestecau in jocuri.
Dar zeii au murit si-s ingropati in munte -
si trupurile noastre s-au separat pe data.
In asprele sigilii, pe lunecoasa punte,
impachetate-n paturi, acum ni se arata.
Si-n valuri aruncate, nu s-or gasi vreodata.
Si-n valuri aruncate, nu s-or gasi vreodata !
Interogatia infinita. Varianta ad usum delphini
Cine-o limba
atit de dulce
peste suflet
o sa-ti culce ?
Interogatia infinita. Varianta hard
Cine-o limba
atit de dulce
peste pizda
o sa-ti culce ?
Interogatia infinita. Varianta aluziva
Cine-o limba
atit de dulce
peste ...
o sa-ti culce ?
Pastel nordic
Zapada se prabusea peste noi
in valuri enorme, fosforescente
din lumina cazuta a nordului.
Nu stiam deosebirea dintre unu si doi,
copii ai Domnului tinindu-se stingher
mina in mina. Tandri si goi,
cu sexele stralucitoare la umbra podului.
Pe pasarela metalica, fata in fata,
ti-am rostit numele, apoi declaratia
Cu respiratia aprinsa, de gheata,
am interpretat amindoi, intr-un
straniu duet al trupurlor, invocatia -
si jocul a inceput in zapezile groase.
Universul din drum s-a oprit,
aerul s-a sfisiat in lungi fisii
de calda matase,
apele s-au despartit -
a aparut cararuia ierboasa,
pe care nimeni inca nu trisase.
Lacuna in doi
Am planuit ca nebunii
despre cite-n stele si-n luna,
am proiectat viitorul
cum o fac doar zeii
bizari si fantasti -
n-am impartit niciodata
Craciunul impreuna.
In veci si de-a pururi,
In veci si de-a pururi,
nimic nu vom sti
despre Sfintele Pasti.
Faptele Eonei. Un pamflet
Dintre muntii de zapada, ai sarit
ca o tigroaica infometata -
cu ghearele in carne mi-ai tatuat
o inima enorma, explodata.
O, ce imbratisare in jugulara !
Riuri de singe, de sperma, de limfa
plutesc pe zapada stralucitoare.
Ai intors ochii fosforescenti spre cadavru
si ai plecat in salturi lenese, uluitor de usoare.
Erai satula - si erai multumita !
In urma, un trup dezacordat,
o umbra pe zapada purpurie.
In urma ta, un splendid dezastru !
Numai atit - un dezastru care a fost,
care mai este. Care mereu o sa fie.
Care mereu o sa vie...
Vizuina Eonei. Un pastel
Cu ochii inchisi, cu ochii deschisi,
visez zi si noapte vizuina -
intre tufisurile atent coafate,
peretii fragezi luminati
de lunecosul obelisc.
Ochii care ating, ochii care dilata -
sistola si diastola , corsi-ricorsi
intr-o inima explodata.
Speolog al sperantei frinte -
cu ochii inchisi, cu ochii deschisi,
visez zi si noapte vizuina.
Murmurul melancoliei
Te-ai refugiat in absenta de parca
n-ai fi fost in lume vreodata.
De nimic nu am trebuinta -
in afara memoriei.
Ca un ecou de departe, in ochii ascunsi,
tresar imagini fulgurante -
o suprafata neteda si fierbinte,
un tufis negru, stralucitor,
aroma marina a unui sin jucaus,
vagauna ascunsa-n cuvinte.
Departe sint toate, undeva departe,
in limburile memoriei
unui zeu singuratec, visator.
Dar nu durerea erupe din aceste imagini,
o, nu! Cu nesfirsita tandrete,
cu multa luare aminte,
se instaleaza melancolia de fier.
Am crezut in Eona cu aspra blindete.
Asimetrie definitiva
Tu dansezi in lumina cruda a zilei -
o pasare nepasatoare, intens colorata.
Eu sint o lighioana ciudata, un liliac,
o cucuvea de noapte nesatula.
Odata cu discul in flacari,
te scufunzi in tenebre, in somn, in uitare -
te smulgi din veghea noctambula.
In camera saizecisinoua, se insira
singuratatea ca un elefant de la pol.
Ma inunda. O tacere compacta
absoarbe lumina din venele mele intinse,
din biciul nervilor scaldati in sare.
Nostalgia ramine intacta,
trupul tau a pierdut cheia sol.
Splendida tirfa devine fetita cuminte -
asa mi se pare, asa-mi aduc aminte...
