Un adevărat miracol s-a produs zilele astea. Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova şi-a inaugurat propriul site, www.uniuneascriitorilor.md. De fapt, Uniunea Scriitorilor era, probabil, singura instituţie importantă din ţară care nu avea un site în anul 2008. Şi totuşi, atunci cînd nimeni nu se mai aştepta să-l aibă, minunea a irupt în realitatea autohtonă.
Fiind şi eu un umil membru al Uniunii, m-am grăbit, fireşte, să văd proaspătul site şi… am simţit gustul amar al decepţiei. Am avut senzaţia că creatorii lui s-au cam grăbit şi nici prea inspiraţi n-au fost.
Să mă explic. În primul rînd, mesajul din pagina principală semănă cu o lamentare: “Vă invităm să vă iniţiaţi în domeniul vieţii literare a Basarabiei, pămînt românesc de margine, supus unei lungi, prea lungi, terori a istoriei. Literatura română de aici a avut soarta Bibliotecii din Alexandria: arsă de atîtea ori, a reînviat ca pasărea Phoenix”.
Mă întreb: la ce bun ne tînguim? Cui vrem să stoarcem lacrimi? De ce trebuie să ne scoatem în evidenţă mereu specificul românesc? Nu e mai util pentru noi, ca scriitori, să scriem texte bune în limba română? În al doilea rînd, aflăm din aceeaşi pagină că scriitorii de aici sînt angajaţi în dialogul valoric cu Europa şi cu lumea întreagă. Mă întreb: cum? Tînguindu-ne pe site-ul Uniunii că specificul nostru românesc a avut de suferit? Mă tem că nu e cea mai reuşită soluţie. Mai bine ar fi să apară nişte romane care să descrie cu mijloace narative drama acestui pămînt.
În sfîrşit, site-ul conţine multe inexactităţi şi chiar greşeli gramaticale. Am fost surprins să aflu, bunăoară, că am publicat doar 2 cărţi, în realitate sînt 4, şi că le-am publicat la Editurile Hyperion şi Cartier, edituri la care nu am publicat niciodată nimic. Inexactităţi de acest fel sînt cu duiumul. Am fost mirat să văd o fotografie cu chipurile scriitorilor Ghenadie Nicu şi Andrei Ţurcanu sub care scria: scriitorii de limbă bulgară Gheorghi Barbarov şi Nico Stoianov. Şi chiar nimeni din Consiliul Uniunii Scriitorilor nu ştie că CV e curriculum vitae şi nu se scrie cu “s”, ci cu “c”? Mă opresc aici din lipsă de timp.
Aşadar site-ul a apărut şi asta nu e rău. Să vedem acum dacă creatorii lui vor avea şi răbdarea de a se documenta şi de a le pune la dispoziţie vizitatorilor informaţia veridică. |
