Mihail VAKULOVKI

JURNAL DE STUFSTOCK FESTIVAL
(14-16 august 2008, Vama Veche)

14 august
Alaltaieri eram in ex-URSS, ieri din Brasov (deja) am ajuns la Vama Veche, la festivalul Stufstock. Am fost - ca de obicei - acasa la ziua noastra, a mea si a mamei, am ales monument pentru tata, l-am comandat, am stat citeva zile ACASĂ, am facut un fel de chef de nunta si de zilele de nastere in acelasi timp (cea mai linistita si mai OK zi de nastere din viata mea, fara betii crunte si fara certuri, prietenoasa si pasnica), iar acum iata-ne pe malul marii, cu K & Yo.

Ieri, in prima zi a festivalului, cap de afis au fost finlandezii de la APOCALYPTICA, care au facut mare show cu... violoncelele, o formatie metal rock fara vocalist, doar cu (4) violoncelisti si un tobosar. Metallica la violoncel, frate; metal, trash, progressive & simphonic metal, ceva incredibil. AIR TRAFFIC au fost la fel de "cap de afis" ca si Apocalyptica, avind un concert extraordinar, primul lucru care m-a mirat la ei fiind tineretea membrilor formatiei, in sens ca: ce tineri sint si ce misto cinta! Prima zi de festival a fost incheiata de tinerii cintareti romani de la The AMSTERDAMS, care s-au inscris perfect in peisaj, cu un public la fel de numeros ca si la cele doua trupe celebre. Din pacate, iar n-am reusit sa-i vad pe timisorenii de la SURVOLAJ, de data asta din cauza lansarii romanului prietenului George Vasilievici, YOYO, la care am intirziat din cauza... marii (trebuie sa dau mereu vina pe c(in)eva, off course).

Dar lumea n-a prea navalit, prima zi a adunat un public mult mai putin numeros decit pina la aceasta a 6-a editie a festivalului. Motivul - n-au fost invitate formatiile rock de top din Romania. E clar ca asta a fost o greseala importanta, pedepsita de platitorii de bilete la concertele rock. S-a vazut cu ochiul liber ca formatiile autohtone bune (cum ar fi Luna Amara, Altar, IPR, Blazzaj, Travka, Zdob si Zdub, Kumm, Timpuri Noi, Gindul Mitei, Alternosfera, Zob, Niste Baieti, E.M.I.L., Fara Zahar si Iris si Phoenix pentru generatia care deja era constienta la revolutiune...) aduna lumea in fata scenei. Daca in fiecare zi a festivalului ar fi cintat macar cite o formatie ro din RO sau MD k lumea altfel ar fi fost atmosfera, alta ar fi fost situatia. Ori trebuiau invitate citeva formatii straine mai populare (cum a fost TIAMAT la Artmania), nu neaparat mai bune, care ar fi adus mai multa lume la festivalul maritim de la granita. Dar asta e, experimentul a avut deja loc, iar cine nu risca nu bea sampanie, cum spune o zicala ruseasca.