Penelopa la mina a doua
Cosi intruna, cosi fara incetare
si ochii iti stralucesc ca doua rubine -
se naste o rochie vaporoasa
pentru ziua de miine,
pentru marea sarbatoare.
Dar eu in fiorduri m-am ratacit,
in paduri, in negre ruine -
nu mai exista un drum catre casa.
Doar pestera flaminda
ca burta marelui chit.
Virusul necunoscut
Ma scufund in boala somnului impreuna -
in noaptea ca o matase fara sfirsit,
ca un rece, lunecos brocart.
Suna ceasul - un strigat feroce
care sfisie visul.
Si trupurile noastre se despart.
Asa plins-a Zarathustra. Blues
„O femeie care nu e iubita e zero,
e nimeni" (Coco Chanel)
Dintr-o simpla intimplare,
dintr-un joc al norocului,
viitorul nostru ne-a intilnit -
si ca nebunii, intre noi,
de la desfacerea lumii,
l-am inlantuit.
O periuta noua de dinti,
pentru amindoi.
Vis prostesc, iluzie vinovata
ce s-a topit imediat
de parca noi
n-am fi fost niciodata
pe muntele de malachit,
zburind trufasi si goi
printre boltile de piatra
unde zeii s-au ratacit.
Doar o linie telefonica
in urma a mai ramas,
intre doua insule
din marea inghetata.
Ma scufund, deci exist !
Fara ochi, fara gura,
ma scufund. Fara glas.
Deci exist !
Vremurile se apropie
M-ai jupuit de teaca protectoare -
frigul se inalta de jur imprejur
ca o sfera de sticla slefuita.
Inghet vulcanic, zero absolut,
frig fara frontiere -
temperatura la care ia sufletul foc
si pielea dispare.
Viitorul a explodat
intr-o singeroasa oboseala
ce se ascunde intelegerii.
S-au spulberat engramele
aventurilor noastre imaginare -
„marile sudului, chiparosii
din pierdutele insule, termele
Alexandriei in care mult
ne-am scaldat in visele mele.
In visele noastre ?"
Cataleptic - in clipa contractata
sub senila unei tandre tanchete.
Ei, da ! Durere fara intrebuintare,
inutila risipa. Un gol fara margini
intre noi s-a nascut.
Ceea ce se petrece s-a mai petrecut.
Blestem. Un blues
O, cruda solomonita,
salamandra dulce si blestemata,
jivina schimbatoare
ca o primavara continentala
pe care-am cunoscut-o altadata.
Ca o lacoma tarantula
mi-ai infuzat paralizantul.
Plasma infama - viscere lichefiate
pe care le-ai golit fara mila.
Incet, rapid, apoi in sila.
Vidat - m-ai aruncat inutil
a la poubelle de ta vie
ca pe o momiie de cauciuc,
ca pe un balon fracturat
sau horoscopul lui a fi.
Te jelui intruna, te blestem,
dar nu te pot judeca -
mai mult decit mine,
Zeita in tine-a crezut.
Sa te judece ea !
Sa te judece ea,
pe plaja marelui rut !
Pentru tot ce-a fost la-nceput,
sa te judece ea !
O proba de realism
Amintire dinspre Rene Char
Voi veti ramine in colibele voastre
de papura -
eu m-am mutat
intr-un castel
de vise.
Melancolie de vara
Nu mai sint cerbii, nici bizonii,
nici cei ce i-au pindit cindva
printre hatisurile imparatesti.
Zapezile de altadata s-au stins
galbene-n asfalturi.
Si stralucirea ochilor nordici,
si trupurile noastre muzicale,
toate s-au petrecut ca fumurile
in vazduhul fierbinte.
Din inchisorile de var,
schimbam mesaje intermitente.
Un fir de myosotis, o fulgerare
in ciberspatiu, un zimbet palid
in fostele tufisuri.
Bucurie si calm. Suprema
intelepciune a zilei
nascuta din noaptea
pe care-o credeam fara capat.
Cintecel al amintirii
Atunci cind s-a ivit intiia oara
iarna era - si ne aflam in nord.
Si nu stiam ce mult o sa ma doara
cind invitat m-am catarat la bord.
Ca o corabie s-a lipit de piele
si-n cala ei eu am patruns ades
privind la prora-n chip de duble iele
pricep acum si ce n-am inteles.
Corabie si calator - intr-una
am hoinarit pe marile turbate
si in final ne-am adincit in turma
de ne-ntelegeri strasnic intrupate.
S-au spulberat podisurile calme
si liniile curbe s-au tot dus -
in zorii zilei, mingiiat de spaime
si teama ma cuprinde spre apus.
