Vladimir SOROKIN

Inimile celor patru
(fragment)

(Traducere din limba rusă de Mihail Vakulovski, roman apărut la Editura ART, Bucureşti, Coperta - Al. Pecican)

            Ei stau la masă într-o sală de baie pustie cu coloane de marmură şi cu bazin. Rebrov şi Ştaube erau înveliţi în cearşafuri, iar Olga şi Serioja - goi. Ospătarul a adus desert şi şampanie.
- Pentru reuşită, a bălmăjit, moleşit, Rebrov.
            Au ciocnit paharele şi au băut.
- Futu-ţi... - Ştaube s-a încreţit, a tras sticla lângă el. - Demidulce. Ce spărgător de pizde. Omule!
            S-a apropiat ospătarul.
- Ce-i cu căcatul ăsta de şampanie pe care ne-ai adus-o nouă? Ne pişăm noi pe demidulcele ăsta al vostru, ne doare-n pulă de el. Ce, voi n-aveţi şampanie normală?
- Scuzaţi-ne, dar avem doar şampanie demidulce.
- Futu-ţi! - Ştaube a lovit cu sticla în masă. - Cheamă-l aici pe Mihasi!
- Un minut...
- Henrich Ivanîci, dar totu-i hokkei, - Olga şi-a terminat paharul, s-a ridicat şi a sărit în piscină. - Serioja, vino cu mine!
            Serioja a sărit în apă.
- Iar, iată, asta... după mâncare... nu e bine! - a ameninţat cu degetul arătător Rebrov.
- E minunat! - a strigat Olga.
- Ei ai putea să-i dizolvi sirop în apă şi tot minunat va fi, - a bombănit Ştaube, - muşcând din măr.
            Olga l-a înşfăcat pe Serioja de mână, l-a tras spre mijlocul piscinei.
            Serioja a bâzâit. A intrat Mihasi.
- Ce înseamnă asta, prietenul meu amabil? - Ştaube a lovit de mai multe ori în sticla de şampanie.
- Mihail Abramîci, iertaţi-mă, în numele lui Dumnezeu! - Mihasi şi-a lipit palma puhavă de piept. - Acum e aşa încordare cu marfa, totul merge la barurile pe valută, nouă chiar nu ne lasă nimic. Doriţi "Napareuli"? Gin cu apă tonică? Am şi un lichiorel foarte bun. De ouă.
- De ouă? - s-a înfofolit batjocoritor Ştaube. - Căcat de câine ce eşti! Tu nu vezi cine a venit la tine?! Tu, pulălău cu picioarele-n cur! Cine suntem noi pentru tine - curve de la comitetul raional, sau criminalii tăi, ca să sorbim băuturicile astea?! Cine suntem noi pentru tine, dobitocule?! Răspunde! - el a lovit cu pumnul în masă, împrăştiind paharele.
- Henrich Ivanîci, - a ridicat mâna Rebrov, care se îmbătase deja, - ei, aşa nu trebuie... doar ei toţi... sunt doar subalterni.
- Îmi cer scuze, iertaţi-mă, vă rog, am să aduc totul, tot ce este, tot, tot ce este! a bălmăjit Mihasi.
- Cară tot, cretinule! Totul! Ca să stea aici tot! Totul! - lovea cu pumnul în masă Ştaube. - Demidulce, auzi! Tu ce, căcănarule, ai mâncat prea puţin zahăr în copilărie sau ce?! Sau ai hotărât că suntem salvatori de la blocadă? Sau veterani de război, futu-le-aş craniul lor chelos?! Tu lor le vei face clismă în cururile lor hemoroidale cu demidulce, ai înţeles?! Lor! Iar pe noi de la asta... - el a apucat sticla de şampanie şi a aruncat-o în Mihasi, - ne doare-n pulă!
            Mihasi a făcut o eschivă, sticla s-a spart de-o coloană.
- Bravo! - Olga a plesnit suprafaţa apei cu palmele.
- Ura! - a strigat Serioja, ţinându-se de gâtul ei.
            Mihasi a ieşit repede pe uşă.
- Ce animale! - dădea din cap Ştaube. - Toţi ar trebui spânzuraţi, cu o singură funie! Toţi!
- Henrich Ivanîci, sunteţi mult prea categoric, - Rebrov a deschis portţigaretul Olgăi, a scos o ţigară, - tu... sau, nu... noi avem treabă cu cele mai simple, ştiţi, infuzorii, proteus, care, la rândul lor, sunt hrană pentru alte fiinţe, mai complicate, pentru răcuşori, de exemplu, pe care mai târziu îi va înghiţi o balenă, iar peste balenă... mai târziu vor năvăli rândunelele, îi vor sfâşia gura, îi vor smulge limba ei grasă-grasă, iar pe rândunele le prind cei cu două picioare, care sunt populaţi de insecte-paraziţi. Şi trebuie să spunem că distanţa dintre infuzorii şi păduchi e imensă. Haideţi mai bine să mai bem vodcă.
