floribunda

Veronica D. NICULESCU

Artmania s-a mutat la garsoniera

Ca si cind te-ai intilni cu un vechi prieten si nu mai recunosti mai nimic din ce stiai, asa a fost Artmania 2008, fata de editiile precedente. Sau, cum spunea un prieten, “Artmania in Piata Mare si Artmania la Pavilion sint doua festivaluri diferite”.
Trupele Tiamat, Agua de Annique si Lacrimosa au fost virfurile Artmania, cel mai asteptat eveniment muzical al verii din Sibiu, desfasurat pe 18 si 19 iulie. Pavilionul a fost cuibul rockerilor, cam trei mii de suflete fiind prezente la cortul care a gazduit festivalul, in forma sa restrinsa fata de editiile precedente. Pavilionul, bine climatizat si suficient de incapator, nu a fost o oala sub presiune, asa cum s-au temut multi dintre participanti, dar nici o gazda nemaipomenita, astfel ca la final concluzia a fost una singura: festivalul trebuie sa revina in Piata Mare.

Tiamat nu cinta la orar

Timp de doua zile, la a treia editie Artmania au concertat unsprezece trupe, iar pe strazile orasului au curs riuri de rockeri si rocherite, fie in blugi si tricouri negre, fie in rochii cu dantele si bocanci.
Prima seara a fost, dupa parerea majoritatii, si cea mai reusita. Dupa romanii de la Bucium, Agua de Annique, a carei solista a fost si la editia de anul trecut cu fosta trupa The Gathering, a avut un recital de o ora. Solista Anneke van Giersbergen a dovedit ca planul i-a reusit de minune: si-a facut o formatie care sa-i puna in valoare propria muzica si propriile versuri. Farmecul ei a ramas acelasi, vocea a sunat minunat, iar publicul a raspuns pe masura, scandind minute in sir numele noii trupe. Membrii formatiei au aparut in uniforme de pilot, iar Anneke, blonda si in fustita scurta, a vorbit permanent cu publicul, in timp ce baietelul ei de patru ani a urmarit concertul din culise.
Suedezii de la Tiamat au avut cea mai entuziasta primire, incepind concertul cu o piesa de pe noul album, “Amanethes”, lansat acum doua luni. Recitalul lor a durat aproximativ 90 de minute, iar solistul Johan Edlund nu a vrut sa plece nici cind erau atentionati ca li se terminase timpul. Bis prelungit, alcatuit din trei piese: “N-am venit pina aici ca sa plecam fara sa cintam Gaia, nu-i asa?”, a intrebat solistul. Si a cintat tot ce-a avut de cintat, dincolo de orar si de termene...
Lacrimosa a fost ultima bucurie a serii. Au trecut practic prin intregul repertoriu, solistul Tillo Wolf fermecindu-si fanii cu gesturile sale teatrale, puse in valoare de explozia de lumini. S-au intors la bis cu “Copycat”, aproape de miezul noptii, spre bucuria fanilor din primele rinduri, care stiau piesele in limba germana cuvint cu cuvint.

Negura Buna

A doua seara a fost mai putin reusita, insa a avut un mare merit: a adus pe scena festivalului cea mai cunoscuta trupa romaneasca de black metal, Negura Bunget. Un concert exceptional, din pacate de numai 40 de minute. Multi dintre spectatori aveau sa spuna ca prezenta lor a fost cea mai interesanta a intregii seri.
Leaves Eyes, aflati pentru prima oara in Romania, a deschis seria trupelor straine. Solista Liv Kristine, imbracata in rochie de printesa, cu negru si auriu, a cintat alaturi de sotul ei, Alex Krull de la Atrocity. Alex a innebunit publicul cu aparitiile sale, dar si cu pletele lungi pina la genunchi. El a amintit ca bunicul si mama lui s-au nascut la Sibiu.
A urmat Atrocity – aceiasi muzicieni din recitalul precedent, intr-o alta asezare pe scena si din pacate cu un repertoriu nu pe gustul tuturor: prelucrari ale unor hituri din anii 80. Atrocity a fost prilej de bucurie numai pentru o parte a publicului, altii considerind show-ul sub media generala a festivalului si preferind sa petreaca timpul afara, pe terase, unde se auzeau prin peretii cortului refrene precum “People are people…”. Cu totul altceva decit inseamna an de an Artmania.
Festivalul l-au incheiat Gamma Ray. Si ei aflati pentru prima oara in Romania, germanii au cintat aproape doua ore. S-au declarat de altfel cei mai incintati de publicul romanesc, cerind chiar ei la final organizarea unei sesiuni de autografe, pentru a se intilni cu fanii.
La jumatatea anului 2008, se poate spune despre Artmania ca a fost singurul dintre festivalurile importante ale Sibiului care din pacate a avut o editie cu un nivel sub cel din 2007, atit din punct de vedere calitativ, cit si cantitativ. Organizatorii au fost nevoiti sa faca anumite sacrificii, in primul rind din cauza schimbarii de locatie. La doua nume mari s-ar renuntat din cauza cortului, care reprezenta o scena prea mica. Asteptam Artmania 2009, daca se poate in Piata Mare – unde se aproba in continuare te miri ce festivaluri, numai cele de rock nu -, si daca se poate pe durata a trei zile, ca in vremurile bune.

 Foto: Veronica D. Niculescu