Si teama ma cuprinde spre apus.
Echilibru instabil
Cu cit dispretuiesti lumea mai mult
cu atit o iubesti mai mult -
si, totusi, departe esti de mine intotdeauna.
Iar lumea te cuprinde toata.
Cind trece soarele-n tumult,
cind lenesa bintuie luna.
Atunci si acum. Niciodata.
Blestemul celui rauiubit
Cum trage oaia proasta la miel
cum trage cateaua la puiul ei
asa sa tragi tu inspre mine
printre stinci, prapastii, scintei.
Cum trage iapa la minzul ei
cum trage vaca bleaga la vitel
asa sa traga lindicul spre mine
si sa-ntilneasca un degetel.
Cum trage capra la ied si la iada
cum trage mita la puiul ei
asa sa-mi pupi gura-nclestata
si sa dai de un cur rotofei.
Cum trage lupoaica la puiul ei
cum face risul logodna cu plinsul
asa sa ma cauti tu despletita
si sa gasesti mereu necuprinsul.
Si sa gasesti mereu necuprinsul
ascunzind o feroce ispita !
Poemul pe care nu voiam sa-l scriu
O amintire din Khayamm
Unde dragoste nu mai e
nu mai de ales decit
intre sinucidere
si cinism.
Intimplator, sint inca in viata.
Beau vinul aspru, aleg o femeie
si i-o dau la muie.
Nu prea des -
cit sa nu-mi infloreasca vulcanii
absurzi, noroiosi,
pe fata !
Gelos sint pe toata lumea. Romance
Gelos sint
gelos sint
gelos sint pe toata lumea
ce-a vazut buricul.
Chiar si daca
chiar si daca
chiar si daca numa' eu
ti-am privit lindicul.
Eu la plaja nu
eu la plaja nu
eu la plaja nu te duc
sa-ti vada buricul.
Chiar si daca
chiar si daca
chiar si daca numa' eu
iti ating lindicul.
Eu in apa nu
eu in apa nu
eu in apa nu te las
sa-ti ude buricul.
Chiar si daca
chiar si daca
chiar si daca numa' eu
iti inund lindicul.
Eu la soare nu
eu la soare nu
eu la soare nu te-oi duce
sa-ti arda buricul.
Chiar si daca
chiar si daca
chiar si daca numa' eu
iti ating lindicul.
Eu in iarba nu
eu in iarba nu
eu in iarba nu-ti dau voie
sa-ti gidili buricul.
Chiar si daca
chiar si daca
chiar si daca numa' eu
cutremur lindicul.
Chiar si daca numa'
chiar si daca numa'
chiar si daca numa' eu
cutremur lindicul !
Bocet. Romance
Buimac sint - si sint nauc
unde oare-o sa ma duc ?
Unde oare-o sa ma duc ?
Intr-o scorbura de nuc.
Nauc sint - si sint buimac
dup-al ielei dulce crac
dup-al ielei dulce crac.
Haihui plec spre vagauna
pe sub condurul de luna
pe sub condurul de luna.
Haihui plec spre ombilic
si spre veselul lindic
si spre veselul lindic.
Buimac sint - si sint nauc
unde oare-o sa ma duc ?
Unde oare-o sa ma duc ?
Intr-o scorbura de nuc.
Nauc sint - si sint nebun
cracii ielei nu au drum
cracii ielei nu au drum.
Viata mi se scurge trista
far' a dragei dulce pizda
far' a dragei dulce pizda.
Trista viata mi se scurge
nostalgia ma strapunge
nostalgia ma strapunge.
Buimac sint - si sint nauc
unde oare-o sa ma duc ?
Unde oare-o sa ma duc ?
Intr-o scorbura de nuc.
Nauc sint - si sint buimac
intr-o pielita de drac.
Intr-o pielita de drac
dup-al ielei dulce crac
dup-al ielei dulce crac
intr-o pielita de drac
dup-al ielei dulce crac.
Du-te moarte. Romance
Nu-i doresc, nu-i doresc
la nimenea,
nu-i doresc la nimenea
s-aiba soarta
s-aiba soarta
s-aiba soarta mea.
Nimanui eu, nimanui eu
nu-i urez
nimanui eu nu-i urez
sa ramina
sa ramina
sa ramina ca si mine huhurez.
Eu la nime', eu la nime'
nu-i doresc
eu la nime' nu-i doresc
sa rosteasca
sa rosteasca
sa rosteasca vreodata te iubesc.
Imi ajunge, imi ajunge
numa' mie
imi ajunge numa' mie
viata asta
viata asta
viata asta in pustie.