15 august
În a doua zi a festivalului ma intrebam daca sunetul e mult mai bun, dar era vorba de trupe, totusi. Formatia din R. Moldova ExNN a cintat ca o trupa de afara, din toate punctele de vedere: textele pieselor lor au fost doar in limba engleza (ce mi-ar fi placut sa ascult live piesele lor in rusa!), vocalista a vorbit doar in engleza ("Vorbeste romaneste!", a strigat cineva din public si altcineva i-a raspuns: "Nu se poate, 's din Republica Moldova", adica... vorba celor de la Parazitii: „s-a murdarit la gura de engleza”). Dar bariera lingvistica nu i-a impiedicat pe transnistrenii de la ExXN sa cistige publicul romanesc, care i-a ovationat si i-a chemat la bis si s-a lasat mutat cu greu la scena alaturata, unde urmau sa-si inceapa reprezentatia belgienii de la dEUS. Sunetul continua sa fie exceptional, iar la KULTUR SHOCK nu mai raminea nici o indoiala: nu era vorba de un alt sunet tehnic, ci de un alt sound muzical al formatiilor de vineri, o seara super tare. Cei de la dEUS au cintat un rock alternativ linistit si placut, asemanator cu ce cinta Kumm la noi, promovind si-n Vama ultimul lor album, „Vantage Point", aparut cu citeva luni in urma. KULTUR SHOCK a fost – clar – cea mai tare formatie de la aceasta editie a festivalului Stufstock. Pentru ei a fost ultimul concert din tour-ul european, concert la care s-au simtit ca acasa, cum a spus Gino Banana, vocalistul si trompetistul formatiei (cum e si Mihnea Blidariu la Luna Amara). Din formatiile straine KULTUR SHOCK seamana cel mai mult cu GOGOL BORDELO, doar ca mai hardcore, iar din cele de limba romana - cu ZDOB SI ZDUB, care, desi au lipsit fizic, au fost omniprezenti prin imaginea din acest an a festivalului - umbra lui Roman Iagupov: si pe pliante, si pe afisul oficial al festivalului, si pe fundalul de pe scene, si-n poze, peste tot. KULTUR SHOCK i-au facut curiosi pina si pe bodyguard-ii din fata scenei, care – cine stie cunoaste – sint mai greu de sensibilizat artistic. Au cintat distrindu-se, au dansat nebuneste, au comunicat cu publicul cu placere, si-a amintit fiecare de casa, prin muzica lor, dar si prin mesaj & cuvinte, trupa fiind alcatuita din doi bosniaci, doi americani, un bulgar si un japonez, toti aducindu-si aportul, influentele, biografia popoarelor pe care le reprezinta & amintirile personale pentru ca formatia cu care colinda lumea sa sune asa cum a sunat si vineri seara-simbata dimineata pe malul Marii Negre, la Vama Veche. Ai fi crezut ca dupa Kultur Shock e greu sa intri pe scena, mai ales ca urmatoarea formatie parca a picat vineri oarecum din viitor, din ultima zi a festivalului, cind urma sa se cinte jazz - GERALD GRADWOHL TRIO. Dar austriacul Gerald Gradwohl, profesor de chitara la Conservatorul Joseph Haydn din Eisenstadt, a dat cu adevarat lectii de chitara, cistigind publicul de la primele silabe, care au fost "Buna seara". Si asta se intimpla acum, cind unii (unii foarte mari, ca Lenny Kravitz, nu neaparat blonde) nu stiu nici macar unde se afla, pentru cine cinta si cine le-a umplut in acel moment buzunarele. La "scena literara", Clubul Hand, vineri s-a lansat revista TOMIS, cu redactorul Mugur Grosu, un scriitor excelent in rolul principal. A mai vorbit despre Tomis poetul Mihai Vieru, Mugur a citit citeva parodii poetice la poeziile unui poet contemporan prezent la lansare (http://ru.youtube.com/watch?v=voKUJIj9-jk&feature=related), eu am citit Harms (iaca: http://ru.youtube.com/watch?v=2-rZ-9hKrYc), a fost vesel si misto, vorba lui Iagupov de pe afis: „calul calareste iapa si totu-i frumos”.

16-17 august
Festivalul a fost incheiat, traditional deja, de muzica jazz, dar pentru mine ziua a fost una literar-muzicala, pentru ca la clubul Hand a fost o lectura publica dirijata de revista Tomis, reprezentata de Mugur Grosu, organizatorul cenaclului. S-a citit, comentat & discutat poezie (relatia artist-public fiind aici chiar mai apropiata decit pe stadioanele din Anglia). Au citit poetii Miki Vieru, Mugur Grosu, Miruna Vlada, Octavian Soviani, Marius Parlogea, iar m.vklvsk si Mircea Tuglea au recitat (m. vklvsk a si citit un poem de pe... tricoul Carminei, ala desenat de Dan Perjovschi, din antologia cu tricouri a lui Ion Barbu „Poezia romaneasca de la S la XXL” - http://ru.youtube.com/watch?v=rZ9EZ0Ar1os&feature=user), aflind ca urmeaza sa citeasca la Vama Veche abia dupa ce au ajuns la Vama Veche. O lectura maritima interesanta din care puteti sa vedeti cite ceva pe YouTube.

