A.D.: Ce a scris, până acum, literatura română pe t.khasis?
Khasis: „Petea la masă” (un carneţel cu vreo 7 poezii), un mandat poştal şi bursa de 12 luni de la Observator Cultural. Totul trecut pe sub pupilele lui un cristian. Mă străduiesc zilnic să devin un tip energic, liniştit, cu capul pe umeri. Crezi că reuşesc? O văd pe fiică-mea învăţând să meargă şi-mi dau seama câte tâmpenii am scris până acum, câte tâmpenii voi mai scrie şi de ce nu sunt capabil să produc un poem gen Arta Popescu. Într-o bună zi însă sper că voi scrie un poem foarte bun, ceva ca un cufăr greu, imposibil de urnit din loc.
A.D.: Cum se vede lumea literară din Chesinţ? Sătenii vă cunosc preocupările poetice?
Khasis: Din Chesinţ se văd luna, soarele şi calea lactee, nicidecum lumea literară. Unii nu au văzut nici luna, nici măcar nu şi-au imaginat planeta Marte, şi-au ridicat privirile doar pentru a silabisi bucuroşi: Club Chesinţ. E suficient, ce naiba te mai poate interesa... cei mai mulţi dintre consăteni mă ştiu ca nepot al bunicului, citesc Adevărul de Arad şi îşi văd de gospodării.
A.D.: Unii poeţi au nevoie de condiţii oarecum speciale pentru a scrie (acelaşi birou, o jumătate de litru de votcă, linişte deplină, etc.) Unde şi cum scrieţi?
Khasis: Scriu acasă. Cu pixuri. Stau pe scaun şi mă uit pe pereţi, pe fereastră, fumez, beau cafea, pocnesc din degete. Cred că încerc să mă concentrez sau să recuperez ceva, naiba ştie. Nu mă deranjează dacă nu e linişte, nici dacă nu sunt singur, deşi prefer să fie linişte şi nimeni în jur. Uneori radioul, muzica, apaşii, chicimechii, berea şi idealurile. Tre’ să fi mâncat ceva înainte. Neapărat.
A.D.: S-a bătut monedă pe condiţiile de trai precare în care trăiţi. Ce relevanţă are sărăcia în viaţa unui poet?
Khasis: Am vecini care trăiesc mai prost decât mine, am prieteni care trăiesc mai prost decât mine. Reacţionez la fel: încerc să mă descurc. Dacă eşti sărac şi scrii, nu ai cum să nu pomeneşti de oale vechi, ruda de salam porţionată pe vreo două zile (îmi aduc aminte de un pictor din Lipova, Ioan Mihoc-Radnanu, al cărui program era cam aşa: de la opt la unşpe culori, bărcuţe, nervi şi autocritică, pe la prânz o ceaşcă de cafea şi două pahare de vodcă pentru mine, seara pâinea şi salamul. Omul a dispărut pur şi simplu acum vreun an, era al naibii de depresiv. Într-o vară şi-a luat o cameră la hotelul local, a fumat un pachet de Bran, apoi a turnat în el două tuburi de somnifere. I-au făcut spălături stomacale şi l-au salvat. A stat întins în pat cam o săptămână – în ultima zi a vrut să-şi dea foc la plapumă, mirosea ca dracu. De la el am auzit prima oara de Tarkovski), isteriile matinale ş.a.m.d. Important e cum scrii despre toate astea şi cât de mult îţi pasă.
A.D.: Naum spunea că poezia e ştiinţa acţiunii. Ce înseamnă poezia pentru t.khasis?
Khasis: Un mod foarte bun de a mă exprima, o duzină de săculeţe pline cu particule minune – s-ar putea să mă vindece cândva. Când scriu nu mai sunt chiar atât de imbecil, mă depăşesc şi-s chiar BUNUL şi FERICITUL căţel. Mergeau şi jumătăţile de Polar şi Scandic + Charlie Parker.
A.D.: Un poet bun trăieşte poetic?
Khasis: Nu. Se stăpâneşte. Îşi cumpără pâine, face dragoste, se stăpâneşte, oboseşte, se uită la finala campionatului mondial de rugby şi câteodată are momente poetice. Un fluture îţi aterizează pe umărul drept – ce faci? O iei tropa-tropa către casă? Îţi vizitezi părinţii? Sunt destui oameni care nu scriu, însă au clipe poetice. Ai chef să scrii atunci când eşti foarte singur, când îţi aduci aminte de copilărie, când nu mai ai cinşpe’ ani. Amintirile de la şase ani cu cireşe, vişine şi căpşuni mă fac să cred că se poate trăi poetic, dar nu cred.
A.D.: Ce au de învăţat oamenii de la iepuri?
Khasis: Blândeţea.
A.D.: Dimineaţa ideală. Prânzul ideal. Seara ideală. Noaptea.
Khasis: Mă trezeşte fiică-mea, undeva pe malul oceanului atlantic, Florina pune darjeelingul la fiert într-o bucătărie de gips; după ce fumez două king edwards mă întind pe nisip în preajma valurilor. Am lângă mine şase sandwich-uri (felii de carne friptă la grătar, salată şi ulei de măsline). Mă gândesc puţin la Salinger în timp ce domnul Truman Capote alunecă pe nişte tuburi de bambus. În momentul ăsta glorios mă ridic şi dau din mâini, apoi beau un wiskey, apoi desfac o bere. Pe la prânz mai desfac o bere şi urmăresc ştiinţa acţiunii la un cormoran. Seara mănânc peşte, apoi mă duc la pescuit cu undiţele primite cadou de la V.Leac taman din Arad. Fac dragoste cu Florina. O urmăresc pe Sonicica în timpul somnului. Visez că visez canari, piuliţe şi trei copii care întind mâinile spre cer; din cer cad banane.
A.D. Care a fost primul cuvânt al Soniei? Dar „efectul Sonia” asupra poeziei lui t.khasis?
Khasis: Tata. „Efectul Sonia” asupra poeziei mele este unul consolator. E cel mai frumos copil din lume, cel mai deştept, cel mai sănătos, cel mai iubitor...
A.D. Dintre prietenii din aşa zisa lume literară, aveţi vreunul despre care credeţi că scrie prost?
Khasis: Am cinci prieteni. Doar V.Leac scrie poezie, dar scrie versuri extraordinare, aşa că...
A.D. Un poem din viitoarea carte:
Khasis: X2
Era cat pe-ai sa te scap (de fap te-am scapat) desi
nu eram la meci
asa cum fac oamenii de obicei, asa cum sint
invatati unii copii –
te-am prins in ultima clipa; pentru o jumatate de secunda (nu ma
intreba de ce in jumatate, in timp ce
minciunile si adevarurile
celor mari...) ai atarnat la cativa
centimetri de covorul albastru,
mai vechi decat mine, peticit chiar in mijloc,
ti-a ramas o mica vanataie pe obrazul stang .
am privit-o indelung,
transpirat, intrebandu-ma prosteste
cat de mult ma urasti.
Nu ai plans
Te-am pazit cand dormeai, speriat
modest
soptind ca pentru mine imagine
cantecul pe care inchizi ochii
Nota
"e un poem slab - nu face parte din urmatoarea carte"
TS Khasis primeşte în perioada noiembrie 2008 - noiembrie 2009 bursa lunară a revistei „Observator cultural”. Site-ul autorului: www.tskhasis.eu face parte din proiectul "literatura română scrie pe mine" (un cristian) |
.jpg)