Du-te moarte, du-te moarte
dracului
du-te moarte dracului
fiin'ca eu
fiin'ca eu
fiin'ca eu umblu haihui.
Te du moarte, te du moarte
la naiba
te du moarte la naiba
fiin'ca nu esti
fiin'ca nu esti
doar a mea.
Fiin'ca nu esti doar a mea !
Romance
Amintire dinspre E.A.Poe
Floarea carnii ei n-am s-o mai vad,
n-am s-o mai vad, n-am s-o mai vad
niciodata
si gura mea n-o va mai zdrobi,
n-o va mai zdrobi, n-o va mai zdrobi,
ca de atitea ori,
toata.
Titele ei goale pe pielea mea nu vor mai fi,
nu vor mai fi, nu vor mai fi
niciodata
iar inima mea pururi va bintui,
pururi va bintui, pururi va bintui
pustiul aspru
de piatra.
Eu in pestera ei nu ma voi strecura,
nu ma voi strecura, nu ma voi strecura
niciodata
si carnea mea moarta va fi, moarta va fi,
moarta va fi,
sfirtecata.
Floarea carnii ei n-am s-o mai vad,
n-am s-o mai vad, n-am s-o mai vad
rasturnata
si bobocul roz nu-mi va mai zimbi,
nu-mi va mai zimbi, nu-mi va mai zimbi
niciodata.
Niciodata.
Niciodata.
Si astfel corbul feroce croncani.
Cu o zi inaintea eclipsei
Cu o zi inaintea eclipsei,
cu o singura zi inaintea eclipsei,
in tara eclipsei,
in capitala unei eterne eclipse,
cu o zi inaintea eclipsei,
ultima eclipsa din an,
din veac, din mileniu,
ne-am prabusit pe cimpul de bumbac,
ca intr-un vis fara somn.
Cu o zi inaintea eclipsei,
dintr-un puzzle dement,
am proiectat viitorul,
in adincimea coapsei.
Cu o zi inaintea eclipsei,
in tara eclipsei,
in capitala eclipsei eterne.
Si nu ne-a fost teama !
O noua aparitie a Eonei
Din spatele jaluzelelor argintii, pindesc
fiara, labirintul fierbinte de piatra. Caldura
opaca se prabuseste in valuri peste orasul
crucificat in amiaza. Un copac nemiscat,
iarba de sulf, mesagerii memoriei unei primaveri
inexisente. Dupa ultimul colt, cel de departe,
o flamura alba flutura insolent aerul nemiscat.
Si atunci, pe sub camasa, izbucneste racoarea
despre care nu mai stiam nimic. O racoare umeda
si blinda. O vibratie neasteptata a aerului.
Un miracol intrupat. O jubilatie difuza.
Acum. Atunci si de-a pururi.
O pogorire in maelstrom
Celule-mbatate se alungesc spre tine,
haladuie nebune, se-nvolbura, se sparg -
si trupu-mi eruptiv se scurge iar pe sine
in trupul tau, un lacom sarcofag.
A' mele simturi, toate, intinse sint pe rug,
se zbat in mintea mea far' de masura -
si vremile, aiurea, spre finis mundi curg
iar limba nu mai pot s-o tine in gura.
Coloana de la Rhodos devin si eu cu totul
si carnea ta invoca universala groapa -
cad tunete in capul meu, sint iara matelotul
unei corabii triste tremurind pe apa.
Si dup-asa o groaznica furtuna
se lasa pacea in blanile de fag -
privesc spre cornul ascutit de luna
si-alene ma scufund in sarcofag.
Medalie ma simt, trofeu la gitul tau,
un fel de amuleta norocoasa -
pe suflet si pe trup, un samadau
cind nenumitul se infinge-n coasa.
Nici zbucium nu mai e, nu e durere
sub boltile de noi inchipuite -
si lava ne inunda ca un riu de miere
si lava ne inunda ca un riu de miere
sub boltile de noi inchipuite.
Sub boltile de noi inchipuite.
Blues de casa 2
Dupa Ioan Gyuri Pascu,
caruia i se si dedica
Dimineata cind ma scol
celulele le simt golite
dimineata cind ma scol
celulele le simt golite
de-a noptii vampirita
care-mi esti, baby !
Dimineata cind ma scol
pompez plantatia in mine
dimineata cind ma scol
pompez plantatia in mine
si focul de-asta noapte
doar in creier mai fierbe.
Dimineata cind ma scol
astept o alta zi cu ochii goi
dimineata cind ma scol
astept o alta zi cu ochii goi
caci numai noaptea, noaptea
tu pulsezi in mine, baby !
