Dumitru CRUDU O PLIMBARE PRIN CHIŞINĂU
|
Cînd se deschiseră uşile, troleul fu luat cu asalt de o laie agitată şi transpirată de oameni, cu toate că şi aşa era arhiplin şi nu aveai unde să-ţi pui piciorul, atît de multă lume era la ora aia în vehicul. Totuşi, o droaie de tineri se mai încăpăţînă să se împingă înăuntru şi troleul demară, sufocîndu-se, cu uşile larg deschise. Era o înghesuială de nedescris, iar Boris simţi acest lucru pe propria lui piele. Se forţă din toate puterile să nu-şi iasă din papuci, dar nu prea reuşea. De aceea, îl înjură pe un bărbat între două vîrste care-l călcă pe pantof, iar individul îi plăti cu aceeaşi monedă. Tîrîş-grăpiş, Boris îşi făcu loc lîngă fereastră, dar nici aici nu-şi găsi liniştea. Fără să ştie cum, fu îmbrîncit spre o tipă fragrantă care, şi ea, la rîndul ei, era împinsă spre el. Hodoronc-tronc, se trezi cu tipa în braţe. Dar, fiindcă individa stătea cu spatele la el, nu putea să-şi dea seama cine e. Totuşi, fata fu lipită de el de o droaie de tineri care spărgea mulţimea ca să ajungă spre ieşire. Corpul fetei era dogorîtor. Bucile ei erau fragede şi cleioase şi pe Boris îl trecură valuri de căldură. Vru să se smulgă din strînsoarea mulţimii, dar nu putu, aşa cum nici fata nu reuşea să se dezlipească de el. Troleul fu oprit de o ceată de veterani cu medalii zornăitoare în piept care trecu strada pe roşu. Pe neaşteptate, Boris simţi cum corpul său se înviora. Fără ştirea sa, membrul său se învîrtoşă şi prinse să pulseze. Era imposibil ca tipa să nu simtă acest lucru, dar nu crîcni deloc. Oare încuviinţa ceea ce făcea Boris? Totuşi, vina nu era a sa. Cauza era chiar necunoscuta care se lipise de el. Trupul ei îi părea, acum, şi mai pîrjolitor, iar membrul său se făcu mai ceva ca o măciucă. Fesele fetei erau fierbinţi şi Boris începu să respire tot mai sacadat. Troleul se muşcă subit din loc şi Boris îşi pierdu echilbrul. Ca să nu cadă, o înlănţui pe individa din faţa sa, iar fata nu protestă. Preţ de cîteva secunde, mîinile sale i-au atins burta şi sînii. Iar plăcerea pe care o simţi fu de-a dreptul răscolitoare. Cu toate că nu putea s-o privească, corpul său jubila, desfătarea pe care o trăia fiind pur şi simplu mistuitoare. Fireşte că Boris ar fi vrut să i-o pună. De aceea, o smulse din ghearele mulţimii şi o trase după el în staţie, iar cînd troleul prinse să se îndepărteze, fata se întoarse spre el şi Boris îşi balonă ochii neputincios: fata aia atît de senzuală care îi încinse simţurile în troleu nu era nimeni altcineva decît una dintre angajatele poştei care îi vorbise în rusă, iar din această cauză se certase urît de tot acum cîteva ore. |
Redactia: Mihail VAKULOVSKI, Alexandru VAKULOVSKI, Carmina TRAMBITAS |