|
Andrei Gheorghe
Prima oara? Aveam 16 ani si eu eram virgin si ea era virgina. Serios.
A fost mai rau ca la luptele de sumo. Mi-am rupt preputul. Serios. Asa
a fost prima oara, foarte greu. Foarte greu. Sper sa nu mai fie asa pentru
altii. Baieti, cautati curve batrine.
Peter Ecstein
Bai, prima oara a fost - m-am dus cu - am carat contrabasul lui Csilla.
Si m-a intrebat daca vreau sa fac politica. Prima oara a fost in politica,
nu in alta parte. Si m-au intrebat daca vreau sa fiu deputat si am zis
sa ma lase sa ma gindesc. 24 de ore. Si de atunci iubirea dureaza. Dar
presupun ca odata am sa divortez. De politica.
Ceterchi Liana
Prima oara doare.
Ovidiu Pecican
Prima oara? Nu mai tin minte, eram tare mic... Probabil ca doctorul ma
pleznea peste buci, ca sa ma faca sa trag o gura de aer romanesc. Dar
dupa cum o cunosc eu pe mama, ea era cu siguranta fericita! Iar pe urma
prima oara am reusit desi nu-mi propusesem asta si o vreme am tot meditat
daca reusisem sau nu. Fiindca puteam si sa-mi imaginez ca asta era si
sa ma aflu, ridicol, in alta parte. La fel de confuza a fost si ea, nu
puteam jura nici ca a fost, nici ca n-a fost. Dar ne iubeam, asa ca am
dedus ca a fost. Dincolo, prima oara a fost si ultima oara. Biroul era
la demisol, printr-o fereastra mica se mai vedea strada, iar tipul cu
chelie prematura si stralucitoare tot insista mai mai scriu odata, un
pic altfel, cum fusesera, sau mai bine zis cum NU fusesera treburile.
Nu-mi prea venea sa scriu pentru ca lucrurile care fusesera nu fusesera
cum voia el, dar pe de alta parte ma gindeam la copilul meu din scutece,
la nevasta ingrijorata ca nu mai vin, la tata si la mama, si-mi faceam
socoteala ca daca scriu ca nu fusese nu-mi mai da drumul, in timp ce daca
scriu ca fusese nu riscam sa ma tina acolo. Am scris deci ca nu fusese,
desi numai cu mine si pentru mine fusese sau nu fusese, pe altii nu-i
privea in nici un fel si nici nu i-am implicat, in consecinta. Iar mai
apoi, peste zece ani, tipul mi-a explicat ca puteam sa-i multumesc ca
ma prevenise in felul asta, altminteri o puteam pati intr-un fel sau altul,
nu aveam de ce sa-i port pica, la urma urmei nu se intimplase nimic. Si
te pomenesti ca avea dreptate... Cind, iarasi, a fost prima data, mi-am
adunat cu greu tonele de hirtoage, citeva carti, niste haine (nu prea
multe) si am fotografiat camera unde lucram. Am carat pe urma gentile
uriase cu colectiile revistelor literare din vremurile dintii ale revolutiei
si le-am stivuit linga tomberonul din curte. Era liniste, calm, plopii
din curtea Academiei Teologice fosneau ca vara, sub dogoare, mai putin
convinsi. Pe urma am chemat taxiul. Pe cind urcam in el am vazut ca vrafurile
de hirtie ardeau cu un fum alburiu si lung ca o sfoara verticala cu capatul
de sus invizibil. Despre alta prima oara nu-mi amintesc acum.
Liviu Dobre
Ca dracu!
Ruxandra Cesereanu
Nu-mi aduc aminte cum a fost prima oara cand m-am nascut, dar mama spune
ca a fost destul de greu, desi nu ingrozitor. Prima oara cand m-am dat
cu sania am simtit un vartej teribil. Prima oara cand am vazut marea a
fost grozav, nu mai voiam sa ies din apa (de balacit ma mai balacisem
eu in bazin). Prima oara cand m-am machiat, am facut-o la voia intamplarii,
adica oribil, manjindu-ma toata cu ruj, fiindca eram fetita nestiutoare.
Prima oara cand am imbracat rochiile extravagante ale mamei si m-am lasat
imbiata de parfumurile ei a fost ceva extrem de femeiesc si ademenitor.
