Mihail VAKULOVSKI

Fabrica de sunete urbanofonice

Revista SUNETE şi-a încheiat cu succes proiectul Manifest Yourself, unde s-au descoperit multe formaţii tinere şi talentate şi din numărul 50 a pornit - concret, cu un CD Book - un alt proiect original şi deosebit de util. Noul proiect se numeşte FABRICA DE MUZICĂ, iar prima formaţie care beneficiază de idee e ARIA URBANĂ, cu albumul URBANOFONICA. URBANOFONICA este albumul de debut al formaţiei braşovene, un debut care chiar că a meritat... 5 ani de existenţă/aşteptare (formaţia fiind înfiinţată în 2003). Albumul, realizat în studioul ISV, are un sound curat, limpede, la care visează orice formaţie autohtonă, iar broşura pregătită de SUNETE e luxoasă şi îl poate face invidios pe orice artist. Ca om care scrie poezie te poţi gîndi că merită să te apuci de muzică doar ca să-ţi publici textele într-o plachetă atît de atrăgătoare, cu prezentările artiştilor (Toni, vocal, texte; Dani - bass/programming; dermon - programming/sampling/percuţie; Marius - chitară), a formaţiei, povestea trupei, fotografii, toate bine realizate, artistic şi cu mult bun gust, ceva de vis.

Trebuie să menţionez din start că, deşi ARIA URBANĂ nu e o formaţie care va prinde imediat şi care va avea melodii la toate radiourile şi televiziunile de specialitate, cu toate acestea albumul e pe val, în trend. Şi-n arta plastică „arta urbană” a ieşit cumva în faţă, şi-n literatură, scriitorul Dan Sociu editînd recent un roman (un debut în proză) cu numele URBANCOLIA. De ce nu cred că ARIA URBANĂ va cuceri prea mult public? Pentru că textele pieselor sînt mult prea... „ca-n cărţi”, „parcă-s din dicţionar”, cum a spus cineva. Versurile sînt la polul opus faţă de Şuie Paparude, de exemplu, cu care se aseamănă atît de mult (despre influenţele din muzica străină scriu băieţii în prezentările biografice, nu le mai înşir acum). Aici ARIA URBANĂ se apropie mai mult de Blazzaj, de care, iar, aminteşte pe alocuri, dar şi cu formaţiile de hip hop. De altfel, vocalul trupei, Toni, a făcut hip hop în adolescenţă şi asta se vede clar pe URBANCOLIA. Chiar şi în literatură textualismul e evitat, a rămas în urmă, în anii ’80, nu a prins. Altfel, în texte găsim caracterizările formaţiei, intenţiile şi realizările ei, de la „Invitaţie (Intro)” la „Revoluţia spirituală”, faze memorabile şi interesante pentru trupă, dar nu ştiu dacă în asta se recunosc şi cei din faţa scenei. Ca muzică ARIA URBANĂ este o combinaţie de stiluri, de la drum & bass la breakbeat, trip-hop, dub, cu subtile influenţe etno, rap şi rock, în care „sunetul urban se transformă în simfonie într-un mod nepretenţios”, cum spune Toni în interviul din Sunete. Un album care trebuie ascultat (de mai multe ori), o formaţie care merită urmărită în continuare.