- Victor Valentinîci! - Ştaube a aruncat mărul muşcat, - scuzaţi-mă, ca formaţie şi după znedo sunteţi un geniu, dar nu înţelegeţi nimic din viaţă! Infuzoriul ăsta se plimbă cu "Mercedes-ul". Curvele din comitetul raional de partid şi de la comitetul executiv raional îi sug pula necontenit! Pe el, pulălăul, ar fi bine să-l spânzurăm de coaie, ca să se cace şi să se pişe pe el în acelaşi timp! Infuzoriul! Mâncătorul de căcat! Futalăul spărgător de pizde! Cât de tare urăsc aceste animale cu mecle grase! Nu-i pot su-por-ta! - el a bătut cu pumnul în masă.
- Vitia! Henrich Ivanîci! Veniţi la noi! - a strigat Olga. - Gata cu cearta!
- În general, ideea nu e rea, - Rebrov şi-a aprins o ţigară şi a aruncat chibritul în bazin. - Henrich Ivanîci, ne lăsăm seduşi?
- Animalele! Fiare căcate la cur! - Ştaube a turnat vodcă, vărsând şi pe jos, în paharul său şi-n al lui Rebrov.
- Dar vă ajunge, - Rebrov şi-a luat paharul. - Reuşită, reuşită. Cu trei zile în urmă... eram gata să pun cruce. Beţi pentru intermediarul nostru.
            Ei băură.
- Ha-a! - a ţipat Ştaube şi a muşcat dintr-o lămâie întreagă, începând să mestece.
- Salvaţi-mă! Îne-e-e-e-ec! - a strigat Serioja, agăţându-se de Olga.
- Cară-te de aici, pisoiaşule! - râdea Olga, împingându-l. - Înoată, înoată! Ţine-te de apă!
            Rebrov s-a ridicat, împleticindu-se, s-a apropiat de marginea bazinului, a aruncat cearşaful de pe el şi a sărit în apă cu ţigara în gură, stropind totul în jur.
- Săracii copii din pădure, oare cine le va arăta drumul? - Ştaube a scuipat lămâia, s-a ridicat, a început să sară, mătăhăind cu montul. - Îmi voi căra plânsetul jalnic... încet spre portul drag... Ei, fiarele! - el a căzut... s-a târât spre marginea bazinului, şi-a lăsat piciorul să intre în apă. - Uite aşa şi trece viaţa...
            Rebrov s-a cufundat în apă, a ieşit la suprafaţă, a strâmbat din nas:
- Clor...
            A apărut Mihasi cu un cărucior, plin de sticle. După el a intrat o fată plinuţă cu chitara, îmbrăcată într-o rochie lungă şi cu părul despletit.
- Păi, iată, acum mai merge, tot e ceva! - a râs batjocoritor Ştaube, scărpinându-se la piept. - Ia' toarnă-mi ceva.
- Ce doriţi?
- Mi-e indiferent. Da' asta cine-i?
- Asta-i Nataşa, Mihail Abramîci. Cântă încântător de minunat. Nu vă mai amintiţi de ea? Păi v-a cântat şi atunci, data trecută?
            Fata, zâmbind, a început să ciupească strunele.
- A-a-a-a-a... - s-a încreţit Ştaube, dând peste cap un pahar de lichior. - Mi-am amintit. "Am visat o grădină îmbrăcată în rochie de mireasă". Doar că astăzi e pe lângă. Draga mea, azi vocea ta e, jur, ca şi părul în cur: deşi e subţire, nu e curat. Iar aparatul meu auditiv e o chestie delicată. Pe Ţap era să-l scuip în mutră, iar ţie chiar am să-ţi sparg moaca. Aşa că... - el a mai sorbit din pahar, - aruncă bandura aia a ta şi târăşte-te la mine. Tu! Toarnă-i şi ei!
            Mihasi a turnat un pahar de vin şi i l-a dat Nataşei.
- Iar tu fute-o de-aici, cât mai sunt binevoitor!
- Iar pe noi cine ne serveşte? - a strigat Olga. - Şi eu vreau vin!
- Şi eu! a ţipat Serioja.
            Toţi trei au înotat spre marginea bazinului, Mihasi a început să-i servească.
            Cu paharul în mână, Nataşa s-a apropiat de Ştaube.
- Dezbracă-te şi aşează-te lângă mine! - a lovit el cu palma pe podeaua udă.
            Ea şi-a dat jos rochia şi ciupicii şi, rămânând într-un costum de baie roşu, s-a aşezat alături de Ştaube, lăsându-şi picioarele în apă.
- Aşa n-o să meargă! - a zâmbit satisfăcut Ştaube. - Aici toţi sunt în rai, vezi cum suntem noi... - el a aruncat cearşaful de pe el, punându-şi mâna în floci.
- Aşa că nu încălca dispoziţiile, asta în al doilea rând. Dar în primul rând, doar eu ţi-am spus - păhăreşte-te!
            El a apucat-o pe Nataşa cu mâna stângă de gât, cu dreapta i-a tras paharul spre buzele ei şi a impus-o să bea.
- Vai... eu aşa mă voi îneca! - a tuşit Nataşa.
- Asta-i altă treabă! - Ştaube a început să-i scoată costumul de baie de pe ea, Nataşa ajutându-l.
- Vai de mine! - a pipăit el sânii ei mari. - Prieteni! Ia uitaţi-vă aici!
- Ce minunăţie! - a izbucnit în râs Olga, terminându-şi de băut paharul.
- Las-o să arate pizduliţa! - a vociferat cu voce de bas Serioja.
            Ştaube i-a desfăcut Nataşei genunchii:
