Mihail VAKULOVKI

Poveste adevarata cu Dan Sociu

As putea spune ca “Urbancolia”, noua carte a lui Dan Sociu, este romanul vremurilor noastre. O carte destul de scurta, foarte interesanta, foarte bine scrisa, captivanta, cu teme la moda si „obligatorii”, o carte care nu-ti fura timpul, ci te face sa te simti bine, ca atunci cind te uiti la un meci important si de calitate... O carte autobiografica, adevarata si reala - care trebuie citita din acest unghi - pentru ca autorul insista pentru aceasta lectura, de la inceput, din biografie („În 2005 a fost redactor-sef al ziarului Curierul de Botosani, publicatie condusa de ofiterul american Derrin R. Smith, experienta care sta la baza romanului Urbancolia”), pina la „Multumiri” („Toate personajele sint reale”), roman inchinat unui personaj din carte – Dirigii („Dirigii, pe oriunde o fi”). Naratiunea este la persoana I, iar personajul principal este cel care scrie. Constructia “Urbancoliei” e ca o matriosca din doar doua papusi, ambele vii; una cunoaste povestea de viata imediata, la prezent, a lui Dan Sociu, care scrie ca si cum ar povesti, ca si cum i-ar povesti tot ce scrie lui Pascal (Bruckner), ca-ntr-un film artistic. De fapt, naratorul sta „pe podea, pe salteaua improvizata din perne si cirpe” si o asteapta pe iubita sa, bind bere dupa bere si scriind toate astea la laptop („te astept dezbracat, ca poetul ucrainean, cu laptopul fierbinte pe coaie (...) Poetul ucrainean, peste care tocmai am dat din intimplare, la capatul a o suta de linkuri in care-am cautat vesti despre tine, spune ca laptopul imi va fute potenta, el pare resemnat, e un erou al literaturii, va continua sa scrie, sa boxeze tastatura pina cind ii vor exploda genitalele. Pe mine ma ingrijoreaza informatia, apoi imi amintesc ca astazi am fumat doua pachete de tigari si am baut sase beri si ma linistesc - nu se compara efectul radiatiilor cu ce pot sa-mi fac eu. (...) Am 28 de ani si astept sa intri pe usa, deschid a saptea bere si ma uit la primele filme din lume”). A doua matriosca narationala urbancologica este cea din linia narativa din trecutul imediat, din actiunea care are loc la Botosani, dinaintea aparitiei personajului asteptat acum de narator, Viviana. „Aveam 27 de ani si traiam cu maica-mea intr-o saracie d’aia”. Viata „& memoria” ii erau „varza”, toata activitatea lui era sa-si ia o carte, sa se duca intr-un bar, la cea mai naspa masa, sub televizor, ca sa nu fie deranjat, sa citeasca, sa se uite la TV, sa se masturbeze si sa bea. În acest moment glorios al vietii naratorului apar cele doua personaje care-i schimba viata – agentul CIA Derrin si Diriga, iubita lui care e si directoarea televiziunii locale CoCoTV si a ziarului Curierul de Botosani. Datorita ofiterului american cititorul este atras in mrejele unui roman agatacristian, povestirile lui distrindu-ne cu faze istorice haioase, in care Eminescu (ca si Iorga) e agent secret CIA, iar nepotul sau, Victor Eminescu, e unul din cei mai buni agenti din toate timpurile, despre cum a ajuns Romania in NATO & UE si ce cauta americanii in nordul Moldovei (prostitutie, pornografie si mai ales pedofilie). Datorita Dirigii in roman creste o istorie erotica numa’ buna pentru un film hollywoodian, pe care o las – pentru voi - neatinsa, asa cum a gasit-o, de fapt, - pe Diriga - si naratorul, desi asta a fost o surpriza imensa pentru toata lumea. O carte existentialista, in care toate faptele biografice sint strins legate de istoric, vazute prin prisma a ceea ce se intimpla in acel moment in lume („Pe 7 iulie s-a dezlantuit dementa in metroul londonez, iar pe 8 mi-am luat lucrurile si m-am mutat singur intr-o garsoniera, la capatul celalalt al orasului”).
“Urbancolia” e un roman menit sa aiba succes garantat: pe linga limbajul absolut dezinhibat, ca-n viata, erotismul fatis, faze istorice cu personaje istorice rescrise distractiv la misto, nu lipseste nici „capitolul obligatoriu cu amintiri din Comunism” (unde Dan Sociu zice ca unicul lucru din comunism pe care-l regreta e ca n-a mincat costita cu fasole la conserva, iar la pagina 189 isi aminteste cum minca exact costita cu fasole la conserva). Un roman despre pierderea sentimentului de „acasa” si recistigarea acestei stari extraordinare. “Urbancolia” lui Dan Sociu este o asteptare, concret - asteptarea Directoarei de Imagine care il iubeste, cea care dansa pentru toata lumea, dar il avea doar pe el in vizor, caruia i-a zis „iubitul meu” si s-a simtit ca un rock-star. Un roman foarte fain, pe care-l recomand cu incredere. Lectura placuta.

Dan Sociu, “Urbancolia” (roman), Ed. Polirom, Iasi, 2008