Nu-mi aduc aminte, din pacate, cand am visat intaia data sau, mai exact,
cand mi-am adus aminte ca am visat intaia data. Prima oara m-am indragostit
la treisprezece ani: tremuram toata de atata indragosteala pe care nu
o puteam tine pe picioare. Prima data cand am scris poezie se pierde in
ceata, fiindca nu imi aduc aminte deloc. Prima oara cand am iesit in strainatate
(aveam saptesprezece ani si era pe vremea lui Ceausescu) am ajuns in Elvetia
si am zarit niste briliante uriase intr-o vitrina. Prima oara cand am
ajuns la Venetia nu am simtit decat mirosul pestilential. Prima oara cand
am ajuns in Grecia m-am simtit ca in uter. Prima si singura oara cand
am ajuns la New York am avut senzatia ca ma aflu pe o platforma extraterestra,
dar mi-a placut la nebunie. Prima oara cand am ascultat Pink Floyd, la
paisprezece ani, am devenit o pinkfloydiana pentru toata viata. Prima
oara cand am vazut o pictura albastra de Chagall, am stiut ca si eu as
putea percepe lucrurile la fel. Prima oara cand am intrat intr-o pictura
galbena de Van Gogh, am priceput ce inseamna nebunia. Prima oara cand
am cantat la chitara, am zdranganit penibil. Prima oara cand am devenit
vrajitoare, m-am simtit stapana jucausa. Prima oara cand am visat un strigoi
roscat am trait in transa vreo trei zile. Prima oara cand am visat ca
am zburat mi-a ramas multa vreme caldura in oase. Mai sunt, apoi, o puzderie
de alte prima oara pe care nu am nici timp si nici pofta sa le povestesc
aici. Nu stiu cum va fi prima oara cand voi muri.
Viorel Dinca
Stimate Mihail Alexeevici, Prietenii tai de la revista Tiuk! fac o ancheta
despre cum am facut-o prima oara. Interesant ar fi fost daca ar fi intrebat
si cu cine. Semi-moral cum te stiu cred ca tu nu ai nici un amestec in
ancheta asta al carei unic scop este, dupa cum cred eu, sa traga un semnal
de alarma asupra extinderii fara precedent a labagismului in Republica
inca Socializda a Romaniei.
***
Era in aprilie si tata avea un pix. Eu mergeam la scoala si invatam voios
cantece patriotice despre eroii neamului care zgandariti de asupritori
"
se sculara
" si chestii din astea. Avram Iancu era imbracat in piele
de urs iar rasculatii sai taiasera cateva oi unguresti care refuzasera
sa se predea, luptand pana la ultimul behait alaturi de Petofy Sandor
(cum dracu se scrie Petofy?!) si de baronul revolutionar Pulosz Labasy
care in aceea zi se afla beat in cetatea Clujului. Pe acest fundal istoric
tata avea un pix.
***
Bucarestiu, 20 Rapciune, anulu 18
de la nastaeraea Mantuitorulu Un om
trecea grabit intr-o pelerina neagra. Vantul vuia venind vrajmas impotriva
omului zgribulit in pelerina lui neagra. Dintr-o trasura se auzi un miorlait
de pisica. In departare un pian insemna cu intreruperi o arie, parca dintr-o
manea turceasca "Abunya tabi ruie" adica "Vieatza ca un fum estem". Baronul
Labasy, caci el este omul in pelerina neagra, il lovi dinadins cu carja
peste urechi pe evreul Sloim Hershcu in semn ca totul e in regula. Ce
mai tura-vura, acum se pusera, vedeti bine cu mana maghiaro-iudaica, bazele
revolutziunii romane de la anulu 1990 care, intre noi fie spus, a fost
este si va fi o mare laba, dupa numele unuia dintre coautorii sai, baronul
Labasy. Vrand-nevrand poporul roman puse mana pe sine si da-i si da-i
si da-i si da-I
si inca mai dam si acum intr-o cu adevarat monumentala
laba populi. Este, fratii mei, unul dintre cele mai mari autofutaiuri
din istorie, halal sa ne fie! Si asa din orgasm in orgasm ajunseram la
perversiuni in toata legea, cum ar fi de pilda limbile depuse cu ravna
pe dosul populu americanulu, pe dosul populu englezesculu si pe oricare
dos ce ni se ofera, nu importa daca e plin de rapan sau cu pieile cazute
cum este cel al batrinei madame de bordel, Europa. Iaca explicatia epuizarii
noastre mintale si fizice - orgasmul national care a inceput sa doara,
mai ales la incheieturile mainilor. In anul 1990 a inceput numaratoarea,
chiar daca pentru majoritatea nu era pentru prima oara! Ne-o dovedesc
cronicile si marii dirijori ai epopeii in esenta nationale: Bebe Ivanovici
si Dan Iosif, urmasii lui Labasy si ai lui Sloim Hershcu, efigiile vii
ale idealurilor revolutionare onaniste, intruchiparea prostiei unui popor
care inca le mai suporta aparitia in public si discursurile de hidrocefali
care incep toate cu "sa punem mana (a cata oara!), sa facem si sa dregem".