Asta-i doar un blues de casa
Yeah, il cint numai in pustiu
Asta-i doar un blues de casa
il cint numai in pustiu
Asta-i doar un blues de casa
Yeah, baby, doar un blues de casa !
Dimineata cind ma scol
celulele le simt golite
dimineata cind ma scol
celulele le simt golite
Imi beau cafeaua neagra tare
si-ti lingi singele pe bot,
baby, baby, baby !
Yeah ! Baby !
Sfirsitul iluziilor
Purtam dintotdeauna in mine
un gol exact dupa chipul Zeitei -
l-ai umplut fulgerator,
pe neobservate.
Am crezut ca tu
chiar esti Zeita !
Dar teama te-a alungat inapoi
in cenusiul zilei.
O, Doamne ! O, vietate
care pareai Zeita -
frigul ma inunda
cu o sfisietoare
lacomie !
ADAOS
Patru situatii smulse din fluxul conversatiei,
reunite sub titlul CVARTET CONTEMPORAN
si dedicate lui Nichita Danilov, aflat acolo
1.Clemansa
Saraca - n-are nici un dinte in gura.
Fumeaza de-i miros talpile
cizmelor metalizate.
Isi da - cica - doctoratul in
agrobiologie, desi simpaticul Nichita
n-a vazut-o niciodata
foarte dezbracata.
2.Paunitza
Inalta, imobila -
o, gratioasa ! -
ce coafata a iesit din baie
stregindu-si bucile
ce cerasaful albastru.
Ea traduce ades
lamentari din
Ovidiu.
3.Agricultorul post-modern
„Taranul e pe cimp, taranul e pe cimp
Ura, draguta mea, taranul e pe cimp".
Copiii la Oxford.
Nevasta la Academie.
El isi primeste inspiratiunea
de la cei trei zei tutelari falimentari
prin undele laser.
Vecinul - aburcindu-si privirea
peste gard - isi ascute coasa,
isi pompeaza coapsa.
4.Traian, intre sapte si unsprezece dioptrii
„Doamna Popescu, am dat teza
la anatomie. Per Baco !
Ca si cum as fi scris
ca femeia are trei testicole.
La fizica, in schimb,
am stiut pe de rost
Nunta Zamfirei.
In intregime, doamna Popescu".
Ochelaristul Traian este un vajnic
fabricant de tutun.
Si gata !
Post scriptum la Cvartet. Poem final plin
de maretie si ardoare
Se dedica autorului prolific,editorului inspirat,
criticului de mare suprafata si autoritate,
moralistului si multmoralului cetatean,
prozatorului viitor, finului intelectual,
lui insusi, cu adevarat lui, acum si in vecii
vecilor.
Cind vii in Weltliteratur
din Pocreaca sau Tirgu Frumos
ori sufletul iti este pur
ori faci trotuarul pe jos.
(Iulie l983)
Fractura biografica
Pina cind am vazut-o pe Eona,
aratam mult sub
virsta reala.
Acum, arat mult
peste ea.
In zbor, se apropie
clipa letala
si aceea va fi
intrutotul
a mea.
Poveste de Craciun
De cind te-ai refugiat in absenta,
in fiecare noapte te iau de mina si
ne plimbam pe bulevardele electrice,
prin parcul bisericii in care, intr-o
primavara, ne-am logodit abuziv
„pina ce moartea ne-o desparti".
Apoi, in alt anotimp, plecam la cafenea
si ne aprindem viscerele cu aromele vii
ale Sudului, pe care-l stiam din povestile
bunicului, din carti si din filme.
Stingem focul cu vinul alb si rece
visind la California sau poate la
viile arse de pe stincile Mediteranei.
O, Mare Nostrum, cit am visat
sa ne leganam in valurile tale sarate,
cu sufletele in delirul lui Durrell,
cu trupurile in veci impreunate...
De cind te-ai refugiat in absenta,
in fiecare noapte te iau de mina
si plec cu tine, pe sub castanii copti,
pe stradutele inguste, spre pubul nostru
dublinez - bluesuri vechi, chitare chinuite,
infinite voci triste coboara peste noi
melancolia de care bruneta guiness
are trebuinta pentru a cobori rece
si sfisietoare in celulele dilatate.
Apoi, da, apoi te iau de mina
si plecam spre o camera de hotel
izolata ca o insula din marile Sudului.
In fiecare noapte, iti mingii trupul evanescent,
iti sarut infinitele buze, ma scufund
printre tufisuri in neteda vagauna.