- Priveşte! Îţi place?
- F-f-foa-a-arte! - a zbierat Serioja, înghiţind vinul din gură.
- Vitia, te exciţi? - Olga l-a îmbrăţişat pe Rebrov.
- Eu sunt sătul de reuşită... - el şi-a lăsat capul pe scara de marmură.
- Păi atunci cine?! - Olga a plesnit apa cu palma. - Lui Henrich Ivanîci ultima oară i s-a sculat cu cinci ani în urmă!
- Cu şase! - a corectat-o Ştaube şi i-a arătat Nataşăi organul său sexual lung. - Vezi ce instrument am? Douăzeci şi şase de centimetri în stare sculată! Dar asta - în trecut. Acum însă...
- Ei, cine o s-o fută?! - a strigat Olga, plesnind apa.
- Dar lasă s-o fută ăsta! - Serioja a arătat cu degetul spre Mihasi, care-şi făcea treabă pe lângă sticle.
- Exact! - Ştaube şi-a lovit palmele una de alta. - Ia, băi tu, pulălăule, hai, dezbrăcarea!
- Ce-i cu voi... de ce eu?
- Tu, pulică, nu te contrazice cu mine! Îndeplineşte ce ţi se spune!
            Mihasi a început să se dezbrace fără nici un chef.
- Nu mă voi fute cu el! - a dat din cap Nataşa.
- Încă cum ai să te fuţi! - Ştaube a apucat-o de păr. - O vei suge muind-o, vei suge-o înghiţind-o şi încă şi mulţumesc vei spune!
- Eu nu mă voi fute cu el! - s-a împotrivit Nataşa.
- Te vei fute! Te vei fute! Te vei fute! - Ştaube o lovea peste faţă. Ea a început să plângă în hohote.
- În genunchi, animalo! - Ştaube a împins-o spre Mihasi, care era dezbrăcat. - Suge-i-o! Mai vivace! Eu nu repet de două ori, Pizda Ivanovna! Ei! - el a ridicat sticla, a fluturat-o, împroşcând cu lichior. Smiorcăindu-se, Nataşa s-a aşezat în genunchi. Mihasi s-a apropiat de ea şi ea a început să-i sugă penisul.
- Demult trebuia aşa, - Ştaube a sorbit puţin din sticlă.
- Iată că există şi bărbaţi atât de păroşi! - a râs Olga.
- Dar ei îi place? - Serioja a aruncat în Nataşa cu o coajă de portocală.
- Încă cum! - a dat din cap serios Ştaube.
            A intrat ospătarul cu îngheţată.
- Pune-o aici, - a bălmăjit Mihasi.
- Mie, mie! - a ţipat Serioja.
- Şi mie! - a ridicat mâna Olga.
- Şi mie, - a oftat obosit Rebrov.
- Şi mie! - s-a întins Ştaube.
            Ospătarul a împărţit îngheţata şi a ieşit.
- Asta-i altă treabă! - Ştaube a picurat lichior în paharul cu îngheţată, a gustat, - vă recomand tuturor.
            Olga şi Serioja au înotat spre el, el le-a turnat lichior, s-a uitat la Mihasi şi Nataşa:
- Nu vă entuziasmaţi, prieteni. Ia arată-ni-l pe Kotovsky (1) al tău.
            Nataşa s-a dat într-o parte, Mihasi s-a întors astfel ca să i se vadă penisul.
- Ce banană sănătoasă! - a hohotit beţivăneşte Olga.
- A lui Farid e mai mică? - Serioja a strâns-o de-o ţâţă.
- O măciucă destul de destoinică! - a dat din cap Ştaube. - Bravo! Acum pune-o în patru labe! Haide!
            Stând în genunchi, Nataşa s-a aplecat, Mihasi s-a aşezat în spatele ei.
- Şi mai activ! - i-a sfătuit Olga.
- Ce? - a ridicat Rebrov capul. - Stop! Stop! Repede! Repede!
            El a ieşit neîndemânatic din piscină, a alunecat, a căzut pe-a parte:
- Repede! Inelul! Luaţi-i pe ăştia de-aici, luaţi-i!
- Căraţi-vă de aici! Căraţi-vă de aici! - a strigat Ştaube. - Iute! Vă omor!
            Mihasi şi Nataşa şi-au luat repede hainele şi au fugit.
- Ce se întâmplă, Vitia? - Olga a ieşit din piscină.
- Inelul! Inelul! - Rebrov s-a târât la lada care sta în colţul camerei.
- Ce inel? - Ştaube s-a mişcat după el, ţinându-se cu mâinile de podea, trăgându-şi piciorul după el.
            Rebrov a cules codul lacătului, a deschis lada, a scos iprosul, a tras levierul de alimentare automată transportabilă şi a izbucnit în râs.
- Ce-ai păţit? - Ştaube s-a uitat în ladă.
- Mi-a părut... că am uitat să trag inelul...
- Ai obosit prea tare, Vitia. Prea te-ai chinuit, - Olga l-a sărutat pe umăr.
- Se mai întâmplă..., - Ştaube s-a târât înapoi.
- Trebuie să te saturi de somn, - Olga l-a mângâiat pe Rebrov pe capul lui ud, - ne ducem sus? Nani-nani?
- Sus? - el şi-a lăsat capul pe umărul ei. - Să mergem... dar lada, totul să fie lângă mine... totul - lângă mine... ca să fie lângă mine...
- Bineînţeles, dragule.

