Conţine poveştile:
Soacra cu trei nurori,
Povestea lui Harap-Alb
şi
Capra cu trei iezi
Fragment:
- Buna vreme, cumatro ! Da' ce vant te-a abatut pe-aici ?
- Buna sa-ti fie inima, cumatre, cum ti-i cautatura...
apoi da, nu stii
dumneata ca nevoia te duce pe unde nu ti-i voia ? Ia, nu
stiu cine-a fost pe la mine pe-acasa in lipsa mea, ca stiu
ca mi-a facut-o buna !
- Ca ce fel, cumatrita draga ?
- Ia, a gasit iezii singurei, i-a ucis si i-a crampotit,
de le-am plans de mila ! Numai vaduva sa nu mai fie cineva !
- Da' nu mai spune, cumatra !
- Apoi de-acum, ori sa spun, ori sa nu mai spun, ca
totuna mi-e. Ei, mititeii, s-au dus catra Domnul, si datoria
ne face sa le cautam de suflet. De aceea am facut si eu un
praznic, dupa puterea mea, si am gasit de cuviinta sa te
poftesc si pe d-ta, cumatre; ca sa ma mai mangai...
- Bucuros, draga cumatra, dar mai bucuros eram cand m-ai
fi chemat la nunta.
- Te cred, cumatre, d-apoi, da, nu-i cum vrem noi, ci-i
cum vre Cel-de-sus.
Apoi capra porneste inainte plangand, si lupul dupa
dansa, prefacandu-se ca plange.
- Doamne, cumatre, Doamne ! zise capra suspinand. De ce
ti-e mai drag in lume, de-aceea n-ai parte...
- Apoi da, cumatra, cand ar sti omul ce-ar pati, dinainte
s-ar pazi. Nu-ti mai face si dumneata atata inima rea, ca
odata avem sa mergem cu totii acolo.
- Asa este, cumatre, nu-i vorba. Dar sarmanii gagalici,
de cruzi s-au mai dus !
- Apoi da, cumatra; se vede ca si lui Dumnezeu ii plac
tot puisori de cei mai tineri.
- Apoi, daca i-ar fi luat Dumnezeu, ce ti-ar fi ? D-apoi
asa ?
- Doamne, cumatra, Doamne ! Oiu face si eu ca prostul...
Oare nu cumva nenea Martin a dat pe la dumneata pe acasa?
Ca mi-aduc aminte ca acu ca l-am intalnit odata prin
zmeuris; si mi-a spus ca daca-i vrea dumneata sa-i dai un
baiet, sa-l invete cojocaria.
Si din vorba-n vorba, din una-n alta, ajung pan-acasa la
cumatra !
- Ia poftim, cumatre, zise ea luand scauiesul si punandu-
l deasupra groapei cu pricina, sezi cole si sa ospatezi
oleaca din ceea ce ne-a dat Dumnezeu !
Rastoarna apoi sarmalele in strachina si i le pune
dinainte.
Atunci lupul nostru incepe a manca halpov; si gogalt,
gogalt, gogalt, ii mergeau sarmalele intregi pe gat.
- Dumnezeu sa ierte pe cei raposati, cumatra, ca bune
sarmale ai mai facut !
- Si cum ospata el, buf ! cade fara sine in groapa cu
jaratic, caci scauiesul de ceara s-a topit, si leasa de pe
groapa nu era bine sprijinita: nici mai bine, nici mai rau,
ca pentru cumatru.
- Ei, ei ! Acum scoate, lupe, ce-ai mancat ! Cu capra ti-
ai pus in card ?
Capra ti-a venit de hac !
- Valeu, cumatra, talpele mele ! Ma rog, scoate-ma ca-mi
arde inima-n mine !
- Ba nu, cumatre; c-asa mi-a ars si mie inima dupa
iezisorii mei ! Lui Dumnezeu ii plac pui de cei mai tineri;
mie insa-mi plac si de isti mai batrani, numai sa fie bine
fripti; stii, cole, sa treaca focul printr-insii.
- Cumatra, ma parlesc, ard de tot, mor, nu ma lasa !
- Arzi, cumatre, mori, ca nici viu nu esti bun ! De-abia
i-a mai trece baietului istuia de spariet, ca mult par imi
trebuia de la tine ca sa-l afum.
Ti-aduci amine, dihanie rautacioasa si spurcata, cand mi te-ai jurat pe parul tau ? Si bine mi-ai mancat iezisorii !
- Ma ustura inima-n mine, cumatra ! ma rog, scoate-ma, si
nu-ti mai face atata osanda cu mine !
- Moarte pentru moarte, cumatre, arsura pentru arsura, ca
bine-o mai plesnisi dinioare cu cuvinte din scriptura !
Dupa aceasta, capra si cu iedul au luat o capita de fan s-au aruncat-o peste dansul, in groapa, ca sa se mai
potoleasca focul. Apoi, la urma urmelor, napadira asupra lui
si-i mai trantira in cap cu bolovani si cu ce-au apucat,
pana-l omorara de tot. Si asa s-a pagubit sarmana capra si
de cei doi iezi, da' si de cumatru-sau lupul pagubasa a
ramas, si pagubasa sa fie.
Si auzind caprele din vecinatate de una ca aceasta, tare
le-au mai parut bine ! Si s-au adunat cu toatele la
priveghiu si unde nu s-au asternut pe mancate si pe baute,
veselindu-se impreuna...
Si eram si eu acolo de fata, si-ndata dupa aceea am
incalecat iute pe-o sea, s-am venit de v-am spus povestea
asa, s-am mai incalecat pe-o roata si v-am spus jitia toata;
si unde n-am mai incalecat pe-o capsuna si v-am spus, oameni
buni, o mare si gogonata minciuna !
|