Poate ca voi, anchetatorii mei de azi, sunteti mai tineri si n-ati ajuns
la dependenta aceea a romanului care, fie nunta sau botez, tot a paguba
si-o scutura si si-o zbicuieste, alintand-o mai nou dupe ighemoniconul
denspre apus cu tot feliul de plaiboaie si penthausuri. Mai nou am auzit
ca se exista tot feliul de iruri, oloaie si zdiputze de mana (pentru cei
care n-au parale-n punga sa-si cumpere o gonflabila intreaga) care sa
inlocuiasca umorile cele naturale, vezi bine secatuite dupa atata travaliu
in folosul republicii. Da' ca sa moara in spirit national si capra voastra,
daca tot v-ati gandit la cele de rusine (nu negati ca v-ati gandit la
siecs cand cu ancheta ca acu" va ia azazel si belphagor in gheare, pezevenghilor!)
pot incheia cu cuvintele lui Creanga din Povestea povestilor (un pic cu
adaptare) insa pre limba franca intrucat si deoarece poate mai citeste
vreo dama chestia asta si rusine ar fi obrazului mieu sa zic cuvantul
pula de-a dreptul ca un mehenghi si un coate-goale: "Alors, faissez-que
Dieu vous donnez encore de pines!"
domnu' Viorel
Razvan Tupa
Cum sa fie, cel mai nasol. Asa ziceam ...atunci... si de cate ori e prima
data cu o tipa e la fel de aiurea. adica ma obisnuiesc eu mai greu cu
oamenii... stii ca asta conteaza pana la urma. Daca nu m-am plictisit
dupa primele zece minute... pe urma e perfect... asta e salut stai putin...
prima data cand ce? sper ca am inteles bine. prima data cand am mancat
prajituri m-am iritat prima data cand mi-au placut capsunile m-am iritat
prima data cand m-am dus la scoala ma miram de ce trebuie sa fie o chestie
de plans in schimb am plans prin clasa a cincea cand ma mutam la a cincea
scoala in patru ani prima data cand am fost la mare mi se parea ca seamana
prea mult cu vederile prima data cand imi aduc aminte ceva mi se facuse
somn si ma plictisisem de povestile agitate pe care le spunea un unchi
al meu despre un accident care se intamplase pe sosea vezi si tu ce-ti
foloseste salut
Laurentiu Mihaileanu
Cand m-am bucurat? Sau cand m-am veselit ultima data? Lucruri totusi diferite,
dar nu merita sa despic acum firul. Iar, cum vremea tulburelului inca
n-a trecut, tare mi-ar place sa va incurc putin socotelile. Iata, de pilda:
"Cric! Pocnet ca de plooni?a prinsa sub talpa. Apoi nimic, sau aproape
nimic. O liniote mocnita, sugerand ticaitul unei maoini infernale. Fisura
aparuta in pere?ii vazei - o panglica stralucitoare, fina - se ramifica
vazand cu ochii, iar dedesubt pata uda ajunge in doi timpi cat masa. In
final, cu sunet sec, faoiile lungi de sticla oi crinii cei galbeni se
naruie, impraotiindu-se. Omul, impresionat de ceea ce vede, vine, se aoeaza
pe scaun, ioi aprinde un capat de ?igara. Un timp lanseaza cercuri pe
deasupra mesei. Arunca in cele din urma mucul, urmarindu-l cum sfaraie
in balta de apa. Omul ia cu delicate?e un ciob lung de sticla oi, fara
ezitare, ioi cresteaza cu el pielea la incheietura pumnului. Ioi reteaza
mai apoi, una cate una, ca pe corzile unei ghitare, venele intinse. Deoi
mustind de apa, fa?a de masa devine rozalie. aerpii acaju se zbenguie
pe ea oi aluneca, dandu-oi drumul fara zgomot, grei, peste marginile inalte.
