10 întrebări nu prea literare pentru un scriitor:

Ioan MOLDOVAN

- Care e jocul tău preferat din copilărie? Dar din adolescenţă?
- Din copilărie: hoinăritul prin pădure, prin vii, prin ţintirim. Din adolescenţă: pupatul fetelor.

- Cînd te întîlneşti cu primii tăi prieteni despre ce vorbiţi? Despre trecut sau despre prezent?
- Mult despre trecut, puţin spre deloc despre prezent.

- Sportul preferat? Ce sport pe care-l urmăreşti la TV ai vrea să cunoşti, să practici (de ce)?
- Fotbalul. Nu ştiu, poate pentru că ăsta a fost sportul cel mai la îndemână şi cel mai practicat în jurul meu în copilărie şi poate că îţi dă un fel de glorie spontană, un fel de solidaritate de grup.

- Ce chestie n-ai face, dar l-ai pus pe vreun personaj de-al tău să facă (oarecum în locul tău)?
-  Eu însumi sunt personajul/personajele meu/mele, eu (însumi) este (sunt) altul, cum spunea personajul Arthur pe când  juca în poet, aşa că nimic din ce este al lor (meu) nu mi-e străin etc., etc.

- Care e profesia pe care ai face-o cu plăcere? O profesie hobby care te-ar face fericit?
- Scriitor.

- Ce sentimente/stări te enervează?
- Sentimentul de hăituială continuă, difuză, confuză, mofluză, meduză, care mă scoate din duză.

- O faptă cu care te-ai lăuda în faţa copiilor tăi? Un eveniment care te-a avut în centru pe tine şi care i-a bucurat nespus pe părinţii tăi?
- Că am scris câteva poeme valabile. Că am intrat la facultate, pe când tata era dus cu bascula la râu după pietriş, mama la căpălit (la sapă, nu de lemn, totuşi), soră-mea făcea de mâncare, frate-meu arunca peste grădini cercuri de tablă, rănind astfel un cap de matur aflat întâmplător pe-acolo.

- Dacă ai cînta rock sau jazz, ai fi foarte sărac şi ţi s-ar propune să cînţi manele pentru mulţi bani ai accepta? Ce n-ai accepta ca scriitor?
- N-aş. M-aş forţa să scot  jazz din maneaua cutare şi dacă aş vedea (auzi) că nu se poate, m-aş duce şi eu după bureţi. Să nu devin grafoman.

- Dacă ţi s-ar da un premiu pe care nu l-ai merita (cel puţin nu mai mult decît cel de pe locul doi, pe care l-ai simpatiza de multă vreme) ce ai face?
-  L-aş lua ca pe un premiu de consolare.

- Cum ai devenit ceea ce eşti acum?
- Murind puţin câte puţin. Asta-i viaţa şi arta.