Totul e minunat. E un vis. Totu-i minciuna.
Doar sfircurile tale in ochi imi patrund.
Doar sfircurile tale in ochi imi patrund.
Si privesc in gol si urlu la luna !
ANTOLOGIE
Night-life
"Noaptea - pe srazile reci si…"
Amintire din copilarie
Mai; apoi iunie…
Dupa…
Ars amatoria
+Mitologie. Eu si Valeriu Gherghel salvind pescarusul pentru Andreea Ioana
Night-life
Cind nu pot dormi eu povestesc
intimplari imaginate.
Cind nu mai pot povesti ma simt
golit ca un erotoman dupa
o mie de turniruri.
Pentru ca nu pot dormi as vrea sa mor
Nu reusesc - si atunci urlu la ziduri
sau ma prefac in locomotiva
sau ma cred gindac de bucatarie
si urmaresc liniile parchetului.
In jurnalul unui indragostit dezinteresat
povestesc totul. Nu ajuta la nimic.
Si in fiecare noapte o iau de la capat.
Elegie in gradina botanica
Mina mea catre fructul putred
al unui alt sezon - primavara
amintita sau imaginata a orientului
in care au respirat Subpamintenii.
O, necuprinsul gradinii botanice
in miezul acelei zile luminoase -
ca o bucurie a trupului in alt
trup.
Ars amatoria
Pentru Irina
Fara incetare ne vom iubi in noaptea
care nu vine. Fara incetare.
Noaptea... care nu vine. Noaptea.
Halucinati norii in cuiele lunii albastre -
un parfum trist doarme in urbea
aceasta crucificata.
Tu nu esti, ea a plecat intr-o trasura
de fier cu sase cai albi.
Prea frumos ar fi totul -
gindacii de motorina imi urca alene
pe brate. Cutitele zilei gidila ochii.
O, se aude cum urla sirena
uzinei de impachetat morti.
E bine, e bine, e bine!
Night-life
Iese noaptea ca un picior de femeie
de sub cearsaful stralucitor.
Mina mea o cuprinde si ochii
se intuneca miopi si pustii.
Luna si luceafarul de seara -
doi sini inegali -
palpita pe bolta cereasca.
O clipa - Moartea se indeparteaza.
O clipa - Orion scapa Scorpiei ucigase.
O clipa - prefer pe Matisse lui Van Gogh.
O clipa - exist in tacere.
Dar se apropie visul orgasmic si
dimineata - repetata explozie a luciditatii! -
isi insinueaza faldurile vagabonde intre
zidurile Orasului.
Mai bine Moartea.
Mitologie. Eu si Valeriu Gherghel salvind
pescarusul pentru Andreea Ioana
Asta-vara, noi am gasit pescarusul cazut intre stinci,
noi l-am salvat. Eu si Valeriu Gherghel i-am curatat aripile
de nisip, pietricele si ierburi de mare.
Noi l-am culcat pe faleza, in paie, noi am suflat ceasuri
intregi peste penele sale,
noi ne-am rugat pentru el.
A doua zi, catre prinz, s-a ridicat deasupra noastra,
in cercuri largi, tot mai largi, si a zburat
inspre mare.
Ne-am laudat iubitelor noastre, copiilor si prietenilor nostri
noi mult ne-am falit.
Asa am intervenit noi impotriva legii selectiei vietuitoarelor
de pe planeta pamint. Am dormit fericiti.
Am baut, am iubit, am murit.
Peste veacuri si veacuri, rasa cea noua a invadat marile
si uscatul - uriasi, albi, cu deschiderea aripilor
de treizeci de metri; stapini ai Universului,
nimic nu le sta impotriva, moartea, ea insasi,
speriata fugea...
Obicei curios: la orele cinci dupa-amiaza,
se inchina la doi zei de marmura alba, zei pitici,
golasi, fara aripi, care, odata,
pe o plaja pustie...
Am relatat totul. Am relatat cu precizie totul. Si nu ne e
teama.
Night-life
Noaptea in care au fost tradati prietenii
ce au voit sa ma tradeze. Pulsatia lacului
sub scutul ermetic de ceara si latratul
ciinelui asteptind musafirii...
masina macina minutele intre rotile
dintate si papusile de gheata vesele si
sulemenite au luat drumul excitant al
Damascului.
Cirduri enorme de corbi strabateau
tacerea holbindu-si farurile argintii intre
case.
Noaptea - anestezic usor - imprastiata de
svonul celui de-al treilea concert
brandenburgic.
Au revoir, mes amis. Veni-vor timpuri mai putin
secetoase. Au revoir, au revoir...