Spunea Mihnea intr-un articol ca rockerii sint cei mai toleranti iubitori ai muzicii si m-am convins de mai multe ori ca are dreptate. Nu in legatura cu jazz-ul sau literatura mi-am amintit de toleranta. E pentru prima oara cind am auzit manele in Vama Veche, da, si muzica de radio – house, electro, pop, d’astea. Le-am contracarat cu TIAMAT si a avut un efect imediat, dar era sa-mi pierd toleranta, recunosc. Cit despre jazz, e minunat cum se poate combina rock-ul cu jazz-ul pe aceeasi scena a aceluiasi festival. Cind au cintat brasovenii de la THE OTHERS (pe care i-am ascultat de mai multe ori) eram la scena literara, dar am prins ceva din FARFARELLO, care-i aprinsesera la maximum pe cei din fata scenei. Nemtii phoenicsi sint, intr-adevar, impresionanti, plini de energie (dar cine nu-l cunoaste pe Mani Neumann?) si de ritmuri originale (cine nu l-a vazut pe Josef Kappl?). Cine n-a fost la PENINSULA poate ca a fost surprins (placuuuuuuuuuuut!) de concertul lui Harry TAVITIAN si Cserey CSABA, dar noi, ceilalti, ne-am mai bucurat o data de concetatenii nostri (aproape incredibil, la cit de buni sint, chiar in comparatie cu cei mai buni cintareti de jazz din lume!). La Peninsula a fost un concert mai de club, totusi, mai intim, parca, mai cald, mai sentimental, dar pe aceasta scena mare de rock, pe care cu citeva ore in urma cintau cei de la Kultur Shock si d’EUS, Tavitian & Csaba au aratat si mai mareti, si mai convingatori, si mai stapini pe sunete, aproape incredibil, dar adevarat. Harry TAVITIAN si Cserey CSABA au sustinut concertul serii, chiar daca Jean-Luc PONTY e – evident – un profesionist desavirsit, pentru care vioara sa e un organ de-al sau, iar echipa lui il sustine cu convingere si o stiinta demna de maestrul lor din fata – a noastra si a lor. Si NGUYEN LE si-a facut echipa tare si impresionanta, si formatia lui a meritat toate aplauzele, chitara neavind nici un secret pentru el, asa cum pianul nu mai poate sa-i faca prea multe surprize lui Harry Tavitian, iar vioara – lui Ponty. Eclipsa de luna (care l-a impresionat mult pe frate-meu) n-a deranjat deloc concertele, din contra, luna de pe 16 august a dansat cum a cintat Tavitian si Ponty (si el incintat de eclipsa din Vama).

Duminica apa marii era limpede-limpede, ca si relatia rock-jazz de la Stufstock sau literatura-muzica-hedonism-mare-artisti-fani de la Vama Veche (l-am vazut pe Gino Banana plimbindu-se pe malul marii semi nud, cu o plasa in mina si aproape ca m-am lovit cap in cap cu Jean-Luc Ponty, in mare, iar un tinar a insistat sa faca o poza cu autorul lui LETOPIZDET, care inota linistit mult dupa geamanduri - si asta in timp ce cintaretii nostri si-au instalat corturile la Marina Park ori s-au cazat la viloaie, pentru ca-„n Vama sint tot felu’ de dubiosi”). M-am trezit dimineata, pe la 5, intentionind sa imortalizez rasaritul, care n-a mai putut fi vazut din cauza norilor, si sa plecam spre casa pe racoare, doar ca racoarea aia a cazut in forma de ceata pe corturi, asa ca am inotat pina la amiaza, apoi am trecut si pe la monumentul triumfal din Adamclisi, inchinat lui Traian, ala din anii 100 >:) , construit in anii 106-109, si pe la ruinele Cetatii Tropaeum Traiani, ajungind acasa cind era deja miine.

STUFSTOCK e un super festival (nu numai datorita locului, Marea Neagra, Vama Veche, ci si multumita organizarii si formatiilor invitate) si experimentul din acest an (fara trupe autohtone cu pretentii) pina la urma a fost un succes (n-as fi spus asta dupa prima zi, dar asa s-a dovedit, pina la urma). Nu stiu cum va fi la anu’ (si daca va mai fi, vezi cazul FanFest), asa ca ma grabesc (ca japonezii) sa-mi descarc fotografiile si sa vad ce-a iesit; pentru ca acum, dupa ce am scris cuvintele, pot sa vad si imaginile, asa cum isi scriu unii muzica, dupa ce-s gata textele, mesajul, ideea, saminta, miezul).