Omul bolboroseote un motiv de tangou, apoi ioi lasa capul pe bra?ul indoit
"
Eeeei, multpreastima?ilor, mai lasa?i mutrele astea! De cand oare se sparg
ele, vazele cu flori, de unele singure, de unde ata?ia sinucigaoi? Nu
trebuia sa fiu luat in serios; ia, acolo, o toana de om hatru
Cristian Lupsa
punct si de la capat pentru ca e imposibil de definit momentul in care
ai inceput sa scrii ceva. asta pentru ca imi place sa cred ca trec pe
langa noi pe strada macar din cand in cand unul dintre aceia care au scris
cel mai bun roman al vietii lor fara sa fii scris totusi nici macar o
pagina... asa spunea Miller... m-am impiedicat de tiuk! dupa ce m-am impiedicat
de "deci-ul" Academiei... ma intreb si acum cum de am ajuns la relatia
asta de cauzalitate cand as fi putut sa cad cu nasu'n tiuk si altfel...
oricum ar fi miroase bine si voi mai sta putin ca sa inhalez tot ce e
de inhalat. constant cu amaraciune ca am scris o colectie de 3 puncte
legate intre ele de cateva siruri de cuvinte. halal realizare. eu sunt
unul dintre cei care au citit "pizdet" in ultima luna si vroiam de ceva
vreme sa deranjez autorul cu niste zgandareli si comentarii... a venit
insa tiuku' si mi-a grabit miscarea. frumos, virtual si agresiv. traiasca
cei ce cred si cei ce spun. cam asta mi-a trecut si mie prin cap cand
am dat lumii www.dbrom.ro. fara mari pretentii ca e destul de dureros
sa te culci dupa tratatemente cu tropice, luni de fiere, lanuri de secare
s'alte medicamente de profil. dar spune... asa cum spune si tiuk! oportuna
ar fi o concluzie. poate tocmai pentru ca m-am tiuckit in seara asta spun
ca ar fi pacat sa o tragem de pe acum. desi si prin urmare sa combatem...
sa ne fie de bine si sa ragaim de la afluxul de idei. si sa ne auzim...
Cristian Lupsa
* se da horM0nu pe www.dbrom.ro
* se da cu mijloace de transport in comun in rest
* ahhh...si se mai da student in an terminal...
Mina Santucci
Rāspuns la Anketā: Cand m-am bucurat ultima datā? Pe bune? E grea intrebarea
si stiu cā de aia atzi ales-o. Mi-au plācut mult rāspunsurile pe care
le-au dat deja cititorii dumneavoastrā, "mai inteligenti decat ai lor".
Cand m-am bucurat ultima datā? Ce greu e sā rāspunzi... N-as vrea sā dau
un rāspuns general, dar m-am gandit destul, trebuie sā gāsesc ceva. Nu
sunt de naturā pesimistā, mā bucur destul de des, bucurii mici de toate
zilele. Dar cand a fost ultima datā? Mi-ar fi mult mai usor sā rāspund
la o in trebare de genul: "care a fost ultimul obiect, cadou pe care l-ati
cumpārat" sau "cum a fost ultima datā". Dar de bucurie ce sā zic? Cred
cā m-am bucurat citind o carte: "Cioran, Eliade, Ionesco, l'oubli du fascisme"
de Alexandra Lagniel Lavastine. M-am bucurat in primul rand pentru curajul
pe care am avut s-o cumpār. Aveam ideea mea despre Cioran si Ionesco,
n-aveam chef sā citesc o carte in care-mi imaginam cā autorul va demostra
contrariul a ceea ce imaginam eu despre cei doi. M-am bucurat pentru cā
am citit-o cu plācere si m-am bucurat cā nu am fost niciodatā tentatā
sā citesc Eliade. Cioran si Ionesco stiu ceva, dar Eliade nu m-a tentat
niciodatā. Poate un presentiment, dar care s-a confirmat o datā cu terminarea
cārtii. Iatā de ce m-am bucurat cu adevārat ultima datā. Dacā cititi aceastā
carte, sever criticatā in Romania, poate vā schimbati pārerea. Poate nu,
si imi va pārea rāu. Poate cā ati citit-o deja?