Mai, apoi iunie…
Intr-o dimineata de mai,
sa visezi paradisul in bucataria
din apartamentul treizeci.
Cristal intunecat de lumina.
Amintire din copilarie
Strazi de la marginea urbei - mar intre geamuri,
iarna; printr-o retorica nordica, printr-un joc
indepartat cu suprafetele - numai asa
exasperarea-si asuma un chip impersonal,
o masca perfecta.
Intr-o dimineata senina si rece, spalarea
pe miini -
dar vina nu este o pata de astazi, nici o
culoare abstracta intinsa pe pinza, o pinza
despre care pictorul se preface a nu sti nimic.
Ca un vierme de mar, indoiala!
Cel care a tacut, el, sa mai taca. Dar ce sa
facem cu el, ce sa facem? Marginile lucrurilor
sint vinete - stralucesc in lumina rece ca o raza
necunoscuta, ca un lichid renascut
dinlauntru.
***
Noaptea - pe strazile reci si lucioase.
Daca ma intilnesti singur si grabit
iseamna ca ma cauta din nou ipocrita
Doamna si incerc sa-iamintesc caile
pe fisia de asfalt si sa desir funia
groasa de cinepa neagra, de rafie
manileza, de…
Atunci - sa nu ma opresti.
Dupa…
Dupa ce beau si dupa ce dorm si dupa ce ma trezesc -
totul e foarte bine. Lucrurile se indeparteaza si se
lumineaza de o aura necunoscuta.
Un enorm zid de sticla ne desparte si o tacere
si un sentiment confortabil al singuratatii.
- Prietene, inceteaza chiar in clipa aceasta sa te prefaci
pentru ei. Nu e cinstit, nu e in regula, nu e O.K.
O tacere ca un pahar de lapte rece. O cetatenie universala.
(ma balacesc in apele voalate ale indepartarii)
Salcimii se scutura, apa riului seaca, infloresc
Luminarile
si castanii. Si mie nu-mi pasa de nimic.
Pharmakon
Zi cenusie, cameristele au ridicat jaluzelele -
singele noptii s-a scurs pe rigole.
La ghisee de aur sint angajati autorii de versuri
bine lucrate - pasarea zboara spre cer.
Magma pulsatorie sub asfalt, copacul singur in calea
vintului rece - siberie a sufletului, tu!
Vai, vorbesc capete uriase de lut
Printre ierburi uscate.
In acea dimineata ce face poetul? El poate sa taca.
Ars amatoria (Iubita mea)
Iubita mea fugitiva, iubita mea interzisa
putem vorbi si-n bucataria de vara,
in lanuri de cinepa neagra, intre zambile si chiparosi -
Pentru ca eu privesc iubirea
din perspectiva eternitatii,
vom fi cindva - intotdeauna - impreuna.
Pentru ca tu te oferi clipei
nu vom fi.
Ars amatoria (Falangele marii)
Falangele marii galvanizind gaurile memoriei;
Spatiul poemului se umple de viata, respira,
Palpita, oscileaza ca o inima obosita.
Pinza pe ape, tacerea se desparte in doua
fisii de matase - pe acolo vom trece
noi, pe acolo vom trece!
Ceasornicul travestit isi incepe marea
calatorie in zori.
Din adincurile verzi, din scincetul unei
femei nestiute, doar risul ei vesel spejur.
Doar o parere. Doar jumatatea unei pareri -
frumoase buze cautind adevarul.
A trai, a iubi, a muri - fascinatia
infinitivelor, teroarea umeda a infinitului.
Ei, da! Nemuritor si rece, Ehei!
