10 întrebări nu prea literare pentru un scriitor:

Marius PÎRLOGEA

- Care e jocul tău preferat din copilărie? Dar din adolescenţă?
- Să merg la vânătoare de şopârle. Ştiţi cât de greu te apropii de ele?! Trebuie să te mişti la fel de repede şi de silenţios... Până spre adolescenţă ajunsesem să strâng câte un borcan plin pe zi! În adolescenţă am înlocuit şopârlele cu gândurile şi stările oamenilor de lângă mine (de fapt, cu ale fetelor numai, ca să fiu sincer. Acum, la maturitate, am extins aria jocului).

- Cînd te întîlneşti cu primii tăi prieteni despre ce vorbiţi? Despre trecut sau despre prezent?
- Sincer, nu ştiu cum naiba se face că mulţi dintre primii mei prieteni fie nu mai sunt în viaţă, fie nu mai sunt în ţară, fie nu mai sunt în libertate... aşa că... Oricum, trecutul e o zonă mai comodă şi mai accesibilă omului, în general, mai ales când eşti cu cei pe care îi ştii de mult...

- Sportul preferat? Ce sport pe care-l urmăreşti la TV ai vrea să cunoşti, să practici (de ce)?
- Fotbalul, bineînţeles! Pentru că... sunt şi eu un produs al acestor vremuri “hyper-media”, când se gustă lucrurile în masă, cele care se perindă mai des pe ecrane...

- Ce chestie n-ai face, dar l-ai pus pe vreun personaj de-al tău să facă (oarecum în locul tău)?
- Să “Vă urăsc pe toţi !”

- Care e profesia pe care ai face-o cu plăcere? O profesie hobby care te-ar face fericit?
- Ceva care să-mi permită să călătoresc mult...

- Ce sentimente/stări te enervează?
- Să fiu nervos; de aici apare şi nesiguranţa şi tensiunea şi lipsa controlului... e un cerc vicios...

- O faptă cu care te-ai lăuda în faţa copiilor tăi? Un eveniment care te-a avut în centru pe tine şi care i-a bucurat nespus pe părinţii tăi?
- Că m-am născut! În rest, n-am siguranţa că încântarea e sau ar fi reciprocă.

- Dacă ai cînta rock sau jazz, ai fi foarte sărac şi ţi s-ar propune să cînţi manele pentru mulţi bani ai accepta? Ce n-ai accepta ca scriitor?
- Asta-i ca aia cu prostituţia, ha? Păi... cred că da... pentru mulţi bani, da. Însă ca scriitor e mai delicat cu compromisurile, pentru că greu îţi dai seama când cazi în păcatul ăsta... Un lucru pe care-l scrii trebuie mai întâi să fie publicat, să ajungă la receptor, pentru ca să-i vezi întregul potenţial, întreaga anvergură. Cel mai sigur cu scrisul e să te menţii în zona Adevărului; la modul de sinceritate. Dacă minţi în scris trebuie s-o faci doar din plăcerea scrisului, în sine, dacă o faci pentru bani însă… e hybris!

- Dacă ţi s-ar da un premiu pe care nu l-ai merita (cel puţin nu mai mult decît cel de pe locul doi, pe care l-ai simpatiza de multă vreme) ce ai face?
- Dacă mi l-ar da Dumnezeu însuşi m-ar pune pe gânduri. Însă criteriile umane de distribuire a meritelor îmi lasă conştiinţa rece.

- Cum ai devenit ceea ce eşti acum?
- Pfff... dacă aş avea răspuns la asta!... Aş fi subiect pentru încă o biblie!