 

            La vilă au ajuns abia pe la ora unu ziua. Olga şi Serioja s-au dus în sala de sport. Rebrov şi Ştaube - în atelierul de foale. Ştaube a aşezat imediat semiinelul la strung, l-a măsurat cu cheia.
- Standard.
            Rebrov a deschis lada, a scos iprosul, a tras levierul de alimentare automată transportabilă şi a extras cu atenţie bara Nr. 1 din crăpătură.
- Ia te uită! - Ştaube şi-a mişcat capul entuziasmat. - Iată că pot, dobitocii, dacă trebuie!
            Rebrov a îmbrăcat inelul pe bară, a pus semiinelul, a întins spirala. Închizătorul a ţăcănit şi s-a tras la loc. Rebrov a aşezat bara în crăpătură, a întărit-o cu levierul, a mutat stinghia la 9, a întins mâna. Ştaube i-a transmis gnecul. Rebrov l-a aşezat în închizătoarea canelată şi a început să întoarcă încet.
- Mai uşor, mai uşor! a şoptit Ştaube.
            Rebrov a întors gnecul până la capăt; telmeţul a alunecat de pe calapod, a ieşit în capsula suveicii. Ştaube i-a întins acul. Rebrov l-a introdus în tăietura de la capăt, a mutat stinghia la 2. Capsula suveicii a căzut pe paraclit. Rebrov a întors şi-a extras imediat gnecul.
- Slavă ţie, Doamne. - Ştaube şi-a făcut cruce, s-a luat de inimă cu un oftat. - Vai... Cu scamatoriile dumitale, Victor Valentinîci, poţi să-ţi pierzi toată sănătatea...
- Excelent, excelent! - Rebrov s-a apropiat de blocul intermediar, l-a deschis, i-a scos piedica de siguranţă, a aşezat gnecul în patron, l-a pornit. Gnecul s-a învârtit, corola lui s-a deschis, bila lui de wolfram a dispărut în tubular.
- Iată în ce se transformă banii poporului, - Ştaube s-a aplecat de-asupra lăzii. - Cretinii! Dar o proteză normală nu pot face.
- Totul e excelent, Henrich Ivanîci! - Rebrov, excitat, a extras din falţ stinghia Nr. 2. - Doar să mă lăsaţi să ajung la fundament. Atunci veţi avea şi veveriţă, veţi avea şi proteză. Tociţi semiinelul.

