- Doamnă Felicia FILIP, acum, cînd aţi devenit atît de cunoscută & apreciată, fiind unica interpretă din lume care a cîştigat toate premiile Mozart, vă mai amintiţi cum aţi început să cîntaţi?
- Nu, nu-mi amintesc începutul, pentru că eu am cântat de când mă ştiu. De mică am cântat atunci când eram singură, dar şi cu fraţii mei, în faţa musafirilor, ba chiar şi în autobuz...! Nu aveam nici un fel de inhibiţie.
- Cum aţi ales să interpretaţi operă?
Aţi început ca violonistă, nu ca solistă, mai cîntaţi la vioară?
- Am urmat cursurile Liceului de muzică la vioară, având chiar performanţe remarcabile pentru un elev. În ultimii ani de studiu, însă, profesorii, auzindu-mă cântând în cor, materie ce era obligatorie, au insistat să fiu audiată de un specialist şi astfel destinul meu s-a schimbat, intrând la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti la canto. Se pare că evoluţia mea ulterioară le-a dat dreptate.
- Despre dvs. s-au spus/scris lucruri foarte frumoase, caracteristici şi epitete la superlativ. Cum reuşiţi să rămîneţi cu picioarele pe pămînt şi să vă urmaţi cariera artistică cu la fel de mult entuziasm şi energie ca la începuturile carierei?
- Plec de la premiza că talentul este un dar pe care Dumnezeu ţi-l face şi este de datoria ta să îi mulţumeşti pentru asta în fiecare clipă, studiind, perfecţionându-te neîncetat. În plus, am norocul ca profesia mea să fie şi hobby-ul meu şi de aceea le săvârşesc neîncetat cu entuziasmul şi energia de care aminteaţi. Forţa şi energia îmi sunt date de căldura cu care publicul îmi răsplăteşte evoluţiile pe scenă sau mă înconjoară în viaţa de zi cu zi. Nu sunt artistul care să se declare deranjat că este oprit pe stradă sau într-un magazin pentru a i se spune că este apreciat şi iubit, pentru a i se solicita un interviu sau o fotografie.
- După revoluţie aţi ieşit din România şi aţi cîntat pe cele mai importante scene ale lumii, cucerind tot mai mult public şi trofeu după trofeu. Ce premiu v-a emoţionat cel mai tare? Unde v-a plăcut cel mai mult să cîntaţi?
- Atunci când cânt mă simt într-adevăr fericită, vibraţiile glasului îmi creează un fel de euforie, indiferent pe ce scenă evoluez. Am primit mai multe premii şi distincţii pe care le-am socotit tot un fel de aplauze, exprimate altfel. Pot spune că m-am simţit acasă şi la Londra, şi la Toronto sau Tokyo, Moscova, Barcelona sau Milano, ca şi pe incomparabilele scene româneşti. Chiar dacă publicul din fiecare loc pare diferit, el are un numitor comun şi anume dorinţa de a evada într-o lume de vis, într-o lume mai bună, poate ideală, lumea muzicii.
- Există un rol special pe care v-ar plăcea să-l interpretaţi, la care visaţi?
- Am avut şansa ca încă de la începutul carierei să abordez roluri de mare anvergură, diferite ca gen, solicitante, complexe şi fermecătoare. Şi în prezent debutez în roluri noi, am altele în perspectivă. Sper să mă întâlnesc cu Desdemona din ,,Otello", cu Maria Stuard şi multe, multe altele.
- Sînteţi într-un mare turneu intitulat FILIPISSIMA, care se încheie pe 4 decembrie la Braşov. Aţi ales special Braşovul pentru acest concert de încheiere al turneului?
- Da, am ales special Braşovul, din mai multe considerente. În primul rând pentru faptul că pe scena braşoveană mi-am făcut debutul după absolvirea facultăţii, este scena pe care revin în fiecare an cu multă bucurie şi emoţie, în luna decembrie. Publicul braşovean este cald, exigent şi avizat, întâmpinându-mă de fiecare dată cu o nesfârşită dragoste. Am ales Braşovul ca o copertă de închidere a megaturneului ,,Filipissima", care a început la Sala Palatului din Bucureşti, şi pentru că pe tot parcursul acestuia am avut alături de mine o adevărată doamnă a Braşovului, Antonia Ceposu, fără a cărei generozitate şi entuziasm publicul din Cluj şi Timişoara, Craiova sau Piteşti, Alba Iulia, Bacău ori Sighişoara n-ar fi cântat alături de mine ,,Show must go on"!
- Producătorul general şi coordonatorul proiectului FILIPISSIMA e directorul Operei Braşov, Cristian Mihăilescu. E greu să munciţi sub îndrumarea artistică a soţului dvs.?