Mina Santucci
Eugen Lungu
Cum cum a fost prima oara? Asa-i ancheta? Cum a fost prima oara? Comsi
comsa a fost prima oara.
Vasile Ernu
Prima data totdeauna e interesant, pentru mine lucru' e interesant, asta
conteaza cel mai mult, in rest amintiri despre prima oara nu am foarte
mari decit semnificatia lui prima oara. Prima oara e intotdeauna foarte
bine, cu toate ca ai amintiri proaste. Dar semnificatia primei intilniri
e foarte buna.
Marin Mincu
Cum a fost ce? Prima data ce, amorul? (Stefania Mincu: Ce intrebare grea
- ride). A fost foarte bine.
Horia Brenciu
Prima data
Prima data cind s-a nascut omul, prima data cind un copil
s-a ars la un ceainic, stiu eu, care statea pe soba, prima data cind am
descoperit soarele, luna, prima data cind am luat carnetul, prima data
cind am intrat la facultate, prima data cind am intrat la liceu, prima
data cind am intrat la gradinita, in gimnaziu, prima data cind ne-am indragostit,
prima data de ce? Deci, discutia noastra se desfasoara intr-un spirit
foarte solid, dar asta nu ne priveste pe noi, ci pe cititorii nostri.
Prima data, la ce m-am gindit eu prima data
cind am simtit ca traiesc,
niciodata n-o sa fie de-ajuns, prima data cind mi-am dat seama ca m-am
intilnit cu cineva interesant a fost cu tine, am 30 de ani in momentul
de fata si prima data mi-am dat seama ca exista posibilitatea ca lumea
totusi sa fie frumoasa, cunoscindu-te pe tine. Asta a fost.
Maria Francu
Intotdeauna prima oara e fain si nu atat evenimentul in sine cat amalgamul
de senzatii: spaima, bucurie, mandrie, tristete si dorinta, de cele mai
multe ori, de-a trai de cat mai multe ori pentru prima oara ceva... altfel...monotonie.
Ionut Chiva
Pentru mine e permanent prima oara, deci nu pot sa-ti povestesc cum a
fost prima oara, traiesc intr-o continua prima oara, e bine prima oara,
ce sa zic?
Cristian Fulas
Prima oara? Cam rapid. Da, e momentul ala rapid, cind e prima oara si
Cind am debutat am dar niste poezii la o revista la universitatea mea
la Baia Mare si n-am sperat sa apara nimic si cind am vazut, erau si,
7, doua pagini am ramas putin timpit la moment, dar
A, si cu eseu tot
asa, la vreun an si ceva am primit o revista, "Caietele L.Blaga" adica
de la dracu, de la Sibiu, mi-au aparut mie "Caietele L.Blaga" si eu m-am
nimerit pe disc. Scurt si intrat. Si de atunci nu mai debutez si am debutat
deja.
Marius Ianus
Cum a fost prima oara cu ce? De ce? Si unde? Nu. Mai, cum a fost prima
oara asta e intrebarea? Ca eu ma prind mai greu, asa, sint mai ardelean,
mai mocait. A ancheta revistei "Tiuk!"! Nu raspund pentru revista "Tiuk!",
ca m-a injurat. Raspunsul meu se termina aici. Salut. (Ei, de fapt am
raspuns deja).
Cristian Pralea
Ce prima oara? Si eu sa raspund cu "Ei au plecat" sau cu ce sa raspund?
Bine, cum sa fie, nu stiu, nu ma pricep, nu strica banda cu mine.
Tania Gorncheva
Cito? Cito v pervii raz? Normalino.
Ovidiu Chihaia
Era cald, era soare, pletele-mi bateam in vant.Benzina din rezervor se
consumase. Ma opresc. La marginea lanului de grau:Ea. Nu-mi aduc aminte
decat ca dupa doua saptamani vorbeam cu multe regionalisme.
Zvera Ion
Intr-o cabanuta
Constantin Vica
In bucatarie.Era un fost bloc ajuns hotel.
Ciprian Vasiliu
Eram al 213-lea si aveam 18 ani. N-am reusit nici atunci si nici acum.
Emilian Galaicu Paun
Nu stiu, sincer iti spun.
Dan Perjovschi
Prima oara a fost nasol.
|