 

            Olga a coborât de la aparatul de fitness, pipăindu-şi spatele:
- A treia tură. Îmi ajunge. Serioja, gata, am terminat.
            Serioja se da pe "Delta".
- Oli, şi eu vreau pe "Hercules".
- Stop, stop! Încă e prea devreme pentru tine. Peretele suedez, schiurile, inelele - iată ce-ţi trebuie ţie. Sari jos.
            Olga i-a atins spatele.
- Eşti transpirat ca un şoarece ud. Mai sari trei minute cu coarda şi să mergem la duş.
            După ce au sărit cu coarda, ei au intrat în sala cu duş, s-au dezbrăcat şi au intrat sub duş.
- Ei, şi după campionatul URSS ce a fost? a întrebat Serioja.
- A fost scandal. Eu am trecut în faţa marii Stepetova. Ea - de şase ori campioană a ţării, de două ori - campioana mondială, campioană olimpică, iar eu - o fată de douăzeci de ani, abia cu un an înainte îndeplinisem normele de maestru în sport. Ea are un soţ keghebist (2), vilă, două maşini, pile la Federaţie, la Comitetul Sportiv. Iar eu - studentă în anul trei la biata facultate de silvicultură, fetiţă din Norilsk, locuiam în cămin, în Moscova n-am nici un cunoscut, toată viaţa mea era compusă din tir, sală de sport, cămin, tir, sală de sport, institut. Iar mai departe - şi mai fain: spartachiada popoarelor din URSS, înainte de Jocurile Olimpice, ea a făcut 559 de puncte. Eu - 564! Un nou record al ţării. La Federaţie toţi s-au întors cu fundul în sus. Danilin: s-o includem pe Pestreţova în echipa olimpică a ţării, Komarov: e încă devreme, n-are experienţă, nu-i comsomolistă (3) , nu va face faţă, din punct de vedere moral e instabilă, pula-n pizdă. Au votat, a ieşit jumătate pentru - jumătate împotrivă. Strepetova i-a făcut lui Komarov isterică, zbiera: ori eu, ori ea. Ea se stresa foarte tare atunci: avea 29 de ani, nu mai era demultişor în vârful carierei, la ultimul campionat mondial i-a tras-o clar Angelica Forster, la Roma în genere n-a intrat în primele trei... - Olga a închis apa, a luat prosopul. - Iată. Ăsta era situation-ul. Trecea săptămâna, trebuie să întreprind ceva, dar mie mi s-au înmuiat picioarele, am lăsat mâinile în jos, ce pula mea: ea îi umplea urechile lui Komarov, el va pregăti Federaţia, vor vota împreună şi pizdeţ. Şi în acest timp trece prin Moscova Milca Radkevici din Kiev, ne-am dus la restaurantul "Meteliţa", am băut, am stat de vorbă şi ea-mi zice: Olenica, nu fute capu', ia un coniac ceva şi du-te până la Jabin.
- Cine-i acesta? - Serioja a închis apa.
- Al doilea om din Federaţie, după Komarov. Un mare fustangiu, Milca mi-a povestit totul despre el. El, când antrena "Dinamo" din Leningrad, a futut şi răsfutut toată echipa. Ei, păi eu atunci aveam o idee fixă, un scop, iar despre Jocurile Olimpice ce să mai vorbim, trebuia doar să mă gândesc la ele şi simţeam cum mi se opreşte inima în loc. Mă gândeam că dacă nu mă vor include în echipa naţională mă voi lăsa în pula mea de toate şi mă voi retrage în sat să lucrez profesoară de educaţie fizică. Îi dau un telefon lui Jabin: aşa şi aşa, pula-n pizdă, Victor Sergheici, vreau să mă sfătuiesc cu dumneavoastră. El m-a pus la încercare, nu s-a prins din prima: dar ce-i cu Danilin al dumneavoastră, zice. Eu îi spun: Victor