- Cristian şi cu mine nu avem nici o clipă senzaţia că muncim. Este o colaborare artistică foarte specială, un schimb de energii pozitive care se creează între noi în timpul elaborări unui proiect, dar şi în timpul repetiţiilor. Avem şansa că profesiile noastre sunt complementare: eu - artistul din lumina reflectoarelor, el - regizorul şi managerul din penumbra scenei. Şi după încheierea unei zile de repetiţii continuăm discuţiile până târziu în noapte, căutând soluţii artistice, documentându-ne, transformând visele în realitate.
- FILIPISSIMA este considerat cel mai amplu turneu de promovare al unui album muzical, cum e viaţa „pe patru roate”?
- Viaţa mea şi a lui Cristian este mai mereu pe patru sau mai multe roate, fie că e vorba de automobil, tren sau avion. De data aceasta, în afara marilor satisfacţii profesionale, turneul ne-a prilejuit întâlnirea cu frumoase oraşe româneşti din toate colţurile ţării. Am cunoscut locuri noi, oameni noi dornici de cultură, adevăraţi români. Mi-am dat seama ce reprezentăm pentru ei, primindu-ne în sufletele lor, în casele lor, în mijlocul familiilor lor. Am constatat de asemeni ce forţă reprezintă mass-media, ei cunoscându-ne de mult, din emisiunile de radio şi TV, din ziare şi reviste, aşa încât atunci când ne întâlneau se comportau ca şi cum am fi fost vechi cunoştinţe.
- Dacă aţi fi directorul casei de discuri care a editat albumul FILIPISSIMA cum l-aţi caracteriza, pentru o cît mai eficientă promovare?
- Este primul album pop-cult din România, unind accesibilitatea pop-ului cu altitudinea interpretativă a muzicii de operă. Evenimentul are un dublu câştig, publicul de pop apropiindu-se mai mult de operă, fenomenul născând şi reciproca. Discul este ascultat de categorii foarte diverse ca pregătire, preferinţe şi vârste. Este poate unul din secretele succesului vânzărilor.
- La Braşov alături de dvs. vor urca pe scenă Iris, Ion Caramitru, Mircea Vintila, Mike Godoroja, The Dream Band... Cum v-aţi ales invitaţii pentru acest turneu?
- De-a lungul turneului am avut invitaţi de mare altitudine profesională, selectaţi în funcţie de oraşul unde am evoluat, ca şi de tipul de sală şi de scenă. Aş aminti aici pe Răzvan Mazilu, Claudiu Bleonţ, Andreea Cesare Coronella (Italia), Adriana Trandafir, Monica Petrica, Mike Godoroja şi, de fiecare dată, formaţia IRIS. La Braşov am ţinut cont de subtilitatea şi rafinamentul publicului, invitând mari artişti din domenii atât de diferite într-o sală splendidă şi intimă, aşa cum e sala Operei din Braşov.
- E bine cunoscută colaborarea dvs. cu formaţia rock IRIS. Cu cine v-ar mai plăcea să cîntaţi dintre formaţiile din România?
Ce muzică ascultaţi în timpul liber?
Ce formaţii tinere vă par interesante?
- Cu formaţia IRIS s-a creat o relaţie specială care durează de mai mulţi ani şi cu care parcă m-am contopit. Cineva cu umor spunea că am devenit o formaţie grecească, FILIPIRIS! Şlagărele lansate împreună sunt fredonate de mii şi mii de fani. În ultimul timp am efectuat o serie de turnee în Italia, Germania, Franţa, Belgia, Austria şi Olanda alături de formaţia K1, cu care am lansat un nou concept, acela de etnosimfonic, încercând să reevaluăm tezaurul muzicii româneşti în ritmuri moderne. Ascult multă muzică în timpul liber, aşa cum cred că vă imaginaţi, de bună seamă operă şi muzică simfonică, neezitând însă să mă opresc şi la o piesă rock sau pop de calitate.
- În afară de muzică ce vă mai place? Care-s hobby-urile dvs.?
Ce scriitori v-au plăcut de-a lungul vremii? Care e ultima descoperire literară?
- Aşa cum aminteam mai înainte, profesia îmi este şi hobby, nemailăsându-mi timp pentru altceva. Îmi place să conduc maşina, mi-ar plăcea să mă plimb mai mult sau să îmi revăd prietenii. Pe noptieră am mereu mai multe cărţi, dar una rămâne constant: ,,Jurnalul Fericirii" a lui Nicolae Steinhardt.
(11 noiembrie 2008) |
.jpg)
