floribunda

Veronica D. NICULESCU

„Cel care ucide este intotdeauna inferiorul victimei sale”
- „King, Queen, Knave”- „Rege, dama, valet”, de Vladimir Nabokov

„As fi putut plasa King, Queen, Knave in Romania sau in Olanda”, spunea Nabokov. A ales Germania pentru ca era familiarizat cu „harta si vremea”. Conceput intr-o vacanta petrecuta in 1927 in golful Pomerania, la Marea Baltica, scris de-a lungul iernii urmatoare la Berlin si finisat in vara lui 1928, a fost cel de-al doilea roman al lui Nabokov, dupa „Masenka”. Si extrem de diferit de acesta.
Versiunea in limba engleza, realizata impreuna cu fiul Dimitri in 1966, contine cateva adaugiri importante. În prefata, Nabokov spune ca schimbarile pe care le-a facut dupa 41 de ani nu au fost pentru a infrumuseta un cadavru, ci pentru a permite unui corp care inca respira sa se bucure de anumite calitati ale sale innascute, firesti... care practic „tipau ca sa fie lasate sa se dezvolte”.

În drum spre Berlin, unde merge ca sa se angajeze la unul dintre marile magazine ale unchiului sau bogat (varul mamei sale), Franz face un pas indraznet: se muta de la clasa a treia la luxoasa clasa a doua si nimereste in compartiment cu Martha si Dreyer, nimeni altii decat unchiul si frumoasa, tanara si recea lui sotie. Nu se cunosc. Îsi vor da seama de coincidenta abia a doua zi, cand Franz se va prezenta la casa unchiului – cu ochelarii sparti, incapabil sa vada prea bine ce e-n jur. Începuta ca pur divertisment, legatura dintre Martha si Franz (cu zece ani mai tanar ca ea) se transforma intr-o pasiune nebuna. Martha, o femeie de 34 de ani, din ce in ce mai satula de prezenta sotului de 50 de ani, il manevreaza pe Franz cum doreste si il convinge sa il omoare impreuna pe Dreyer, pentru ca ei sa ramana fericiti cu intreaga fabuloasa avere.
Discuta plan dupa plan, iar Franz se dovedeste a avea darul de-a-si imagina cu claritate miscarile lui si-ale Marthei, ca intr-un joc de sah. Ea este insa cea care studiaza si propune variantele, cu ajutorul enciclopediilor, citind despre fel si fel de otravuri (in traducerea in limba engleza au fost inglobate sute de paragrafe, mai mari sau mai mici). În cele din urma, decid sa il inece pe Dreyer in timpul vacantei. În statiune, insa, momentul crimei este aminat chiar pe cand se aflau in barca – zi ploioasa, ceata -, fiindca unchiul anunta ca a doua zi ar urma sa incheie o afacere si sa castige 100 de mii de dolari. Lacoma, Martha amana, insa planul nu va mai fi dus la indeplinire: deja s-a imbolnavit de pneumonie si va muri peste doua zile.

Nabokov face in „King, Queen, Knave” o inversare a teoriei darwiniene. Lupta pentru viata o vede mai degraba distructiva decat creativa, explica Brian Boyd in biografia Nabokov. Schemele reci ale frumoasei Martha – intai de a-si face un amant, apoi de a-si ucide sotul – sunt cele care domina cartea. Pe de alta parte, Dreyer spulbera imaginea standard a omului de afaceri; el are o imaginatie bogata si traieste din vise. De altfel, faptul ca investeste intr-o inventie (mereu vorbind despre insemnatatea viselor noastre) e ceea ce il salveaza. Suta de mii de dolari pentru care Martha amana crima va veni din investitia in niste „automanechine”, create dintr-un material care imita bine carnea si pielea (o prezentare a acestora ridiculizeaza chiar cele trei personaje ale cartii).  Cu cat mai insuportabil este Dreyer pentru Martha si Franz, cu atat mai drag iti devine tie, cititorului, in fiecare dintre gesturile sale marunte.
Hotararea Marthei pare sa nu aiba limite, dar toate planurile i se duc de rapa; Dreyer ramane nevatamat, iubirea lui Franz e distrusa (in ultimele capitole, in locul femeii deosebit de frumoase el va vedea o straina cu trasaturi tot mai urate), iar Martha se omoara din propria neglijenta (inainte de a urca in barca face o baie si ramane cu costumul ud in timpul calatoriei pe mare). „Cel care ucide este intotdeauna inferiorul victimei sale”, spune Nabokov.

Extrem de diferit de „Masenka”, „K O K” nu priveste deloc in trecut, nu contine amintirile sau experientele personale ale autorului. Dimpotriva, personajele nu au memorie si sunt preocupate numai de viitor. Nabokov se include totusi in poveste, in capitolele finale, numai pentru a pune fata in fata fericirea unui cuplu (este chiar el alaturi de Vera, pe plaja unde si-au petrecut concediul si in realitate) nefericitei povesti a celor trei. Blavdak Vinomori – anagrama a lui Vladimir Nabokov – si frumoasa lui sotie sunt bronzati si veseli si vorbesc repede intr-o limba ciudata, pe care Martha, Franz si Dreyer nu o inteleg. Langa masa celor doi se afla o plasa de prins fluturi (element nou introdus in versiunea engleza, pentru o mai buna identificare a personajelor).

Numele Blavdak Vinomori este remarcat de veselul Dreyer (mereu senin, nici o clipa banuind ce i se pregateste). „K O K” este, cum spune Nabokov, cel mai vesel dintre romanele sale. Si, ca in toate prefatele sale la versiunile englezesti, nu uita sa mentioneze ceea ce nu trebuie nici noi sa uitam cand il citim: ca „delegatia vieneza nu a fost invitata”! Adica freudienii sa se abtina cu interpretarile. Daca totusi vreunul se strecoara, sa fie atent, avertizeaza „Blavdak Vinomori”: numeroase capcane sunt plantate ici-colo prin roman!
Si mai spunea Nabokov la publicarea cartii in SUA ca adoratorii lui Balzac si Dreiser il vor acuza ca a parodiat din plin, insa el jura ca nu citise „productiile lor ridicole la vremea aceea si nici acum nu stiu prea bine despre ce vorbeau”. În schimb, admite ca a fost influentat de „Anna Karenina”, iar tributul adus lui Flaubert si cartii „Madame Bovary” este unul deliberat.

„King, Queen, Knave”, „Rege, dama, valet”, de Vladimir Nabokov
McGraw-Hill Book Company, 1968

(foto de pe internet, cu o carte identica celei citite de mine, insa purtand autograful lui Nabokov)