Sergheici, Danilin e un antrenor mişto, dar ca om nu-i nici cal, nici măgar. El rânjeşte: hai, vino. Am cumpărat "Camus", m-am dus. Soţia lui era la antrenamente, fiică-sa - la vilă. Am băut, a început să mă fută: pulălăul i-e super gros, strâmb, nu încape în gură. Mi-a uns curu' cu vaselină, îmi şopteşte: Olenica, eu totdeauna termin doar în fund. A intrat. Eu urlu cu capul în pernă ca o înjunghiată, el - ca un bivol. M-a futut până-n maţe, am băut şampanie. Spune: o'kei, eu voi vorbi cu băieţii, iar tu scrie urgent o cerere pentru a intra în organizaţia comsomolistă. Aşa şi-am făcut. Iar peste o săptămână a avut loc votul şi eu eram în echipa naţională. Ei, despre Olimpiadă ştii totul, - a zis Olga, luându-şi halatul din cui.
- Iar Jabin acesta?
- Ce-i cu Jabin?
- Ei... voi v-aţi mai futut?
- Păi cum altfel? Mă futea regulat. Când avea chef, mă suna imediat la cămin - brrr- brrr: blonduţo, te aştept. Începea prin faţă, termina prin spate.
- Era dureros?
- Nu. Mă obişnuisem. Chiar m-am învăţat şi să termin de la asta... O! Ce-i asta? - Olga a observat că Serioja acoperă cu prosopul organul său întărit.
- Ce-i cu neruşinarea asta? - ea a dat prosopul într-o parte, l-a luat pe Serioja de pulă. - Ce vă permiteţi, tinere?
            Serioja s-a lipit de ea:
- Oli, se poate să încerc în funduleţ?
            Ea a zâmbit:
- Rebrov mi-a interzis să te corup.
- Da ia mai lasă-mă cu el! Ei, se poate, î?
- Aşa tare vrei?
- Îhî.
            Ea l-a apucat de urechi, la strâns. I s-a uitat în ochi:
- Vei turna!
- Niciodată! Mă doare, Oli...
- Te juri?
- Păi mă jur, chiar mă doare!
- Să te credem.
            Ea a ieşit din sala cu duş, a intrat în sala de sport, a scos din geanta ei de sport o cutiuţă cu cremă pentru mâini, l-a chemat pe Serioja făcându-i cu degetul. Ei s-au apropiat de salteaua aşezată sub bara fixă. Olga a aruncat halatul de pe ea, a luat în palmă cremă şi, lăsându-se în genunchi, a început să-i dea cu cremă organul sexual al lui Serioja:
- Principalul - nu te grăbi.
            Apoi ea şi-a uns anusul, s-a întins cu burta pe saltea. Serioja s-a întins pe ea.
- Mai sus, mai sus, - Olga şi-a desfăcut picioarele. - Iată. Mai puternic. Şi nu te grăbi...
            Serioja a început să se mişte...
- Mititelul meu... Motănaşule, - şoptea Olga, lipindu-se cu tâmpla de saltea. - Nu te grăbi...
            Serioja a tresărit, a gemut încet şi a amuţit:
- Deja? Motănaşul meu...
            El s-a rostogolit de pe ea, s-a aşezat, şi-a pipăit penisul. Olga s-a întors pe spate, s-a întins:
- O-o-a-ah! Demult Olenica n-a mai fost futută în asemenea hal!
- Mi-e sete, - Serioja s-a ridicat, s-a pornit spre uşă.
- Să-mi aduci o portocală! - Olga şi-a făcut vânt cu picioarele, s-a îndoit în spate şi s-a aşezat în poziţia lotusului.

(1) Kotovsky era considerat în URSS ultimul haiduc, dar un haiduc de tip sovietic, un erou sovietic născut în Basarabia.

(2) KGB-ist.

(3) Comsomolul - analog cu UTC-ul din România în URSS.

Redactia: Mihail Vakulovski, Alexandru Vakulovski, Carmina Trambitas
© grafica: Dan Perjovschi; Webdesign & Webmaster: Viorel Ciama
E-mail: revista.tiuk@gmail.com Site gazduit de http://reea.net