Ca si cum
Memoriei lui Radu Petrescu
Ca si cum ea ar fi coborit valea aceea lutoasa
cu poalele rochiei in miini si cu mici perle
lichide lunecind pe suprafata obrazului
(de o consistenta putin ciudata totusi aceasta
imagine care revine adesea, dimineata, din memorie
si care-si instaureaza cu superbie suveranitatea
imediat la intrarea in starea de trezie, ca si cum
un film vechi, din perioada Ciinelui Andaluz, s-ar
alcatui din lungi fisii de negru intins in care
se strecoara periodic aceeasi imagine, ca si cum
pentru acel film s-ar fi tras o multime de duble),
ea aluneca usor si se zgirie la genunchi, dar
nu cade, in ultima clipa isi restabileste echilibrul
si o pasare uriasa si neagra isi lasa o clipa
umbra peste chipul sau si strapunge orizontul
undeva deasupra turnului de apa; dar de sus
de pe mal, eu o privesc prin binoclu (sau, poate,
este vizorul aparatului de filmat); reiau cadrul
cu incetinitorul si, apoi, aparatul de proiectie
porneste in sens invers si ea este din nou
linga mine - isi prinde poalele rochiei in palme
si incepe sa coboare panta abrupta si perlele
lichide ii stralucesc pe obraz si mie imi este
teama ca pasarea va veni din nou si va intuneca
imaginea si atunci vreau sa izbesc puternic cu
aparatul in teasta zburatoarei si ma pregatesc
sa o fac exact in momentul in care norii adunati
deasupra dealurilor isi slobozesc zagazurile si
apa curge violent, masive blocuri lichide,
si ne uda pina la piele si noi alergam prin
iarba, ne prabusim, ne tavalim pe suprafata verde,
iar un copil (din trenul care apare ca o sageata
neagra din stinga imaginii, cu zgomotul
locomotivei estompat de perdeaua de apa, tren care
intirzie totusi aproape un minut fata de planul
cuprins in scenariu), un copil, deci, ne face
semn cu mina ca si cum ne-ar fi cunoscut de mult,
de multa vreme; apoi, nu stiu dupa cit timp,
o trasatura cu vizitiu in livrea si patru cai negri
se apropie, se apropie incet, si doi barbati cu
pelerine lungi, pina la pamint, inmanusati,
imbutonati si imbotforati, coboara si ne ridica,
ne intind pe canapelele vinete de catifea si ne
strecoara intre dinti gitul unei sticle turtite
si o licoare aromata si fierbinte ne invadeaza
si, atunci, exact in clipa dinaintea somnului,
care se apropie, atunci, propozitia cu care ma
trezisem in cap de dimineata, propozitia care ma
tulburase toata ziua, apare inscrisa cu litere
de foc pe o suprafata albastra si emailata si
aceasta propozitie isi cistiga intreaga claritate
si eu ma simt linistit si adorm, iar Morel cel
exilat pe o insula imi face strengareste din ochi…
Si, poate, totul nu este decit o naiva, disperata
incercare de a defini, de a exorciza bovarismul…
Discurs despre metoda
Criticului meu
dar, poate, el are dreptate - ocolind e mai lesne
de atins tinta; intre imaginatie si ratiunea simbolica
se casca falia rigida, distanta nemasurabila dintre
ceea ce este si ceea ce punem cu delicatete si groaza
in actul luarii in posesie, act simbolic
si - de aceea - mai degraba o floare stralucind
singurateca asa cum focurile mari pe stincile
care limiteaza intinderile verzi de apa si le domina
cu o nobila temeritate, le domina
cu o invidie secreta pentru ritmul lor neoprit,
pentru stralucirea fosforescenta din noptile cu luna…
un gol - altul? - intre semnificatie si incantatie -
chiar daca stiloul lasa o pata de coala alba, virgina,
imaculata,
sa preferam un murmur indefinit si obscur ratacind
prin spatiile verzi si prin urmele memoriei si sa inchidem
ochii
atunci cind mina luneca pe cartea alba a unui sin tare,
care creste frumos la virsta adolescentei, dar pe care
l-am intilnit mai tirziu, mult mai tirziu
si sa coborim usor, usor…
iar daca ne oprim gindul inainte de a ne poticni
in gindasa impudoare, daca oprim mina,
nu o facem din grija pentru soarta liceenelor
cu somnul agitat in intinderile albe de bumbac,
nici de teama harnicului paznic, ci numai dintr-o
sumbra si proprie pornire spre mine insumi
(marturisita inca din primele rinduri, inca din
primele zile ale genezei, ale dublei geneze)
intoarcem inapoi coala… si gindul ne fuge spre
scoliastul intirziat ce confunda falnica strategie
a reticentei in fata puterii cuvintului cu o anume,
minora, frigiditate a spiritului, ba, poate, chiar
cu un exces de inteligenta…
apoi, spunem frumos noapte buna si ne scufundam
in uitare, ne scufundam in tacere ca un plug
de pe vremuri in carnea cruda a pamintului -
in sectiune transversala, o rima groasa si rosie
se lasa rupta in doua, precum magarul din fabula,
precum un interpret plin de bunavointa atirna indecis
intre doua doctrine estetice de neimpacat:
sa-l numim Lactantiu, sa-l numim Lactantiu sau -
din prudenta, din lipsa de insemnatate - sa nu-l
mai numim!
si, intr-adevar, de dupa faleza lutoasa, se ridica
luna iradiind argintos peste apele negre ale marii.
|
